Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de glykys

O postare echilibrata si de bun simt, pana la urma. Mi-a venit in minte si pilda aceea din Pateric des folosita in contextul suferintei in iad: calugarul care se stia fara pacate si, totusi, suferea de o boala grea incat spunea ca prefera 3 ore in iad decat inca 1 an pe pamant:

- Doamne, îngerul Domnului, tu care ştii necazurile mele, să mai zac eu un an pe pământ? Nu ştii că o noapte îmi pare un an şi că toate bolile mai cu seamă noaptea sunt grele? Deci cum am să mai rabd eu un an această groaznică boală? Şi pentru ce rabd eu? Că eu ştiu ca om, că m-am silit, de când am venit aici în Sfântul Munte, să fac voia lui Dumnezeu. Şi a zis îngerul Domnului:
- Tu nu suferi pentru tine. Tu suferi pentru neamurile tale, care sunt în iad şi Dumnezeu te-a găsit pe tine şi voieşte prin osteneala şi suferinţa ta să scoată din neamul tău, până la al nouălea neam din iad". Că aşa se întâmplă dacă un călugăr bun îşi face datoria, mulţi din neamul lui se mântuiesc prin el.
Nu ai auzit ce zice proorocul Ieremia? Dumnezeu răsplăteşte păcatele părinţilor asupra copiilor până la al patrulea neam.
Deci, tu suferi pentru strămoşii tăi. Dar dacă vrei să ieşi şi tu din iad şi ei, să mai zaci un an pe pământ sau trei ceasuri în iad. dar ia seama ce spui, i-a spus îngerul, că în clipa aceasta ţi-am şi luat sufletul!

Evident, si eu m-as bucura foarte tare daca se va gasi cineva in neamul meu care sa ma scoata, prin rugaciunile si nevointa sa, din iad. Tot asa m-as bucura daca as reusi si eu sa fac ceva pentru mantuirea unui suflet. Insa asa suntem noi, oamenii, ca in exemplul acela al lui Fani, cu coaja de ceapa.

Pai nu stiu, am auzit ca de exemplu un preot bun sau un calugar in familie care este bineplacut lui Dumnezeu bineinteles ( ca numai Dumnezeu ii stie)...conteaza mult in evolutia unui neam, si din cate am mai citit pana la al 7-9 lea neam, si chiar nu am auzit pe nimeni sa fie nemultumit de aceasta conceptie, ca si cum nu i-ar pica bine sau nu ar intelege cam cum stau lucrurile.

Nu cred ca ne scot neaparat, sau ca noi am sta linistiti pentru ca vezi Doamne am avut in familie oameni induhovniciti si mari rugatori...dar e cumva legat de ceea ce caracterizeaza un neam, de oamenii din care provii, care au sadit in sufletul copiilor lor credinta in Dumnezeu si moralitatea.

Indiferent de ce face un om pana la urma, ideea e ca totusi credinta in Dumnezeu si pocainta sterg pacatele savarsite de om si il tin aproape de Dumnezeu, pentru ca e clar ca nimeni nu e fara de pacat. In aceste conditii nu mai planeaza totusi contiinte incarcate, pacate, educatia deficitara, lipsa de pocainta, vieti duse fara Dumnezeu sau lipsa de credinta asupra generatiilor viitoare, toate acestea fiind suplinite totusi de o oarecare trezvie, de o relatie mai continua cu Dumnezeu...ceva de genul asta as intelege eu.

Nu ne raportam la ce au facut stramosii nostri si la ce au facut ei, dar totusi putem mai bine intelege cine suntem si de ce suntem intr-un fel sau altul...si constientizam ca si noi vom deveni viitori stramosi care isi vor pune amprenta asupra evolutiei unui neam prin exemplul dat si prin raportarea la Dumnezeu :)

[cristiboss56]

Vorbea ( părintele Profirie ) despre copiii "dezorientaţi" ai unor părinţi "dezorientaţi". Aşa s-a întâmplat atunci ca eu însumi să-i duc pe câţiva din aceşti părinţi ce aveau copii cu probleme să-l vadă pe Stareţ. El spunea că acei copii aveau "dezorientarea" aceasta chiar din pântecele mamei lor, întrucât ea nu avusese grijă toată durata sarcinii să aibă o viaţă duhovnicească ordonată, adică să fie calmă, liniştită , să se roage şi să participe la Sfintele Taine ale Bisericii, mai ales la Sfânta Liturghie . . .

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de cristiboss56

Vorbea ( părintele Profirie ) despre copiii "dezorientaţi" ai unor părinţi "dezorientaţi". Aşa s-a întâmplat atunci ca eu însumi să-i duc pe câţiva din aceşti părinţi ce aveau copii cu probleme să-l vadă pe Stareţ. El spunea că acei copii aveau "dezorientarea" aceasta chiar din pântecele mamei lor, întrucât ea nu avusese grijă toată durata sarcinii să aibă o viaţă duhovnicească ordonată, adică să fie calmă, liniştită , să se roage şi să participe la Sfintele Taine ale Bisericii, mai ales la Sfânta Liturghie . . .

Intru totul de acord...asa inteleg si eu repercusiunile asupra noii vieti concepute intr-o anumita stare duhovniceasca.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Vorbea ( părintele Profirie ) despre copiii "dezorientaţi" ai unor părinţi "dezorientaţi". Aşa s-a întâmplat atunci ca eu însumi să-i duc pe câţiva din aceşti părinţi ce aveau copii cu probleme să-l vadă pe Stareţ. El spunea că acei copii aveau "dezorientarea" aceasta chiar din pântecele mamei lor, întrucât ea nu avusese grijă toată durata sarcinii să aibă o viaţă duhovnicească ordonată, adică să fie calmă, liniştită , să se roage şi să participe la Sfintele Taine ale Bisericii, mai ales la Sfânta Liturghie . . .

Recomand tuturor celor interesaţi , o carte foarte folositoare , ce aduce multe lămuriri la subiectul dezbătut pe acest topic . Cartea se intitulează "Părinţii Duhovnici şi Copiii" şi este semnată de G. Spiliotis şi cuprinde o culegere de texte folositoare . Cartea a apărut la Editura Cartea Ortodoxă - Ed. Egumeniţa. Din cuprins : -INAINTE DE NAŞTERE ; -FRICILE COPIILOR ; - CUPLU CU PROBLEME - COPIL CU PROBLEME ; - RASPLATA BUNEI CREŞTERI ; -COPIII CARE SUNT AFIEROSIŢI LUI DUMNEZEU ; -TRASATURI DE CARACTER MOŞTENITE ; - CASETELE NEÂNREGISTRATE ; -NEMULŢUMIREA PARINŢILOR ; - DESPRE ÎNGERUL PAZITOR ;- DILEMELE MORALE ŞI RUGĂCIUNEA ; JERTFELE PĂRINŢILOR PENTRU VINDECAREA COPIILOR LOR ; - MOARTEA COPIILOR ŞI VOIA LUI DUMNEZEU ; - ADORMIREA ÎNAINTE DE VREME - COPII CU HANDICAP MINTAL ; - COPIII ÎI APARŢIN LUI DUMNEZEU , etc. Este o carte uşor de parcurs , ce aduce multă lumină în mintea sufletul celui ce o citeşte . În rest, părerea mea, este bine să ne ferim de speculaţii fără a ne documenta în prealabil. Doamne ajută şi ne luminează întru ADEVARUL TAU ! Amin

[sophia]

1. Am tot citit ce scrieti voi aici pe site despre post, pacate si altele si am impresia ca se face o confuzie, poate chiar fara stiinta.
Multi spun ca postul, atat cel alimentar cat si cel conjugal (imi place termenul ales de Fani) are rolul unei rationalizari, unei limitari a exagerarii, pentru sanatatea noastra.
Eu sunt de cacord cu acest lucru, dar atunci ar trebui ca postul sa fie diferentiat si lasat sa se faca in functie de nevoi.
Nu toti depasim niste limite, nu toti ne facem rau neaparat si trebuie sa ne infranam. Exista multi care se afla in extrema cealalta si atunci ce facem cu ei? Ii punem sa chiar sa renunte definitiv, dupa ca ce si asa nu au resurse suficiente?
Adica incerc sa aflu acum de la noi, ce inseamna pentru voi infranare, abstinenta, in mod cantitativ.
Daca un cuplu are relatii de 3, 4, si mai multe ori pe saptamana, da este mult si trebuie sa se infraneze, sa ajunga numai la 1 data sa spunem.
Dar un cuplu care are relatii numai 1 data in saptamana, sau mai rar, la ce infranari il mai trimiteti? Si de ce?
La fel si cu hrana? Unul care nu are bani si nu-si permite carne deloc, sau poate 1 bucatica pe saptamana, dupa regula voastra, trebuie sa nu mai manance deloc.
Adica ii puneti pe toti intr-o singura oala si nu mi se pare corect. Pe ala de mananca toata saptamana de toate si are relatii in fiecare zi, cu ala care abia mananca o data si are relatii pana intr-o data in saptamana.
Nu este deloc corect, nici duhovniceste, si nici omeneste corect sa-i pui la un loc si nici ca sanatate.

Pe urma se mai pune problema zilelor de post in saptamana. Pe alea nu le-a inventat Iisus, ca el nu stia in ce zi va muri, sau va fi pus pe cruce, etc.
S-a ales sa fie post miercuri, vineri, sambata si duminica.
Adica fix la sfarsit de saptamana (pentru noi crestinii), cand sunt singurele zile in care nu mergem la lucru si suntem mai odihniti seara.
In rest nu putem, pentru ca a doua zi ne sculam devreme, iar seara venim obositi de la lucru si nu ne mai arde.
Zau daca nu este asa.
Si stiti de ce? Pentru ca iudeii nu au liber decat sambata, spre deosebire de noi, si atunci nu-i deranjeaza.

2. Eu tot nu inteleg ce legatura are rugaciunea, credinta in Dumnezeu, cu infranarea si postul. Adica nu poti sa fii credincios si sa te rogi in fiecare zi si sa-i dai si sotului 10 minute din zi, sau sa mananci normal si sanatos (fara lacomie)? De unde este incompatibilitatea asta, nu inteleg?
Ca practic la asta se rezuma: 10 minute din 24 ore le dai sotului/sotiei si (si mananci o bucatica de branza sau una de carne pe zi. Doar nu mananci boi si porci intregi, sau kile de lapte si branza. Este prea mult cerut pentru om? Si asta 1-2 ori in saptamana, nu in fiecare zi.
Inseamna ca nu este suficient de credincios? Ca nu se roaga, sau nu merge la biserica?

3. In legatura cu mostenirea/plata pacatelor
Dupa parerea mea copiii platesc in alt mod pacatele parintilor, sau altor rude. Nu pentru ca au fost conceputi in nu stiu ce zi, ci pentru felul de viata pe care au dus-o parintii inainte si dupa nasterea copilului.
Copiii sufera din cauza unor lipsuri sau conflicte in familie, sau a unei vieti nesanatoase.
Da, este si o parte genetica, de mostenire, dar in rest este influenta si educatie.
Inca nu se stie exact daca si cat este genetic in unele boli (cancer, leucemie, etc.). Se pare ca unele forme de cancer au la baza gene (cancerul de san si nu mai stiu).
Boli psihice se mostenesc (de aceea mare parte din sinucideri, sau violenta in familii, sau alcool, sau fumat/droguri, depresie). Toate astea denota instabilitate psihica. La fel si timiditatea Noesissei!
4. Pe mine ma sperie, cum spuneam, lucruri care se intampla pe familii in generatii si care par sa fie din alte influente (externe familiei), caci alte explicatii nu prea exista in multe cazuri.
Sau nu stim noi in timp pentru ce anume si pentru a cata spita platim?

5. Mai am o intrebare:
De fapt de ce vrea Dumnezeu sa ne mantuim, sa devenim sfinti? La ce foloseste? Ca ajungem in iad?
Sau poate vrea mai degraba sa ducem o viata normala, sanatoasa, frateasca, spre folosul nostru?
Mai intai ca daca este sa judecam riguros, dupa lista voastra lunga de pacte, de pe alt fir, nici un om, dar nici unul, nu ar ajunge in rai. Toti ne ducem in iad.
Pentru ca pacatele exista si vor exista si nu au leac. Noi sfinti/perfectiuni nu putem deveni.
Suntem intr-o lupta continua.
Cine o mentine si de ce? E mult de discutat.
Dar cand suntem 6 miliarde de oameni pe pamant si toti vrem serviciu, casa, bani, copii, sot/sotie, haine, mancare, trebuie sa ne luptam pentru ele si sa ne si necajim, sa si plangem. Nu le gasim pe jos, ca mana cereasca.
Spune "toata grija lumeasca sa o lepadam", dar cum, cand eu plec de la biserica si stiu ca maine n-am cu ce cumpara paine, sau ma da afara din casa ca n-am cu ce plati?
Daca ar fi destul pentru toti, da, ar fi minunat si am trai chiar in sanul lui Avraam si nu ne-ar trebui decat sa fim buni si sa ne iubim.
Pot eu sa ma duc la magazin, sau la proprietar (cine-o fi el ) sa-i dau citatul din scripturi in loc de bani?
Da, Dumnezeu ne rasplateste mult pentru multe, dar in rest trebuie sa le procuram singuri si sa induram multe si grele.
Cum sa fim calmi si luminosi si fara pacate?
Eu as vrea sa pot sa fiu asa si sa ma lepad de grija lumeasca, sa nu ma mai imbolnavesc. Dar si calugarii si preotii au griji lumesti: nevoi financiare, rude, munca, administrarea manastirii/bisericii, etc.
Si animalele si tot trebuie sa lupte pentru supravietuire.

Din pacate ceea ce nu gasim in scripturi sunt solutiile. Cum sa facem sa nu avem griji, sa fim buni si sa supravietuim printre alti oameni etc., cum sa ne mentinem familia.

In final inca un gand: oare noi toata omenirea platim pentru pacatul lui Adam si a Evei pana la urma si la urma? Si de ce? Ca nu ne sunt rude? Si ne vom termina vreodata de ispasit acest pacat?
Vom ajunge vreodata imaculati?
Ieri se spunea la Evanghelie asa: "ceea ce la om nu este posibil, la Dumnezeu este posibil". Mi se pare normal si clar. De ce vrem noi imposibilul?

[cristiboss56]

Sofiuţa , sufleţel , intră mai des pe la noi şi ia-le încetişor , pe rând , dar cu răbdare ! ! ! Nu e aşa greu şi IMPOSIBIL cum ţi se pare ! Credinţa ori e, ori nu e ! Adică postul ori e, ori nu e ! Adică înfrânarea ori e, ori nu e ! Nu mere cu-npicior aicea şi cu unul colea ! Jumătăţile de măsură propovăduite de unii şi acceptate de alţii , nu folosesc chiar la nimic , mai ales în credinţă. Uite ca să te fac mai zâmbăreaţă , te rog să te gândeşti la expresia "frecţie la un picior de lemn "! Tu , personal ai face cuiva o astfel de frecţie ? Nu, nu cred ! Atunci de ce vrei tu să ne convingi de utilitatea frecţiei la un picior de lemn ? . . .

[Noesisaa]

Nu, Cristi, nu cred ca postul ori e ori nu e. Este, cum ar fi, numai sa fie, nu toata lumea poate, nu toata lumea vrea cu adevarat, important macar sa incerce. Sophia, nu stiu de unde ai luat tu ideile astea obtuze despre post, dar crede-ma 90% dintre ortodocsi nu fac cum crezi tu ca fac. Este o diferenta mare intre regula scrisa si practica. Viata conjugala ti-o aranjezi cum poti ca sa fiti fericiti. Personal nu as da fericirea familiei mele, cand am sa o am, pe nimic, poate sa spuna nu stiu care popa ce o vrea, mai ales daca-i calugar. NU stiu de ce iti faci atatea probleme.

Boli psihice se mostenesc (de aceea mare parte din sinucideri, sau violenta in familii, sau alcool, sau fumat/droguri, depresie). Toate astea denota instabilitate psihica. La fel si timiditatea Noesissei!

Aoleoooo! Timiditatea este o boala psihica??? Instabilitate psihica??? E grav, ce mai. Bine ca am cam trecut de ea. Phew!

[cristiboss56]

Cristina , nu mai înţeles, sau poate eu nu am fost explicit ! Postul nu e la plesneală şi nu este obligatoriu până la urmă , şi nu toţi am ţinut post de când ne ştim , dar dacă îl ţinem ( cel puţin alimentar ) , să-l ţinem , altfel mai rău greşim crezând că îl putem ţine după ureche , sau 5 zile la început şi 5 zile la sfârşit , sau când poftesc cedez, iar când pot îl ţin corect. Chestia asta după puterile fiecăruia , nu mi se pare tocmai în regulă şi corectă ! Am avut personal, perioade in trecut când am cedat, dar asta nu înseamnă că asta e CALEA CORECTA !

[anna21]

Cineva spunea ca cu cat gandeste mai mult, cu atat gandeste mai prost. (sa nu te simti jignita, ca nu aceasta este intentia mea. Ai scapat tocmai esentialul in procesul gandirii). Nu este vina ta, pe acest topic s-au scris multe prostii, dar nimeni nu a vrut sa intervina (probabil din cauza postului).

În prealabil postat de sophia

1. Am tot citit ce scrieti voi aici pe site despre post, pacate si altele si am impresia ca se face o confuzie, poate chiar fara stiinta.
Multi spun ca postul, atat cel alimentar cat si cel conjugal (imi place termenul ales de Fani) are rolul unei rationalizari, unei limitari a exagerarii, pentru sanatatea noastra.

Scopul postului nu este sanatatea trupeasca.

Ci omorarea patimilor!
Curatirea trupeasca si sufleteasca. Dar o curatire de patimi (nu de toxine si alte aberatii ce am mai auzit!)

(Ce diferenta este intre unul care fumeaza 1 tigareta zilnic si cel care fumeaza un pachet? Nu este acelasi lucru? Sau voi spuneti ca primul "se infraneaza"? )

Eu vad ca scopul postului este sa ne amintim ca nu cu paine traim, ci cu fiecare cuvant al lui Dumnezeu. Nu mancarea ne tine in viata, ci dragostea lui Dumnezeu.
Dar noi suntem disperati: tot cu ochii dupa mancare (in primul rand eu, desigur). Cititi vietile sfintilor sa aflati cat mancau si cum traiau. Dar ei erau in alta stare duhovniceasca.

Pe urma se mai pune problema zilelor de post in saptamana. Pe alea nu le-a inventat Iisus, ca el nu stia in ce zi va muri, sau va fi pus pe cruce, etc.
S-a ales sa fie post miercuri, vineri, sambata si duminica.

miercuri = ziua vanzarii
vineri = ziua rastignirii
Sambata = ziua inaintea Liturghiei (este firesc sa te pregatesti)
Duminica = ziua Liturghiei

2. Eu tot nu inteleg ce legatura are rugaciunea, credinta in Dumnezeu, cu infranarea si postul. Adica nu poti sa fii credincios si sa te rogi in fiecare zi si sa-i dai si sotului 10 minute din zi, sau sa mananci normal si sanatos (fara lacomie)? De unde este incompatibilitatea asta, nu inteleg?

Omul are doua tendinte/ orientari incompatibile: iubirea de Dumnezeu si iubirea de sine. La una trebuie sa renunte ca sa o creasca pe cealalta.

Sofia,ai aşa o inocenţă şi o lipsă totală de răutate în postările tale care pe mine mă cucereşte de aceia citesc toate postările tale care deşi lungi mi se par a fi gânduri ale unui om normal care îşi pune întrebări fireşti.
Încerc să duc mai departe firul discuţiei la fel de firesc.

Postul are trepte şi fiecare îl face după puterile sale.Unii postesc cu multă uşurinţă alţii nu pot sau nu au suficientă voinţă pentru a posti.Dumnezeu îi iubeste şi îi primeşte deopotrivă pe toţi!

Cănd nu mânânc produse de origine animală şi dulciuri (pe care de altfel le ador) mă simt mult mai bine sunt mai veselă ,mai optimistă,dorm mai bine,slăbesc câteva kg (asta nu înseamnă că nu-mi place să mânânc şi carne deşi aş dori să renunţa definitiv la ea dar...nu renunţ căci sunt lumească).
Cel mai bun exemplu (pe care îl am lângă mine) că postul este bun e mama mea de 85 ani care toată viaţa a ţinut posturile şi vinerea a ajunat şi care este sănătoasă la aceşti ani iar după ce se împărtăşeşte parcă întinereşte cu câţiva ani.

Căt despre relaţiile intime orice duhovnic recomandă dreaptă socotelă.Pentru mireni regulile nu sunt chiar atât de srtricte.
Unii pot fi sfinţi şi în lume dar sunt puţini,poate sunt şi printre noi cei de pe forum...
Noi cei mulţi facem totul după a noastră putere voinţă şi credinţă.
Important este să rămânem în credinţa în care ne-am născut şi să o trăim corect după puterea noastră căci"omul este măsura tuturor lucrurilor"(nu-mi amintesc cine a spus aceasta).

Iisus Hristos prin Legea Nouă a dăruit oamenilor posibilitatea de a se mântui adică de a fi din nou Fii ai Luminii prin Legea Iubirii care este greu de împlinit dar prin care păcatul originar poate fi iertat tuturor oamenilor.
Poate unii vor merge în Rai ,poate alţii nu dar misiunea noastră aici pe pământ este ca acei ce sunt născuţi de noi să fie mai buni decât noi şi pentru aceasta naşterea de copii şi viaţa de familie este binecuvântată de către Dumnezeu.

În viaţa fiecărui om este ceva care nu merge, un blocaj.Nu ştiu de ce este aceasta dar să mulţumim lui Dumnezeu că ne-a deschis puţin ochii inimii pentru a ne dori şi altceva în afară de a ne hrăni patimile pe care trupul nostru păcătos le iubeşte nespus.