Libertatea crestinilor

[MariS_]

În prealabil postat de Fani71

Nu cred ca ai inteles totusi ce am vrut eu sa spun.
In primul rand Legea Noua de care vorbesti nu inseamna canoane, ci inseamna: Legea Dragostei (cum spune Hristos 'porunca noua va dau voua'), Legea Harului (Nu mai suntem sub Lege, ci sub Har, sf Pavel).

Libertatea de care vorbeam eu nu este o revendicare de tip politic, sau o cerere de anihilare sau slabire a unui maximalist crestin, nu este o cerere de drepturi.. Nu este vorba sa 'cerem ceva pentru noi'. Este vorba de exercitarea libertatii pe care ne-o da Hristos prin botez. Cale spre mantuire, spre sfintenie. Cred ca este foarte important sa intelegem acest lucru.
Eu ma refeream la libertatea de care se vorbeste in Evanghelie.

Sfinitii, cei despre care vorbesti, nu au vorbit toti despre libertate, probabil ca in Vietile sfintilor oricum se scrie mai degraba despre viata lor decat despre spusele lor (Ar fi interesant, repet si nu caut, de cautat comentariile patristice la pasajele citate de mine; nu am carti despre asta, daca stie cineva un link bun pe romaneste cu omilii la NT, m-as bucura) Insa: daca citesti vietile sfintilor, si Patericul, si alte carti asemanatoare, poate ai observat ca sfintii erau originali. Ei nu faceau lucruri la care sa te astepti, nu respectau conventiile. Se suiau pe stalpi, se ascundeau in pesteri, socau lumea cuminte, stateau in poarta propriei case cersind (sf Alexei), dadeau averea saracilor spre disperarea parintilor, adaposteau leprosii, isi permiteau sa rupa postul daca dragostea le-o cerea (vezi exemplul din Pateric pe care l-am dat mai sus), uneori faceau pe nebunii, strigau uneori la oameni cuminti si ii primeau bine pe pacatosi (de altfel, au si un exemplu in Hristos, care ii certa pe farisei, oamenii cuminti ai vremii, si statea la masa cu vamesii si prostituatele)...
Tot atatea acte de libertate!

Fani71, daca inteleg eu bine, tu atragi atentia asupra formalismului
din ce in ce mai accentuat la credinciosii din ziua de azi. Nu mai suntem
atenti la calitatea iubirii noastre, ci la grija de-a nu incalca nu stiu ce
canon sau randuiala. Cand suntem in biserica ne surprindem ca ne
preocupa mai mult nu liturghia sau credinta, ci daca nu cumva am
sarit o cruce, un raspuns, un gest evlavios, etc. Ne impiedicam de
jaloane si nu simtim legatura dragostei ce ar trebui sa ne uneasca.
Da, si eu fac gesturi "nepotrivite", "necuminti" spre disperarea unora
si probabil ca sunt judecat de cei mai inaintati. Deci poti sa faci si
gesturi "nebunesti" daca suporti si etichetarile de la aproapele...
Traim zilele din urma si daca esti atent(a) se vede cu ochiul liber.
Iertare.