Un mod ciudat de rugaciune la penticostali !!!

[lareine]

Da, si Dumnezeu asculta rugaciunile. Insa Dumnezeu a facut minunile acelea in urma rugaciunilor lor, prin ei pentru ca trupurile si sufletele lor erau "vase ale Duhului Sfant", prin SMERENIE si ASCEZA. Noi nu avem nici una, nici alta.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de lareine

Da, si Dumnezeu asculta rugaciunile.

Nu și Dumnezeu ascultă rugăciunile, Dumnezeu ascultă rugăciunile. Un mort, oricât de sfânt ar fi fost în timpul vieții lui, nu mai aude rugăciunile.

În prealabil postat de lareine

Insa Dumnezeu a facut minunile acelea in urma rugaciunilor lor, prin ei pentru ca trupurile si sufletele lor erau "vase ale Duhului Sfant", prin SMERENIE si ASCEZA. Noi nu avem nici una, nici alta.

Și cine ne împiedică să avem? Deși doar smerenia și asceza nu ne conferă nici un merit înaintea lui Dumnezeu. Nu meritele noastre, ci ale lui Hristos - binecuvântat fie Numele Lui!

[lareine]

Pai avem sau nu avem? :) Bineinteles de la Christos. Iar acel si era in sensul de "and", nu de "too" sau "also" :) El asculta rugaciunile.
Dar mai tii minte ca era cat pe ce sa crutze cetatea pentru rugaciunile lui Lot? Cam asa si cu Sfintii.

[ovidiu-s]

În prealabil postat de macsim

Argument biblic:

1 Timotei 2:5 " Caci unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus"

- din Biblia sau Sfanta Scriptura tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grija a prea fericitului parinte Teoctist...

Macsim, la acest citat şi la acest aspect am răspuns de zeci de ori pe acest forum. Am să o mai fac odată dacă e necesar. Atunci când un neoprotestant vrea să convertească un ortodox la secta lui se foloseşte aproape întotdeauna în prima fază a spălării pe creier de acest argument:
"Nu e nevoie de preoţi, nu e nevoie de sfinţi, nu e nevoie de fecioara Maria, de moaşte şi de icoane, de taine ci e nevoie de "relaţia personală cu Domnul Isus". In acest sens se folosesc de citatul scos din context pe care l-ai dat tu şi de altele câteva. Le redau mai jos:

Ioan 14.6 "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine."
Luca 11.23 "Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte."

Înainte de toate trebuie specificat că fiecare om de pe lumea asta nu se poate mântui decât prin IIsus Hristos, aşa cum spune şi Scriptura.

Să vedem însă şi:
Fapte 3.6 "Iar Petru a zis: Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă!"
A făcut sf Petru minuni prin forţe proprii? Fireşte că nu, desi spune: "ce am iti dau". Tot prin Hristos lucrează şi sfinţii.

Fapte 16.18 "Iar Pavel mâniindu-se şi întorcându-se, a zis duhului: În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea. Şi în acel ceas a ieşit."

Fac sfinţii minuni prin puterea lor ? Nu, ci tot prin Hristos au şi ei puterea de a face minuni!

Fapte 19.12 “Încât şi peste cei ce erau bolnavi se puneau ştergare sau şorţuri purtate de Pavel, şi bolile se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei.”

Fapte 5.15 "Încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei."
Sfinţii făceau minuni cu ajutorul lui Hristos. De remarcat e faptul că creştinii îi aşteptau pe Pavel şi Petru să vină la ei, nu se apucau să urle că ei "l-au primit pe Domnul Isus" şi ca atare "Domnul Isus" era intr-un fel obligat să îşi facă lucrarea de vindecare în ei (cum spun sectarii) fără ajutorul sfinţilor lui Dumnezeu, cum erau Pavel şi Petru

"Pentru că Dumnezeu cinsteşte pe cei ce Il cinstesc". (1 Samuel 2:30),

Diferenţa dintre un sfânt şi un "mântuit" neoprotestant este aceea că sfinţii pe toată durata vieţii lor au fost oameni umili, deosebit de smeriţi, care se considerau cei mai mari pacatosi, unii dintre ei nu ieşit in evidenta cu nimic in timpul vietii, desi aveau o traire duhovniceasca deplină, si multi dintre ei au inceput sa faca minuni abia dupa ce au murit.
Despre cinstirea sfintilor:
Psalmi 15.3 (16.3 -biblia Cornilescu) “Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei”
Psalmi 88.6 (89.6-biblia Cornilescu) “Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne şi adevărul Tău, în adunarea sfinţilor”
Efeseni 1.15 “Drept aceea, şi eu auzind de credinţa voastră în Domnul Iisus şi dragostea pe care o aveti catre toti sfintii”

Că sfinţii intervin pentru oameni şi după moartea lor o spune clar Biblia:
Apoc.6. 9-10 "sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?"
Apoc.8.3 “Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului, Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. ”.

Iuda 1.3 "am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna."

Ce spune sfânta fecioară Maria imediat după Buna Vestire?
Luca 1.48 “iată, de acum mă vor ferici toate neamurile”.
De asemenea, în Vechiul Testament este scris: "Iov, robul Meu, se va ruga pentru voi, că de n-aş fi primit eu faţa lui şi de n-ar fi pentru el, v-aş fi pierdut pe voi, pentru că nu aţi grăit adevărat asupra robului meu, Iov "(Iov 42, 8).
O minune săvârştiă de moaştele unui sfânt:
4 Regi 13.21 sau (2 Reg biblia sectanţilor) "Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale."

[ovidiu-s]

Acum, mai e o falsă problemă pe care neoprotestanţii o ridică frecvent, prin proasta interpretare a unor versete.

Ei mai spun: "Scriptura ne arată că sfinţii şi îngerii resping închinarea faţă de ei, spre a nu fi ştirbită şi umbrită închinarea faţă de Dumnezeu căruia Singur I se cuvine cinste deosebită şi închinare.
"Şi când a fost să intre Petru, Corneliu ieşindu-i înainte, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat şi i-a zis: Scoală-te, că şi eu sunt om (Fapte 10, 25–26). Iar despre Pavel şi Barnava: Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era înaintea cetăţii, aducând la porţi tauri şi cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulţimile. Şi auzind Apostolii Pavel şi Varnava, şi-au rupt veşmintele, au sărit în mulţime şi au strigat: O, bărbaţilor, de ce faceţi acestea? Doar şi noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi"… (Fapte 14, 13–15).
Asemenea se întâmplă şi cu îngerii, cum este de pildă îngerul care i-a făcut Apostolului Ioan descoperirile din Apocalipsă: Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei (Apoc. 19, 10). Iar altă dată: Şi eu, Ioan, sunt cel ce am văzut şi am auzit acestea, iar când am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Deci atât sfinţii, cât şi îngerii refuză orice închinăciune ce li se aduce, ştiind că ea se cuvine numai lui Dumnezeu".

Asta spun ei. Acum să vedem care e adevărul:

În Faptele Apostolilor, (10, 25–26), Apostolul Petru respinge închinarea ce i-a adus-o Corneliu, sub cuvânt că el este om, deoarece Corneliu îl socotise că este mai mult ca om, adică zeu. Sutaşul roman era familiarizat cu noţiunea de zei, ca unul ce fusese păgân. Deci, socotind pe Petru ca pe un trimis al lui Dumnezeu, el era foarte înclinat a-l socoti ca zeu, sau în cel mai rău caz ca pe un om superior celorlalţi oameni sau semizeu, căruia i se cuvenea nu venerare, ci adorare, ca zeilor, ceea ce Petru a refuzat să i se aducă.
În citatul din Faptele Apostolilor (14, 13–15), Pavel şi Varnava resping închinarea ce li s-a adus, pentru acelaşi motiv ca şi mai sus, căci erau socotiţi ca zei şi li s-a adus adorare, nu venerare. Contextul ne spune clar că locuitorii pământului din Listra, uimiţi de minunea vindecării ologului din naştere de către Pavel, în văzul tuturor au strigat: Zeii, luând asemănare omenească, s-au pogorât la noi. Şi ziceau de Varnava că este Zeus, iar de Pavel că este Hermes, de vreme ce era «purtătorul cuvântului; (Fapte 14, 8–12). Astfel, este lesne de înţeles refuzul apostolilor de a fi adoraţi ca nişte zei, de vreme ce ei tocmai împotriva zeilor predicau întoarcerea la Unicul Dumnezeu (Fapte 14, 15–17). Şi vorbind acestea, de abia au domolit mulţimile ca să nu le aducă jertfe (Fapte 14, 18), se spune în continuare.
În al treilea citat (Apoc. 19, 10), îngerul descoperitor al vedeniilor apocaliptice respinge închinarea ce i-a adus-o Apostolul şi Evanghelistul Ioan. Respingerea este motivată: Sunt împreună-slujitor cu tine…, adică sunt egal cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu, cum eşti şi tu, deci suntem în raporturi de egalitate şi nu se cuvine să primesc de la tine închinare, mai cu seamă că şi tu eşti aici, nu în trup, ci în (Apoc. 1, 10), adică în stare îngerească; şi în plus, şi tu ca mine eşti în duhul proorociei care constă în a mărturisi pe Iisus. Al doilea motiv al refuzului este exprimat în cuvintele:;Lui Dumnezeu te închină;. Dumnezeu era de faţă şi îngerul descoperitor I-ar fi adus o jignire dacă ar fi primit pentru sine, chiar în faţa lui Dumnezeu, închinare de la Ioan.
Chiar şi între oameni este jignitor a respecta prea mult pe un înalt slujitor al unui conducător de ţară, când acel conducător este de faţa. Totdeauna, toată atenţia şi toată cinstea se îndreaptă către cel ce este mai marele tuturor, atunci când el este prezent. Dar aceasta nu înseamnă că cei din jurul lui nu ar fi şi oameni de cinste.

În citatul din urmă (Apoc. 22, 8–9), de asemenea, îngerul exprimă chiar mai limpede decât în citatul dintâi, egalitatea sa cu Apostolul Ioan şi necuviinţa ce ar face-o primindu-i închinarea.

Astfel, în toate citatele de mai sus, invocate de sectari, în motivarea învăţăturilor lor greşite, refuzul sfinţilor şi al îngerilor de a li se aduce închinare, îşi are explicaţie proprie şi particulară: Apostolii Petru, Pavel şi Varnava au refuzat a li se aduce adorarea ca unor zei, iar nu cinstirea sau venerarea pe care sfinţii o primesc. Iar îngerul descoperitor a respins închinarea lui Ioan, pentru egalitatea pe care o avea cu el, ca împreună-slujitor al lui Dumnezeu.
Însă în ce priveşte cinstirea şi venerarea pe care oamenii o aduc sfinţilor şi îngerilor lui Dumnezeu, acestea sunt primite de ei, după cum se poate vedea, în diferite locuri ale Scripturii. Un prim exemplu se poate vedea atunci când al treilea căpitan trimis de împăratul Ohozia, cu cei cincizeci de oameni ai lui, a îngenunchiat înaintea lui Ilie şi s-a rugat lui şi a grăit către el şi a zis: Omule al lui Dumnezeu, caută cu ochi milostivi la sufletul meu şi la sufletele robilor tăi, acestor cincizeci (IV Regi 1, 13). Şi iarăşi: …feciorii proorocilor cei din Ierihon… au venit înaintea lui Elisei şi s-au închinat lui până la pământ (IV Regi 2, 15 sau 2 Imp Biblia sectantilor). Şi iarăşi: Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut pe faţa sa şi s-a închinat lui Daniel (Daniel 2, 46). Şi iarăşi, vedem că Balaam plecându-se cu faţa sa, s-a închinat… îngerului Domnului (Num. 22, 31).
Iarăşi vedem că îngerul Domnului a primit închinare de la Iosua, care a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat (Iosua 5, 14–15). Îngerii au primit închinare de la Lot (Fac. 19, 1). Îngerul Domnului a primit închinare de la Daniel proorocul (Daniel 8, 18; 10, 9–15). etc

[anaana71]

ceea ce ma bucura este ca din ce scrii mai invat cate ceva dar numai ortodoscii or sa inteleaga. sa vezi ce raspuns or sa-ti dea sectarii, sa te tii bine

[anaoara]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Nu și Un mort, oricât de sfânt ar fi fost în timpul vieții lui, nu mai aude rugăciunile.

daca este in prezenta lui Hristos, le aude si le stie.
Sfintii din prezenta lui Hristos (vezi Apoc 5:8), morti fata de noi dar vii cu Hristos, aduc rugaciunile lor la Hristos, deci stiu si fac ceva in acest sens.

În prealabil postat de lareine

Da, si Dumnezeu asculta rugaciunile. Insa Dumnezeu a facut minunile acelea in urma rugaciunilor lor, prin ei pentru ca trupurile si sufletele lor erau "vase ale Duhului Sfant", prin SMERENIE si ASCEZA. Noi nu avem nici una, nici alta.

Isus spune ca orice voi cere in numele Lui, voi primi, daca cer cu toata inima. El nu spune ca asta este valabil doar pentru unii sau altii... cred ca e valabil pentru oricine crede in Numele Lui... Adica si pentru mine... care nu am smerenia si asceza sfintilor.... Si tot nu inteleg, daca pot spune - pentru ca Isus a zis ca pot :"Tata, cer in Numele lui Isus sa ma eliberezi de blestem" ... de ce trebuie sa cer eliberarea de blestem la Sfantul Ciprian... ? Intrebarea nu este tedentioasa ... vreau doar sa inteleg...

[lareine]

Din smerenie. Rugaciunile pentru Sfinti sunt cam asa: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru mine si arata-ma vrednic Domnului de mila Sa (prin asta, dam dovada ca ne stim pacatele si nimicnicia si ca avem nevoie de ajutor.)

[anaana71]

eu ma intreb de ce neoprotestantii intra pe acest forum? e clar ca nu in ideea de a invata ceva, sau de a afla niste raspunsuri, departe de ei asta. vreti sa ne convertiti? vreti sa ne "deschideti ochii"? noi de ce nu intram pe site-uri neoprotestante? de ce nu avem dorinta asta de a va invada spatiul si a va aduce calea cea dreapta? nu va sunt deajuns casele de rugaciuni, intalnirile, tremuraturile, etc? dar din ce in ce sunt mai convinsa ca aici isi "baga dracul coada" si ca si el sunteti experti in polemica.