Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Fani71]

În prealabil postat de OmuBun

Ar fi chiar trist sa fie asa. Nu se poate. Cei ajunsi acolo deja stiu ca ei nu mai pot face nimic, dar mai stiu ca e practic aproape imposibil ca cineva din neamul lor sa se ocupe de pacatele lor pentru ca Dumnezeu sa se milostiveasca sa-i scoata de-acolo. Si totusi, din predicile pe care le auzim mereu dupa Sf liturghie, am inteles ca Dumnezeu ingaduie mereu iertarea celor ajunsi in iad, daca aici pe pamant se fac slujbe de dezlegari, se duc prescuri, se fac pomeni si milostenie in numele lor. Mult timp am fost interesat de acest lucru si mi-am dorit sincer sa-mi pot ajuta macar parintii si bunicii daca mai departe de-atat nu stiu nume si date (decat pomenind: "si tot neamul" in pomelnic). Eu CRED in salvarea lor asa cum cred in propria noastra salvare, prin smerenie, blandete, rabdare si milostenie. Si tare bine este cand tu poate ca nu esti destul de pregatit cand Dumnezeu hotaraste sa te ia din lumea asta, dar ramane cineva in urma care sa oranduiasca cu simt de raspundere pomenile si prescurile la biserica!

Pai, si eu am vrut sa zic acelasi lucru, ca cei care sunt ii iad mai pot si scosi de acolo cu ajutorul dragostei si grijii pe care ceilalti le-o poarta si le exprima prin rugaciuni.
Spuneam insa ca pana la urma libertatea omului primeaza si daca el nu vrea, nu il obliga Dumnezeu sa vina la El.. Caci unii spun ca iadul poate insemna si o inchidere atat de mare in tine insuti, o ura atat de mare fata de dragostea lui Dumnezeu, ca unii pot sa aleaga sa ramana acolo.
Ca doar asta fac si diavolii, nu? Ei cred in Dumnezeu, dar nu accepta dragostea lui.