Libertatea crestinilor

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Asa gandesc si eu: nu suntem liberi, de fapt.
Suntem robi ai carni, ai patimilor..

Libertatea este o eliberare de pacate, reiese si din citatele postate: "Oricine savarseste pacatul este rob al pacatului."
Libertatea crestinului vine doar din lepadarea de sine si urmarea voii lui Dumnezeu.

Este adevarat, dar este numai o parte a adevarului despre libertatea crestina:

2 Corinteni 3,17: 17. Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.

Galateni 5, 13-14: Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; numai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire.
Caci toata Legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.

Iacov 2, 12-13: Sa vorbiti si sa lucrati ca niste oameni cari au sa fie judecati de o lege a slobozeniei: caci judecata este fara mila pentru celce n'a avut mila; dar mila biruieste judecata.

Sigur, libertatea consta in urmarea lui Dumnezeu, caci El ne face liberi. dar a-i urma Lui este ceea ce noi, crestinii botezati si care ne impartasim, incercam sa facem. In masura in care o facem, devenim din ce in ce mai liberi cu adevarat, cu libertatea lui Dumnezeu, curatim adica din ce in ce mai mult imaginea lui Dumnezeu in noi.

A-i urma lui Dumnezeu inseamna a trai evanghelia cu adevarat. Pirma etapa este ca macar sa incercam.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Este adevarat, dar este numai o parte a adevarului despre libertatea crestina:

2 Corinteni 3,17: 17. Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.

Adica libertatea noastra este conditionata de prezenta Duhului Sfant in noi. F clar, as zice.
Esti plina de Duh Sfant?
Eu nu.

Galateni 5, 13-14: Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; numai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire.
Caci toata Legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.

Un alt fel de a spune sa te lepezi pe sine.
Eu nu am facut asta.
Nici nu-mi iubesc aproapele mai mult decat pe mine.
Ba ma iubesc pe mine ff mult (ma rasfat in fiecae zi in multe feluri: de cand ma trezesc, pana seara doar confortul meu il caut).
Nu vreau sa judec pe nimeni, dar.. sa vina in fata cel care poate spune ca iubeste pe ceilalti ca pe sine insusi. Asta este masura sfintilor! Ei sunt liberi, da.
Noi suntem robi, inca. Robi ai propriilor patimi si a iubirii de sine.

Iacov 2, 12-13: Sa vorbiti si sa lucrati ca niste oameni cari au sa fie judecati de o lege a slobozeniei: caci judecata este fara mila pentru celce n'a avut mila; dar mila biruieste judecata.

Bun, tu ai mila?
Mila de ceilalti?
Eu nu am nici macar mila de mine.. si stiu ce ma asteapta.

A-i urma lui Dumnezeu inseamna a trai evanghelia cu adevarat. Pirma etapa este ca macar sa incercam.

Evident ca incercam. Si eu incerc.
Este suficient?
Eu sunt o mama aspra.. is spun copilului: fa aia! El, saracul, raspunde: "o sa incerc".
"Ce-i aceea "o sa incerc"? Faci sau nu faci?" Mda. Asa vorbesc cu el.
Cu mine sunt ingaduitoare: incerc sa tin post, incerc sa iubesc aproapele etc.
Tot incerc si ma mangai cu asta.

Asta nu este libertate, Fani. Vorbesti de iubire, mila etc. Dar le ai?
Libertatea este doar din viata intru Hristos.

[Fani71]

Anna, cred ca ai multa smerenie, de aceea vorbesti asa.
Insa ai grija ca neincrederea prezentei lui Dumnezeu in noi, cu toate pacatele noastre, nu este buna nici ea. Sfintii se numeau mereu pacatosi pe ei insisi dar in acelasi timp credeau cu tarie ca Hristos i-a inviat. Inca un paradox..

În prealabil postat de anna21

Adica libertatea noastra este conditionata de prezenta Duhului Sfant in noi. F clar, as zice.
Esti plina de Duh Sfant?
Eu nu.

Sigur ca da: prin botez si prin mirungere. Si tu la fel.
Si prin impartasanie.
Sigur, Sfantul Duh nu-si gaseste casa prea impodobita si curata, dar El este acolo.. Si are ingaduinta.

În prealabil postat de anna21

Un alt fel de a spune sa te lepezi pe sine.
Eu nu am facut asta.
Nici nu-mi iubesc aproapele mai mult decat pe mine.
Ba ma iubesc pe mine ff mult (ma rasfat in fiecae zi in multe feluri: de cand ma trezesc, pana seara doar confortul meu il caut).
Nu vreau sa judec pe nimeni, dar.. sa vina in fata cel care poate spune ca iubeste pe ceilalti ca pe sine insusi. Asta este masura sfintilor! Ei sunt liberi, da.
Noi suntem robi, inca. Robi ai propriilor patimi si a iubirii de sine.

Constiinta propriilor pacate nu exclude prezenta dragostei in noi.
Iar durerea ca nu avem acea dragoste, pe care tu o simti, este deja dovada ca esti pe drumul cel bun.

În prealabil postat de anna21

Bun, tu ai mila?
Mila de ceilalti?
Eu nu am nici macar mila de mine.. si stiu ce ma asteapta.

Asta cred ca am. Insa probabil prost intrebuintata.
Totusi, asa pacatosi cum suntem, Hristos locuieste in noi la impartasanie.
Eu nu cred ca Hristos si apostolii in epistole le vorbeau in pasajele citate de mine numai viitorilor sfinti din calendare. La inceput, toti crestinii se numeau sfinti - si ajunge sa citesti epistolele in care sunt admonestati ca sa vezi ca asta nu inseamna ca viata lor crestina era perfecta.

În prealabil postat de anna21

Evident ca incercam. Si eu incerc.
Este suficient?
Eu sunt o mama aspra.. is spun copilului: fa aia! El, saracul, raspunde: "o sa incerc".
"Ce-i aceea "o sa incerc"? Faci sau nu faci?" Mda. Asa vorbesc cu el.
Cu mine sunt ingaduitoare: incerc sa tin post, incerc sa iubesc aproapele etc.
Tot incerc si ma mangai cu asta.

Asta nu este libertate, Fani. Vorbesti de iubire, mila etc. Dar le ai?
Libertatea este doar din viata intru Hristos.

Le am numai partial. Cred insa cu tarie ca Dumnezeu nu ma leapada pentru ceea ce incerc sa fiu, si ma va ajuta sa cresc.
Sigur, dar noi la Liturgie primim viata intr Hristos.
Libertatea crestina vine impreuna cu aceasta viata. Bineinteles, creste impreuna cu dragostea si credinta noastra.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Anna, cred ca ai multa smerenie, de aceea vorbesti asa.

Nu, Fani, cat te inseli.. nu sunt smerita deloc. Mi s-a mai spus ca sunt smerita si nu-mi place sa las o falsa impresie.
Daca m-ai cunoaste, ai vedea.. sunt plina de mine, sunt trendy (nu port jeans mai putin decat diesel si-mi plac pantofii scumpi) si cu adevarat nu fac bine altora. Nici macar nu prea am prieteni (decat virtuali, care sunt.. exceptionali! dar cred ca daca m-ar cunoaste cu adevarat nu i-as avea nici pe aceia). Mai bine m-a ghicit Andrei.

Mda, pana la urma.. poate ca doar eu ma simt in robia patimilor. Poate nu este ceva chiar asa comun.

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

Mai bine m-a ghicit Andrei.
.

Stai linistita ca si ea te-a ghicit insa nu i-ai detectat sarcasmul :))

[anna21]

În prealabil postat de andreicozia

Stai linistita ca si ea te-a ghicit insa nu i-ai detectat sarcasmul :))

Sarcasm? Fani este f diplomata. Eu sunt impresionata de dibacia cu care se foloseste de idei si cuvinte. Nu mi se pare deloc sarcastica si nici nu ar avea de ce.. este prea talentata in manipularea situatiei (nu o lua ca pe o ironie, Fani. Chiar este un talent).

(Dar tu, Andrei, proiectezi, aici. Cred ca tu esti cel mai "transparent" de pe forum.)

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Sarcasm? Fani este f diplomata. Eu sunt impresionata de dibacia cu care se foloseste de idei si cuvinte. Nu mi se pare deloc sarcastica si nici nu ar avea de ce.. este prea talentata in manipularea situatiei (nu o lua ca pe o ironie, Fani. Chiar este un talent).

(Dar tu, Andrei, proiectezi, aici. Cred ca tu esti cel mai "transparent" de pe forum.)

Intr-adevar nu am fost sarcastica. Si sper ca nici manipulatoare n-am fost ;-)
Mi se pare ca dai dovada de smerenie pentru ca mereu vezi ce putin faci, ce putin reusesti etc. Dar sigur, nu te cunosc.. Este greu sa vorbesti cu persoane virtuale. Este o ispita sa ai o anume impresie despre caracterul lor.

Mi-a mai venit ceva in minte dupa ce ti-am scris: ca de fapt, nimeni nu ar fi putut raspunde pozitiv la intrebarile tale (daca eu chiar am dragoste adevarata, duh etc) pentru ca daca ar avea acea dragoste si ar fi sfant, ar fi si mai smerit si si-ar vedea si mai bine micile greseli pe care le mai are, si care ar cantari mult mai mult pt el decat pt noi pacate mai mari. Cine ar raspunde pozitiv? Un om mandru, de tipul fariseului. 'Multumesc Doamne ca eu sunt asa si pe dincolo..'
Si sfantul Pavel spune despre el ca este cel mai mare dintre pacatosi... Si tot el ne vorbeste de libertatea crestinului.

Eu cred ca prin insusi faptul ca Hristos ne-a primit, prin botez, mirungere si euharistie, suntem sfintiti, chiar daca nu am ajuns la nievel personal prea sus, 'inca'. Trebuie cred sa fim constenti de asta cu bucurie (cum zicea Noesisaa), cu seninatate, dar si cu smerenie. Constiinta pacatului nu ar trebui sa ne duca la o atitudine negativista, intunecata. Ar trebui sa primim darul libertatii chiar daca nu-l meritam.

Este adevarat ca exista mari sfinti care isi plangeau mereu pacatele. Dar erau ei feriti de bucurie? Nu prea cred, totusi. Poate ma insel.

(Imi amintesc de povestea din Pateric cu sfantul Antonie (sau altul, nu mai stiu) caruia ii spune Dumnezeu ca este un om mai sfant ca el in lume. Si il trimite la un cizmar, om casatorit si modest, care nu parea sa faca nimic special. Sfantul il iscodeste si pana la urma urmelor acesta ii raspunde: Pai eu stau in usa lucrand si cand trece cineva imi spun: acesta se va mantui, dar eu nu...)