Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[anita]

Fanny ,sfantul Teofan Zavoratul spunea ca sfantul Pavel a zis ceva despre cei care nu postesc ,dar asta nu inseamna ca postul nu trebuie tinut ,ci a spus asta (sfantul Pavel) ca sa nu ii smintesca pe cei care nu tin post in speranta ca vor posti si ei candva.
Tot sfantul Teofan a zis mai apoi ca cine nu posteste nici nu va participa la slujbele bisericii mereu ,nici nu va avea o pravila de rugaciune,postul te disciplineaza .Postul aduce o disciplina interioara care te ajuta sa sporesti ,te ajuta ,subliniez .
Dai vointa ,iei putere.Si asa suntem pacatosi in fapte ,postul ar fi o mica jertfa .Pentru un crestin postul nu trebuie sa fie o corvoada ,altfel nu ii mai vad rostul.
Vad ca dai citate din autori occidentali.Sa fie la ei acasa .Libertatea a nu se confunda cu libertinajul.

[anita]

Referitor la ce spunea Leon Bloy in legatura cu faptele bune ,ce folos daca fac fapte bune daca pe de alta parte fac destule rele.
Un batran awa din Pateric ducea in spinare o galeata gaurita din care curgea apa.Erau faptele bune care se pierdeau din cauza multimii pacatelor.
Sa nu ne amagim ca daca facem fapte bune e suficient.
Doamne ajuta-ne sa ne indreptam !

În prealabil postat de anita

Un batran awa din Pateric ducea in spinare o galeata gaurita din care curgea apa.Erau faptele bune care se pierdeau din cauza multimii pacatelor.

Poti umple un ocean cu o galeata gaurita

[lareine]

Sunt ultimul om din lume care ar trebui sa scrie ceva despre post dar parerea mea (pe care am luat-o si eu de la altii care stiau mai bine) e ca modelul pe care ar trebui sa il urmam, pentru a ne desavarsi pentru Dumnezeu, este cel al lui Iisus Christos, care si El a postit in timpul sederii sale pe pamant.

Nu vad postul ca pe o perioada de restrictii, ci de "detoxifiere" de cele lumesti, atat in ceea ce priveste alimentatia, sexul, cat si sufletul. Ar trebui sa fie o perioada de bucurie, e o izbanda si o detasare fata de natura noastra materiala, dar sa si intelegem ca nu e izbanda noastra, ca nu am izbuti nici un pai sa miscam fara ajutorul lui Dumnezeu, cu atat mai putin sa postim.

Daca lumea ar intelege lucrurile din perspectiva asta, nu ar mai avea impresia ca sunt _obligati_ sa posteasca - in fond cine te obliga, te ameninta cineva cu moartea daca nu o faci impotriva vointei si firii lor. E ceva ce facem cu si pentru Dumnezeu, o mica jertfa, un exercitiu de vointa si infranare. Si daca ne-am uita la cei care, chiar si in boli si neputinta trupeasca, postesc, cu atat mai mult ne-am rusina ca noi suntem sanatosi si nu depunem putin efort sa ne randuim alimentatia si obiceiurile.

Dar singurul in masura sa ne judece ca postim trei zile, doua sau o viata intreaga, tot Dumnezeu este, pentru ca El ne stie masura fiecaruia, cata putere avem si cat de mult dorim sa ne lipsim de cateva mici placeri, fie ca reusim sau nu. Important e ca incercam si sa fie si putinul acela pe care il facem spre slava Sa.

[Fani71]

În prealabil postat de anita

Vad ca dai citate din autori occidentali.Sa fie la ei acasa .Libertatea a nu se confunda cu libertinajul.

L-am citat pe Leon Bloy pentru ca ce spune el se potriveste in discutia noastra despre urmarile pacatului. Daca nu este nimic neortodox in ceea ce spune, care sa fie problema? Si sf. Pavel spune sa cercetam totul si sa alegem ce este bun.
De altfel ce mai inseamna in zilele presei, ale televiziunii si internetului 'la el acasa'? Daca ar fi pe asa nici noi n-am mai comunica aici.
De altfel este la mine acasa, fiindca stau in spatiul francofon ;-)
Si Anna21, care pune la interese 'antiecumenism', l-a citat...
Despre post mai incolo.. vad ca facem ce facem si tot la asta ajungem, desi nu asta e subiectul. ;-)

Sigur, libertatea NU e acelasi lucru cu libertinajul! Problema e ca am impresia ca multi dintre cei care le confunda sunt impotriva amandorura, tocmai din aceasta cauza.
Cei care le deosebesc sunt pentru libertate si nu pentru libertinaj. Printre acestia ma numai si eu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Fani71

L-am citat pe Leon Bloy pentru ca ce spune el se potriveste in discutia noastra despre urmarile pacatului. Daca nu este nimic neortodox in ceea ce spune, care sa fie problema? Si sf. Pavel spune sa cercetam totul si sa alegem ce este bun.
De altfel ce mai inseamna in zilele presei, ale televiziunii si internetului 'la el acasa'? Daca ar fi pe asa nici noi n-am mai comunica aici.
De altfel este la mine acasa, fiindca stau in spatiul francofon ;-)
Si Anna21, care pune la interese 'antiecumenism', l-a citat...
Despre post mai incolo.. vad ca facem ce facem si tot la asta ajungem, desi nu asta e subiectul. ;-)

Sigur, libertatea NU e acelasi lucru cu libertinajul! Problema e ca am impresia ca multi dintre cei care le confunda sunt impotriva amandorura, tocmai din aceasta cauza.
Cei care le deosebesc sunt pentru libertate si nu pentru libertinaj. Printre acestia ma numar si eu.

Si eu ! Poate te mira , dar asa este .

[Fani71]

În prealabil postat de anita

Tot sfantul Teofan a zis mai apoi ca cine nu posteste nici nu va participa la slujbele bisericii mereu ,nici nu va avea o pravila de rugaciune,postul te disciplineaza .Postul aduce o disciplina interioara care te ajuta sa sporesti ,te ajuta ,subliniez .
Dai vointa ,iei putere.Si asa suntem pacatosi in fapte ,postul ar fi o mica jertfa .Pentru un crestin postul nu trebuie sa fie o corvoada ,altfel nu ii mai vad rostul.

Anita, sunt de acord cu ce spui despre post.
Nu stiu de ce nu reusesc sa ma fac inteleasa, poate nu ma exprim clar sau poate ce incerc eu sa zic nu se spune de obicei in felul asta. Eu am spus mai sus ca postul este nu numai necesar, ci chiar indispensabil.
Insa: nu insa si forma lui.

Cum spune sfantul Teofan, forma este necesara pentru ca noua oamenilor ne trebuie o disciplina, altfel nu facem nimic, cel putin la inceputun drumului nostru duhovnicesc. (parintii din Pateric nu aveau nevoie de reguli ca sa posteasca, si posteau mai aspru ca noi! a fi liber nu inseamna deci neaparat a fi lax)

Sunt cred doua tipuri de situatii in care respectarea regulilor nu este posibila sau necesara:
1) Impedimente cum ar fi: boala, sarcina, alaptatul, conditii grele de munca, obligatia de a manca impreuna cu altii care ne gatesc, alte conditii personale dificile etc
2) Un nivel mai inalt de traire duhovniceasca - chiar si numai putin peste primul nivel, al incepatorului, iti sa mai multa libertate de a manca pentru a nu sminti pe cineva, pentru a nu iesi in evidenta etc. (parintele meu imi spunea ca in astfel de ocazii sa mananc de dulce dar sa mananc mai putin de exemplu) Nu inseamna ca aceasta persoana ar fi neaparat mai sfanta, insa ea s-a disciplinat destul ca sa isi poata gasi si forme personale de postire si a putea face exceptii din dragoste .

Eu ma gasesc in momentul de fata in prima categorie: de vreo doi ani nu am mai putut tine postul dupa reguli, pentru ca am fost ori insarcinata ori am alaptat. Inseamna ca nu am postit? Nu cred. A fi insarcinata presupune o alta asceza: sa suporti durerile, greturile, oboselile, starile emotive ciudate, nelinistile, si sunt si lucruri pe care nu ai voie sau nu poti sa le mananci sau bei din cauza sarcinii. Iti pui trupul jertfa pentru a da viata, de fapt.
Trebuie sa recunosc ca nu sunt destul de inaintata duhovniceste ca sa nu-mi lipseasca totusi postul dupa reguli. Imi placea foarte mult si imi facea bine. Simteam mai mult sarbatorile, parca. Am incercat sa imi amintesc de sensul postului, de aspectul duhovnicesc - abtinerea de la fapte si vorbe rele, faptele bune, rugaciunea.. insa nu cred ca am reusit prea bine.

Lucrul care mi se pare mie fals este un fel de intoarcere pe dos a datelor problemei. Uitam ca postul nu este un scop ci un mijloc, chiar cand afirmam contrariul. Facem din el o Lege, iar incalcarea regulilor lui, pur si simplu, devine un pacat. Pacatul consta insa nu in nerespectarea regulilor, ci in lipsa ascezei (adica a exercitiului duhovnicesc, a nevointei, de un fel sau altul), si in relatia noastra deviata cu faptura. In loc sa avem o relatie de tip euharistic, avem una de tip posesiv, idolatru. Asta este pacatul. Uneori, putem face acest pacat si respectand toate regulile, daca facem din ele un idol si il judecam pe aproapele. Amintiti-va de pilda vamesului si a fariseului. 'Eu postesc' , 'Multumesc ca nu sunt ca nenorocitul asta de langa mine'. (culmea, este o maimutareala euharistica aici, pt ca zice 'multumesc' ca sa se laude)

Despre postul conjugal se pot spune cam aceleasi lucruri, insa cum spuneam mai sus, este mai delicat pentru ca se face in doi, pentru ca relatia trupeasca cere si spontaneitate, si pentru ca regulile pentru el au fost facute de oameni care nu cunosteau viata conjugala dinnauntru, si pentru ca s-a ajuns sa se ceara post si de sarbatori.
Si pentru postul conjugal exista situatii cand avem alte asceze de purtat: de ex. boala, stresul, suferintele de alte feluri.


Cred ca este simptomatic faptul ca, intr-un topic despre pacat si urmarile lui, se ajunge iarasi si iarasi sa se vorbeasca despre pacat ca incalcarea postului, nu ca: cruzime, rautate, invidie, lene, mandrie, nepasare, nesimtire, curvie etc. Asta arata o anumita preocupare a ortodocsilor pentru o conceptie cam legaista a pacatului, poate.

V-am convins ca nu sunt impotriva postului?

Fani draga, vorbeste-ne te rog si despre forma de postire, caci altfel nu inteleg unde vrei sa ajungi.

Fiecare dintre noi este altfel format: unuia ii place sa respecte o regula, atunci cand ea exista, iar altuia ii place sa o ocoleasca, pentru ca ea exista. Cum eu fac parte dein grupa celor bucurosi sa respecte o regula, sunt foarte sensibila la cele pe care le citesc, mai ales cand e vorba de viata unui sfant. Citesc acum Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev, o carte minunata si la fiecare pagina citesc atentionarile Sf. Teodosie de a fi respectat postul, el respectandu-l in primul rand, dar ascuzandu-si nevointa cu rugaciunea in timpul noptii fata de altii. Rezultatul vietii duse cu post si rugaciune este unul exceptional, iar sufletul meu se bucura la citirea atator si atator minuni ale sfantului in timpul vietii si dupa plecarea sa la Domnul, incat imi e greu sa accept postul tinut pe jumatate, sau cu intermitente, sau dupa legi proprii. Nu spun ca eu nu am scaderi, atunci cand tin post, caci sunt si eu ispitita in fel si chip; deci nu vorbesc de exemplul personal, ci de ideea de post: ideea trebuie sa fie perfecta, asa cum Domnul nostru a tinut post 40 zile si a flamanzit pentru noi, pentru a tine piept ispitelor satanei. Daca diminuam ideea de post, o diluam si o facem ineficienta; exact ce asteapta diavolul de la noi, sa devenim slabi si atacabili.
Noi stim ca oameni fiind, suntem slabi si influentabili; stim ca puterile ne mai lasa si ne gasim tot felul de scuze pentru a face treaba noastra pe jumatate; dar daca nici stacheta nu e la nivelul cerut, atunci prestatia noastra va fi si mai scazuta, tinzand spre zero. Stacheta trebuie sa fie la cota corecta, indicata de sfinti si chiar de Domnul, prin faptele Lui, casa ne putem vedea scaderile si sa putem tinde spre mai bine. Altfel, vom face toate dupa capul nostru si vom crede ca am facut tot ce s-a putut, asigurandu-ne probabil un loc confortabil in... iad.

Va recomand din suflet "PATERICUL Lavrei Pesterilor de la Kiev"; o lectura cat se poate de potrivita pentru aceasta perioada de Post. Avem aici exemple de viata daruita lui Hristos, cu care, daca ne comparam, ne putem declara repetenti, dar cu dorinta fierbinte de indreptare. Acesta este si rolul citirii vietii sfintilor...

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Fani draga, vorbeste-ne te rog si despre forma de postire, caci altfel nu inteleg unde vrei sa ajungi.

Fiecare dintre noi este altfel format: unuia ii place sa respecte o regula, atunci cand ea exista, iar altuia ii place sa o ocoleasca, pentru ca ea exista. Cum eu fac parte dein grupa celor bucurosi sa respecte o regula, sunt foarte sensibila la cele pe care le citesc, mai ales cand e vorba de viata unui sfant. Citesc acum Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev, o carte minunata si la fiecare pagina citesc atentionarile Sf. Teodosie de a fi respectat postul, el respectandu-l in primul rand, dar ascuzandu-si nevointa cu rugaciunea in timpul noptii fata de altii. Rezultatul vietii duse cu post si rugaciune este unul exceptional, iar sufletul meu se bucura la citirea atator si atator minuni ale sfantului in timpul vietii si dupa plecarea sa la Domnul, incat imi e greu sa accept postul tinut pe jumatate, sau cu intermitente, sau dupa legi proprii. Nu spun ca eu nu am scaderi, atunci cand tin post, caci sunt si eu ispitita in fel si chip; deci nu vorbesc de exemplul personal, ci de ideea de post: ideea trebuie sa fie perfecta, asa cum Domnul nostru a tinut post 40 zile si a flamanzit pentru noi, pentru a tine piept ispitelor satanei. Daca diminuam ideea de post, o diluam si o facem ineficienta; exact ce asteapta diavolul de la noi, sa devenim slabi si atacabili.
Noi stim ca oameni fiind, suntem slabi si influentabili; stim ca puterile ne mai lasa si ne gasim tot felul de scuze pentru a face treaba noastra pe jumatate; dar daca nici stacheta nu e la nivelul cerut, atunci prestatia noastra va fi si mai scazuta, tinzand spre zero. Stacheta trebuie sa fie la cota corecta, indicata de sfinti si chiar de Domnul, prin faptele Lui, casa ne putem vedea scaderile si sa putem tinde spre mai bine. Altfel, vom face toate dupa capul nostru si vom crede ca am facut tot ce s-a putut, asigurandu-ne probabil un loc confortabil in... iad.

Va recomand din suflet "PATERICUL Lavrei Pesterilor de la Kiev"; o lectura cat se poate de potrivita pentru aceasta perioada de Post. Avem aici exemple de viata daruita lui Hristos, cu care, daca ne comparam, ne putem declara repetenti, dar cu dorinta fierbinte de indreptare. Acesta este si rolul citirii vietii sfintilor...

Nu stiu daca ai inteles, draga Anca, ce am vrut eu sa spun.
Eu nu am vrut sa spun sa tinem postul pe jumatate daca asa ne convine.
Am spus ca sa il tinem, insa ca nu tinerea regulii este importanta, ci duhul in care este facuta.
De aceea, atunci cand nu putem tine regulile, putem transpune acest duh pe alt fel de asceza.
Exemplul cu sarcina nu a fost poate destul de clar?
Ar trebui ca o femeie insarcinata sa tina post, ca asa scrie la carte, punand in pericol sanatatea copilului si a sa proprie?
Pentru o femeie insarcinata, este valabila o alta forma de postire: sarcina insasi! Si, bineinteles, tot aspectul duhovnicesc al postului, si renuntarea la ceva ce o 'tine in lanturi' dar nu este necesar (televizorul, ciocolata, ... discutiile pe forumuri ;-))).
Sau cineva care are un regim strict de boala, sau o boala la care se recomansa sa manance de dulce, ar trebui sa isi distruga sanatatea postind?
Pentru un bolnav, postul este suportarea bolii cu incredere si dragoste de Dumnezeu.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

L-am citat pe Leon Bloy pentru ca...
Si Anna21, care pune la interese 'antiecumenism', l-a citat...

Greseala mea ca nu m-am facut inteleasa. Uneori oamenii se prezinta f bine prin ceea ce afirma (cazul lui Leon Bloy), asa ca am considerat orice comentariu de prisos.
Reiau citatul: Any Christian who is not a hero is a pig.

Acum il voi comenta ca sa nu existe confuzii. Leon Bloy a scris impotriva injustitiei sociale si a ipocriziei. Probabil ca in proprii lui ochi el este chiar acel erou crestin care se detaseaza de porci. Nu cred ca este chiar un punct de vedere crestin.