Libertatea crestinilor

În prealabil postat de MariS_

Draga Anca, iubirea de Dumnezeu, asa cum foarte bine ai "citat-o"
si tu mai sus, ramane o simpla abstractie fara iubirea de aproapele.
Iubirea de Dumnezeu se IMPLINESTE prin iubirea de aproapele, altfel
ramane formala. Suntem plini de formalisme, mai adaugam unul?
Iubirea ta nu ajunge direct la Dumnezeu, ci numai prin aproapele.
Jertfa ta, care e expresia cea mai directa a iubirii, se face catre
aproapele, si numai prin aproapele ajunge la Dumnezeu. Dumnezeu
nu are nevoie de jertfa noastra, ci aproapele e cel ce are nevoie.
De aceea toate cate le facem aproapelui sunt considerate ca le
facem Lui Hristos. Hristos nu spune sa-mi dati mie sa mananc, sa
beau, etc., ca nu are nevoie de asa ceva, ci aproapele are nevoie.
De aceea mantuirea noastra sta in relatia cu aproapele, ca altfel
ne-am putea mantui si singuri.
Iertare.

Draga MariS, nu sunt sigura ca ai dreptate in aceasta privinta. Sunt acum sub influenta lecturii despre calugarii manastirii Pecersca, a Pesterilor de la Kiev. Viata lor dedicata exclusiv lui Dumnezeu in prima parte, cea de nevointa, nu i-a lipsit mai incolo de sfintire. Am citit ca si in alte manastiri calugarii nu trebuie sa faca milostenie, caci si aceasta se face abia dupa ce se ajunge la deosebirea duhorilor, deci nu la intamplare. Milostenia este insa permisa oricand mirenilor.
Problema mea mare nu e lipsa dragostei pentru aproapele, care e aproape imposibila, atata timp cat citesti Scriputurile si scrierile Sfintilor Parinti; ci mai degraba dragostea prost inteleasa pentru aproapele, acordandu-i, din nestiinta, suport in cele rele, in loc de cele bune si idolatrie, dragoste fara discernamant.
Cine zice ca Il iubeste pe Dumnezeu, dar refuza sa aiba mila, se minte pe sine. Dar nici a avea mila fara rugaciune nu se poate. Nici credinta fara fapte, nici fapte fara credinta.

[andrei_im]

În prealabil postat de Miha-anca

Cine zice ca Il iubeste pe Dumnezeu, dar refuza sa aiba mila, se minte pe sine.

Acela nici nu Il iubeste pe Dumnezeu. Din dragostea catre Dumnezeu primim, in dar, si asemanarea cu El. Nu exista nici o virtute in om, care sa nu fi fost in Dumnezeu dintotdeauna. De aceea ni se spune "fiti dumnezei!", caci Dumnezeu este bun, iertator, milostiv, dinainte sa ne nastem noi pe pamant. Dumnezeul este chiar primul credincios. Asa ne spune Scriptura. Este credincios fagaduintei Sale.

[MariS_]

În prealabil postat de Miha-anca

Draga MariS, nu sunt sigura ca ai dreptate in aceasta privinta. Sunt acum sub influenta lecturii despre calugarii manastirii Pecersca, a Pesterilor de la Kiev. Viata lor dedicata exclusiv lui Dumnezeu in prima parte, cea de nevointa, nu i-a lipsit mai incolo de sfintire. Am citit ca si in alte manastiri calugarii nu trebuie sa faca milostenie, caci si aceasta se face abia dupa ce se ajunge la deosebirea duhorilor, deci nu la intamplare. Milostenia este insa permisa oricand mirenilor.
Problema mea mare nu e lipsa dragostei pentru aproapele, care e aproape imposibila, atata timp cat citesti Scriputurile si scrierile Sfintilor Parinti; ci mai degraba dragostea prost inteleasa pentru aproapele, acordandu-i, din nestiinta, suport in cele rele, in loc de cele bune si idolatrie, dragoste fara discernamant.
Cine zice ca Il iubeste pe Dumnezeu, dar refuza sa aiba mila, se minte pe sine. Dar nici a avea mila fara rugaciune nu se poate. Nici credinta fara fapte, nici fapte fara credinta.

Draga Anca, inteleg foarte bine ce vrei sa spui, ba chiar si cat de departe
bat cuvintele tale. Sigur, ai dreptate in ceea ce afirmi. Sigur, metaniile,
rugaciunile si inchinarile sunt foarte bune, dar atentie, pot fi la fel de bine
doar formale si inselatoare. satana e specialist in tragerea de mana dreapta.
Pe cand iubirea de aproapele fiind concreta e mai greu de inselat. Plus ca
nu te lasa sa pici in autoiubire si mai ai si beneficiu iubirea lui pentru tine.
De-aia insist ca iubirea de Dumnezeu e din doua bucati: prima catre aproapele
si de la el spre Dumnezeu. Pentru ca verificarea se face in aproapele si e
mai sigura aceasta verificare, decat autoverificarea ta subiectiva.
Iertare.