Ce se intampla cu animalele dupa moarte?

În prealabil postat de bmadalin

Sice ca:
Ci va judeca pe cei saraci intru dreptate si dupa lege va mustra pe sarmanii din tara. Pe cel aprig il va bate cu toiagul gurii Lui si cu suflarea buzelor Lui va omori pe cel fara de lege.

Si apoi:
Atunci lupul va locui laolalta cu mielul si leopardul se va culca langa caprioara;

Am vazut odata o scena cutremuratoare: Se umflase Trotusul foarte mult si luase in cale tot ce gasise. Atunci, am vazut, pe o buturuga, iepure si caine, inspaimantati de moarte, in mijlocul apei. Disperarea si frica de moarte estompeaza orice instinct animalic.
Cat despre "perfectiunea" animalelor intr-ale dragostei materne, nu stiu ce sa spun!... Stiu ca iepuroaicele sau scroafele isi cam mananca puii din cand in cand!...
Ce nu inteleg eu: de ce se da la capu' mortului in cimitir (in anumite locuri din tara) cate o gaina? De ce se obisnuieste ca pentru noaptea de inviere sa se duca un cocos la biserica? Ce se intampla cu vietatile astea pentru care se spune "bogdaproste!"?
In alta ordine de idei pot spune ca imi plac cam toate animalele pamantului, dar nu mai putin decat iubesc omul. Doar ca am vazut "oameni" chinuind ingrozitor cai sau vite, batand pisici sau caini pana la desfigurare, ca sa nu mai spun de faptul ca impusca fara jena si cu mult alai in preajma, animale (in general mistreti sau capriori) pe care-i cara cu jeep-urile la cabanele lor, iar dupa ce zac abandonate prin beciuri, arunca fleici intrate in putrefactie la caini, care nici ei nu prea se inghesuie sa le manance!!! Aici mi se pare ca e vorba despre o intelegere complet eronata a notiunii de stapan peste toate vietatile pamantului!!

cred ca animalele sufera din cauza oamenilor,Dumnezeu ne-a lasat pe noi sa le stapanim si noi ce facem le omoram pt capricii culinare sau pur si simplu din placere.....e groaznic ce se intampla in Romania cu animalele sau ce se intampla cu balenele,focile,etc

am citit ca nu e bine sa omori nicio vietate

[costel]

Nu cred ca animalele vor fi readuse la viata. Ele nu poarta in ele chipul lui Dumnezeu, asa ca nu au menirea de a fi asemanatoare cu Dumnezeu, deci sa petreaca in vesnicie.

[bmadalin]

În prealabil postat de costel

Nu cred ca animalele vor fi readuse la viata. Ele nu poarta in ele chipul lui Dumnezeu, asa ca nu au menirea de a fi asemanatoare cu Dumnezeu, deci sa petreaca in vesnicie.

Eu sunt convins ca exista si pentru ele ceva mai mult decat suferinta pamanteasca.
Si sunt convins nu din motive rationale cum ar fi ca Dumnezeu e bun si nu da viata nici unei fapturi sa traiasca in chinuri si sa moara degeaba ca o leguma.

Dar asa cum credinta nu vine dupa ce analizam dovezile rationale, ci simtim din alta parte, tot asa simt si eu ca Dumnezeu iubeste toate fapturile sale, s-ar bucura sa le iubim si noi, le poarta de grija, uneori prin noi oamenii, si cu siguranta va fi ceva si cu ele.

O fiinta care sta singura si trista, care plange, care se bucura si careia ii e foarte frica uneori, care se jertfeste si pentru pui si pentru stapan, chiar daca nu e suflet, nu va pieri ca o frunza. Desi ma intristeaza ca unii crestini gandesc asa.

[Marius22]

Nu stim absolut nimic despre ce inseamna cu adevarat "Cer nou si Pamant nou". Putem face multe presupuneri dar nu stiu la ce ne foloseste.

Mantuitorul ne spune: "Adevarat, adevarat va spun voua, Cerul si Pamantul vor trece, dar cuvintele mele nu."

Tot cuvinte ale lui Dumnezeu sunt si cele rostite in zilele facerii: "Sa fie... , Sa facem..." prin care, dupa cum ne spun Sfintii Parinti, Dumnezeu a intiparit in creatie ratiunile divine. Ori Dumnezeu, nu a rostit si zidit nimic in zadar. De aceea, inclin sa cred ca tot ceea ce a creat Dumnezeu, poarta pecetea vesniciei.

Cum se va impartasi intreaga creatie de Dumnezeu in vesnicie, si in ce masura, potrivit ierarhiei lucrurilor, depaseste puterea noastra de intelegere.

[tugatita]

Buna tuturor!Sunt foarte suparata pot spune chiar intr-o stare depresiva pentru ca ''puiul''meu(catelul) de 14 ani numai este langa mine de 3 luni.Eu am 22 ani iar el avea 14 ,va dati seama ..am crescut langa el,dureros chiar si acum cand scriu plang.Am sa spun doar niste chestii uimitor de crezut.
Inainte sa moara,doar un ochi mai avea deschis iar celalalt ii trepida...eu m-am dus inaintea lui ,cu lacrimi in ochi si foarte mare durere iar el..ce credeti?pentru o secunda mi-a clipit normal iar in coltul ochiului era umed,nu eram singura ,deci nu fabulez.
Un alt fenomen foarte foarte uimitor;dupa ce si-a dat sufletelul ,iubitul meu nu m-a lasat sa stau chiar in fata lui pentru ca ii faceam mai mult rau...il priveam de la distanta.Dupa ce nu ii mai batea inima de minute bune cand am pus capul pe corpul lui si plangeam am crezut ca inebunesc simteam ca numai stiam ce se intampla...deodata a inceput inima din nou sa ii bata cateva secunde,ca si cum ar fi batut doar pentru mine si sa imi arate cat de mult ma iubeste.
Foarte greu,mi-e tare greu sa trec peste asta,il visez mai mereu si chiar cand imi este cel mai greu imi apare in vis.Cred cu tarie ca de undeva de acolo are grija de mine si ma voi vedea cu el dincolo de moarte

[tigerAvalo9]

Oare papagalul meu si hamsterul meu nu au suflet?Cum sa nu aiba suflet daca se bucura?cum sa nu aibe suflet daca plange?Cum sa nu aiba suflet daca iubesc si sunt iubite?Cum CUM CUM?

[heaven]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Oare papagalul meu si hamsterul meu nu au suflet?Cum sa nu aiba suflet daca se bucura?cum sa nu aibe suflet daca plange?Cum sa nu aiba suflet daca iubesc si sunt iubite?Cum CUM CUM?

Au,stai linistit...nu iti mai bate capul cu prejudecatile omenesti si bucura-te alaturi de Creatia Tatalui in toate formele Sale!

[Laur28]

-Fratele meu voia să plece într-o excursie şi avea un câine pe care voia să mi-l lase mie. Eu i-am spus părintelui, iar părintele [Lavrentie Sovre] mi-a spus: “Ce vrei, să-ţi iei câine ca să te apere de draci? Fiule, ţi-ai luat câine, ţi-ai luat idol! Mâncarea pe care o dai la un câine mai bine o dai la un cerşetor.

Am fost surprins la auzul acestor cuvinte, dar dupa un timp de gandire mi-am dat seama ca parintele are dreptate. Nu se inchina nimeni cainelui (dintre crestini) facand metanii in fata lui, dar se inchina atunci cand cheltuie milioane ca sa-l duca la un coafor sa-l aranjeze, cand il duce la inot, cand il rasfata cu mancare speciala pentru caini, cand il iubeste precum un om. De altfel, ultima parte este si cea mai mare greseala pe care un om o poate face in raport cu un animal (din ea izvorasc toate celelalte). Daca iubesc un caine, il iubesc pentru ca Dumnezeu l-a creat, nu pentru ca exista. Si omul e creatie a lui Dumnezeu, dar e special, deci i se cuvine un sentiment la fel de special, iar despre el pot spune ca-l iubesc pentru ca exista si mi se pare nepotrivit sa impartasesc aceasta dragoste unui animal, punand semn de egalitate intre el si om. Nu stiu daca un caine nutreste vreun sentiment , dar sunt sigur ca daca o face nu e la fel de profund ca cel din inima omului. Si tocmai aceasta nestiinta ne conduce catre pacat, caci nestiind ne imaginam, dar empatia se bazeaza doar pe sentimentele cunoscute de om si atunci ne imaginam ca pisica sau catelul ne iubeste cu aceeasi dragostea de care noi suntem in stare. Dar dragostea de care noi suntem in stare nu cunoaste limite, trecand dincolo de ratiune pentru ca Dumnezeu e dragoste si noi am fost facuti dupa chipul si asemanarea Sa. Si asa ajungem sa ne iubim animalele, crezand ca si ele ne iubesc la fel de mult. Insa sentimentele lor nu trec dincolo de instict (nici macar ratiune). Daca un leopard isi apara puiul, il apara din instinct. Dovada o reprezinta faptul ca dupa trei ani (nu stiu exact) puiul e nevoit sa plece. Chiar mama il alunga. Deci "dragostea" a disparut.

Sunt convins ca daca as face un sondaj de opinie cu intrebarea: "Ce animal iubiti cel mai mult?" locul intai l-ar ocupa cainele, iar al doilea, pisica. De ce nu iubim calul la fel de mult? Sau o testoasa sau o soparla? Din cauza comportamentului primei specii foarte simpatic (ochii mari, urechile date peste cap, guduratul, limbile date peste fata) despre care consideram ca e manifestare a iubirii animalului fata de noi. Dar toate aceste fapte stau inscrise in codul lor genetic si nu sunt decat niste atitudini fixe pe care le manifesta ori de cate ori e nevoie si in haita, in salbaticie. Cainele cu un rang inferior, la intoarcerea masculului alfa va pleca capul si urechile (facand ochii sa para mai mari), se va guduri pe langa el, ii va linge botul etc. Mai spunem despre ei ca sunt simpatici cand se aseaza pe spate cu burta la noi si credem ca cer scarpinati. De fapt asta este unul dintre cele mai mari gesturi de supunere pentru ca ei nu-si arata burta, ci organele genitale. Cu alte cuvinte pentru cainele nostru noi suntem masculul alfa, nu omul care-l iubeste. Daca sta langa noi, o face pentru ca in afara haitei nu poate supravietui si ne e devotat pentru ca masculul alfa oricand il poate alunga. Nu pentru ca ne iubeste. Un comportament frumos, insa inselator.

Iar in intamplarile in care cainele isi salveaza stapanul poate fi mai mult decat "dragostea" lui:
A doua zi s-a sculat Valaam, şi-a pus samarul pe asina sa şi s-a dus cu căpeteniile Moabului.
Dar se aprinsese mânia lui Dumnezeu pentru că s-a dus, iar îngerul Domnului s-a sculat, ca să-l mustre pe cale.
Cum şedea el pe asina sa, însoţit de două slugi ale sale, a văzut asina pe îngerul Domnului, care stătea în drum cu sabia ridicată în mână, şi s-a abătut din drum pe câmp; iar Valaam a bătut asina cu toiagul său, ca să o întoarcă la drum.
Dar îngerul Domnului a stat în drumul îngust între vii, unde de o parte şi de alta era zid;
Şi asina, văzând îngerul Domnului, s-a tras către zid şi a strâns piciorul lui Valaam în zid, şi acesta iar a început s-o bată.
Îngerul Domnului însă a trecut iar şi a stat la loc strâmt, unde nu era chip să te abaţi nici la dreapta, nici la stânga.
Iar asina, văzând pe îngerul Domnului, s-a culcat sub Valaam. Atunci s-a mâniat Valaam şi a început să bată asina cu toiagul.
Dar Domnul a deschis gura asinei şi aceasta a zis către Valaam: „Ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia oară?”
Şi Valaam a zis către asină: „Pentru că ţi-ai râs de mine; de aş fi avut în mână o sabie, te-aş fi ucis aici pe loc”.
Răspuns-a asina lui Valaam: „Au nu sunt eu asina ta, pe care ai umblat din tinereţile tale şi până în ziua aceasta? Avut-am oare deprinderea de a mă purta aşa cu tine?” Şi el a zis: „Nu!”
Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam şi acesta a văzut pe îngerul Domnului, care stătea în mijlocul drumului cu sabia ridicată în mână, şi s-a închinat şi a căzut cu faţa la pământ.
Iar îngerul Domnului i-a zis: „De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu am ieşit să te împiedic, deoarece calea ta nu este dreaptă înaintea mea;
Şi asina, văzându-mă pe mine, s-a întors de la mine de trei ori până acum; dacă ea nu s-ar fi întors de Ia mine, eu te-aş fi ucis pe tine, iar pe ea aş fi lăsat-o vie”.

La fel si cu calul care isi omoara stapanul: de unde stim ca nu este vorba despre un duh necurat? In porci au putut intra atatea duhuri necurate.

Si iar ii dau dreptate parintelui care spunea ca ne construim idoli din caine cand imi amintesc de o vedeta care a murit si i-a lasat testament cainelui ei averea de 11 milioane de dolari. Multi ar putea crede ca fac o fapta buna ca au grija de o faptura a lui Dumnezeu, dar cine le-a cerut asta? Cati nu au refuzat niciodata sa ii dea un ban vreunui cersetor si au trecut fara sa se uite la el? S-ar putea ca la Judecata sa nu fie considerat pacat, dar nici fapta buna, pentru ca cainele trebuie sa-i slujeasca omului si nu invers. Imi iau caine ca sa-mi apere casa, nu ca sa-mi tina companie, pisica sa manance soarecii din porumbar, nu s-o hranesc cu Wyskas. Si dragostea noastra ar trebui sa fie pe masura: ca de la stapan la sluga credincioasa, nu ca de la mama la copil. Hristos pentru om s-a rastignit, nu pentru animale. Deci de oameni sa ne ingrijim si noi, nu daca animalele ajung in rai sau dispar cu totul dupa moarte. Daca ajung, totusi, in rai si tu nu, ce te faci atunci?

[heaven]

Extremele nu trebuie luate drept etalon.Aici este vorba de echilibrul interior al persoanei respective si te asigur ca in cazurile mentionate mai sus nu este vorba de o iubire reala de animale,ci acestea ajung sa fie un refugiu pentru persoana in cauza.
Asa,oameni de acest fel isi gasesc idoli pretutindeni si in orice pentru ca asa inteleg ei sa fuga de viata decat sa o infrunte.
Este real ca animalul se supune unor reguli foarte bine definite,asa cum l-a lasat Tatal,insa te asigur ca nu se opreste totul la instinct.Nu stiu ce relatie ai tu cu animalele,insa eu ma ocup de ele de peste 10 ani si am interactionat inclusiv cu cele salbatice,iar lumea lor este fascinanta pentru cei care ajung sa le inteleaga.
Noi discutam despre o relatie frumoasa,armonioasa cu Creatia Tatalui Ceresc si nu gresesc cand spun ca omul are de invatat de aici daca stie sa simta si sa isi deschida ochii sufletului.