Din "eu" vine prigoana

Daca va veni vremea sa scoatem cruciulita de la gat sora Elizabeta o sa o scoatem. Dar! sa ne pregatim inca de acum ( cultivand Credinta in sufletele noastre) sa o ascundem in INIMA. Pentru ca de acolo nimic si nimeni nu o va putea lua.
Asa cum bine spune Andrei (e drept mai putin "poetic" decat mine..) prigoana a umplut calendarele de sfinti.

Si tu ai dreptate, suntem slabi.. avem nevoie arme. De Cruce. De pravila. De duhovnic. De Liturghie.
Daca acestea vor fi interzise? "Ma va scoate pe usa si voi intra pe geam". Adica iL voi scoate pe Hristos din inima asa cum odinioara iL cautam in Liturghie. Voi lupta sa fac Liturghie dupa Liturghie in inima mea. Alta cale nu e!

Asta-i lupta cea MARE. Vine acum adevarata problema.. IL voi putea avea pe Hristos in inima in vreme de razboi??? Voi face acestea sau voi fugi ca un caine raios schelalaind?? Sincer...nu stiu ce voi face atunci. Stiu doar ca NU am credinta martirica a sfintilor... Sunt perfect constienta da pacatele si slabiciunile mele si totusi refuz sa depun armele de pe acum.

Asa cum frumos spunea pr Arsenie Papacioc. Sa nu ne tulburam inainte de razboi dragilor, pentru ca atunci cand va incepe cu adevarat vom fi deja obositi.. Nu spun sa dormim ci sa ne facem "provizii duhovnicesti" ptr vremuri grele nu sa le rispim si pe acestea putine si slabe pe care le avem.. Stiu de la sotul meu care este ofiter ca tactica razboiului este sa intimidezi dusmanul cand stii ca NU il poti dobora in lupta dreapta... Vrasmasul Nu are puteri este un tolerat! Drepturi ii dam noi..nu "EU", nu Occidentul, nu prigoana in sine.. Sunt covinsa ca voi stiti bine acestea deja.

Sa luptam dar fratilor, sa luptam ca in toata clipa sa dobandim pe Hristos si pe Maica Sa in inima. E singurul loc de unde nu-L poate lua nimeni, niciodata. Numai noi insine iL putem alunga..sa ne rugam unii ptr altii sa nu o facem niciodata.
Iertati-ma!

[elizabeta]

În prealabil postat de eduardd

Daca va veni vremea sa scoatem cruciulita de la gat sora Elizabeta o sa o scoatem. Dar! sa ne pregatim inca de acum ( cultivand Credinta in sufletele noastre) sa o ascundem in INIMA. Pentru ca de acolo nimic si nimeni nu o va putea lua.
Asa cum bine spune Andrei (e drept mai putin "poetic" decat mine..) prigoana a umplut calendarele de sfinti.

Si tu ai dreptate, suntem slabi.. avem nevoie arme. De Cruce. De pravila. De duhovnic. De Liturghie.
Daca acestea vor fi interzise? "Ma va scoate pe usa si voi intra pe geam". Adica iL voi scoate pe Hristos din inima asa cum odinioara iL cautam in Liturghie. Voi lupta sa fac Liturghie dupa Liturghie in inima mea. Alta cale nu e!

Asta-i lupta cea MARE. Vine acum adevarata problema.. IL voi putea avea pe Hristos in inima in vreme de razboi??? Voi face acestea sau voi fugi ca un caine raios schelalaind?? Sincer...nu stiu ce voi face atunci. Stiu doar ca NU am credinta martirica a sfintilor... Sunt perfect constienta da pacatele si slabiciunile mele si totusi refuz sa depun armele de pe acum.

Asa cum frumos spunea pr Arsenie Papacioc. Sa nu ne tulburam inainte de razboi dragilor, pentru ca atunci cand va incepe cu adevarat vom fi deja obositi.. Nu spun sa dormim ci sa ne facem "provizii duhovnicesti" ptr vremuri grele nu sa le rispim si pe acestea putine si slabe pe care le avem.. Stiu de la sotul meu care este ofiter ca tactica razboiului este sa intimidezi dusmanul cand stii ca NU il poti dobora in lupta dreapta... Vrasmasul Nu are puteri este un tolerat! Drepturi ii dam noi..nu "EU", nu Occidentul, nu prigoana in sine.. Sunt covinsa ca voi stiti bine acestea deja.

Sa luptam dar fratilor, sa luptam ca in toata clipa sa dobandim pe Hristos si pe Maica Sa in inima. E singurul loc de unde nu-L poate lua nimeni, niciodata. Numai noi insine iL putem alunga..sa ne rugam unii ptr altii sa nu o facem niciodata.
Iertati-ma!

Ba cruciulita sa n-o scoatem, caci cu gesturi mici, cu concesii aparent insignifiante ne pierdem, cedand incet-incet...
...iar de vrajmas trebuie sa ne temem (Sfanta Evanghelie dupa Luca, cap.12:5 "Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeţi"), dar nu sa capitulam in fata lui!
In ceea ce priveste razboiul, a inceput demult, doar ca inca nu ni se cere sa murim pentru credinta noastra...

[windorin]

În prealabil postat de elizabeta

Ba cruciulita sa n-o scoatem, caci cu gesturi mici, cu concesii aparent insignifiante ne pierdem, cedand incet-incet, iar de vrajmas trebuie sa ne temem, dar nu sa capitulam in fata lui!"

Adevarat si bine spus. Asa gandeam si eu, mai sus.

Zicea un parinte, legat de aceste "mici" concesii !

"Daca vrei sa fierbi o broasca, nu o arunca intr'un vas cu apa fiarta, caci va sari indata de acolo. Ci ia broasca si pune'o intr'un vas cu apa rece, pune sub vas foc si apoi asteapta. Apa se va incalzi foarte usor, iar spre sfarsit va fierbe. Broasca nu va simti diferenta decat mult prea tarziu, cand nu va mai avea putere sa sara afara."

Un fir de nisip nu poate face nimic, insa mai multe firisoare de nisip adunate la un loc pot scufunda o corabie.

[elizabeta]

În prealabil postat de windorin

Adevarat si bine spus. Asa gandeam si eu, mai sus.

Zicea un parinte, legat de aceste "mici" concesii !

"Daca vrei sa fierbi o broasca, nu o arunca intr'un vas cu apa fiarta, caci va sari indata de acolo. Ci ia broasca si pune'o intr'un vas cu apa rece, pune sub vas foc si apoi asteapta. Apa se va incalzi foarte usor, iar spre sfarsit va fierbe. Broasca nu va simti diferenta decat mult prea tarziu, cand nu va mai avea putere sa sara afara."

Un fir de nisip nu poate face nimic, insa mai multe firisoare de nisip adunate la un loc pot scufunda o corabie.

Frate Windorin, broasca cu pricina...sunt eu...se uita lumea ciudat la mine cand invart in mana metanierul...se incrunta lumea la mine si la sotul meu cand ne facem cruce inainte sa mancam...se uita lumea si zambeste ironic daca ne inclinam in fata unei biserici si ne facem cruce...

[zaharia_2009]

În prealabil postat de elizabeta

Frate Windorin, broasca cu pricina...sunt eu...se uita lumea ciudat la mine cand invart in mana metanierul...se incrunta lumea la mine si la sotul meu cand ne facem cruce inainte sa mancam...se uita lumea si zambeste ironic daca ne inclinam in fata unei biserici si ne facem cruce...

Desi multi citesc si se informeaza, desi se umbla pe la duhovnici troienind timpul marturisirea dreapta a lui Hristos in fiecare cipa a zilei este destul de rara... a ajuns floare rara ! Asemenea amenintari exista de cind exista biserica , chiar Mintuitorul ne spune ca ,, daca m-au prigonit pe mine si pe voi va vor prigoni asemenea", iar lapsi (cazutii de la credinta)au fost destul de numerosi tot timpul ! Mucenicii nu au ezitat chiar in fata imparatilor sa marturiseasca drept pe Hristos... si au ajuns mucenici , netinind cont decit de legea Mintuitorului . Multi dintre ei spuneau : ,,...se cade mai intii sa tinem cont de legea lui D.zeu si mai apoi de cea a rinduielilor omenesti . Sa placem mai intii lui D.zeu si mai apoi oamenilor ". Lucrurile mari se fac incet incet din cele mici; nu ai cum sa ajungi un crestin adevarat daca nu faci lucrurile mici ale credintei ... si exemplul oricarei profesii sau deprinderi practice este clar si explicit. Parintele Cleopa spunea clar si pe intelesul tuturor: ,,... insemnati-va cit mai des cu semnul sf. cruci, postiti si va aratati ca postiti ca si altii vazind exemplul vostru sa isi doreasca sa faca ca si voi, rugati-va neincetat ca aceasta este vorbirea voastra cu D.zeu,fiti la toate slujbele bisericii ca sa va innoiti mereu in duhul si pt. ca rugaciunea obstii este mult mai puternica decit a izolatilor ..."
Cel care a ajuns sa creada ca nu este nevoie sa te inchini decit cu limba in cerul gurii, ca nu este neaparata nevoie altfel, ca nu este musai sa porti cruce la git (de aur, de argint, de lemn, de plastic, de agat,de chihlimbar, de onix- mai putin conteaza) , cel care crede ca nu sunt neaparat necesare crucile la capatiiul mortilor (vai, cita stiinta , constiinta, duh si interes are fata de credinta sa !) s.a.m.d. spunind ca el il are pe D.zeu in inima sa atunci ar trebui sa stie (dupa invatatura multor parinti contemporani si a celor consacrati ai bisericii)ca acolo, in inima sa de mult nu mai este Hristos ci altcineva, cel care il invata si il sfatuieste sa renuinte usor, usor la armele razboiului duhovnicesc si la biserica insasi. Desigur , dintre acestia au fost in toate timpurile multi , fara ca ei sa-si dea seama ce fac in adevar si sa-si accepte pozitia, dar stim f. bine ca omul se judeca dupa faptele sale si nu dupa vorbe...caci din vorbe multi mor de dorul lui Hristos dar din fapte ... nici pe departe. Cine se ia dupa vorbe de vorbe ajunge pe cita vreme cel ce face fapte duhovnicesti acestea vor ramine in urma lui. Faca fiecare cum o crede de cuviinta dar stim cu totii ca imparatia cerurilor cu multa truda se cistiga . Sa nu fim dar ca feceroarele neintelepte fara candele impodobite si fara ulei pt. ca nu stim Mirele cind va veni si in starea in care ne va gasi in aceea ne va judeca !

[windorin]

În prealabil postat de elizabeta

Frate Windorin, broasca cu pricina...sunt eu...se uita lumea ciudat la mine cand invart in mana metanierul...se incrunta lumea la mine si la sotul meu cand ne facem cruce inainte sa mancam...se uita lumea si zambeste ironic daca ne inclinam in fata unei biserici si ne facem cruce.

Foarte bine.
Si eu cu sotia ducem o lupta asemanatoare. Insa este tare placuta. Doar ca la mine este putin mai grea.

Uneori, din lene sau impietrire, mai trec peste cate unele de folos. Spre exemplu, am avut momente in care, din pricina ca nu imi dadeam caciula jos din cap, nu ma mai inchinam in dreptul unei biserici. Ziceam in sinea mea ca decat sa mai imi dau jos caciula si sa imi stea parul in toate directiile, spre a ma inchina, mai bine zic o rugaciune in gand. Parintele insa mi'a zis ca mai bine ma inchin cu capul acoperit decat sa nu o fac. Si am luat aminte. Cand nu pot sa imi descopar capul, ma inchin asa.

"Va veni vremea in care toti vor innebuni,
iar cand vor vedea pe cate unul ca nu innebuneste,
vor zice ca acela este nebun,
pentru ca nu este asemenea lor."

Sfantul Antonie cel Mare

[elizabeta]

Fratilor, de rusine si comoditate m-au vindecat parintii mei, Dumnezeu sa-i ierte...cand eram mai mica, am trecut prin fata unei biserici (catolice, ce-i drept) si nu m-am inchinat...si m-am trezit cu o palma rasunatoare peste obraz...care imi mai tiuie si acuma in urechi...

Dragii mei,
eu nu am spus sa scoatem crucea ( la propriu) ci sa luptam inca de pe acum pentru a o dobandi in INIMA.
Daca ati fi citit toata postarea mea si nu ati fi scos din context acest cuvant ati fi inteles ceea ce am vrut sa spun.

Sau poate m-am exprimat gresit..de aceea reiau ideea ptr a nu lasa loc interpretarilor.
Daca unui crestin ce are rugaciunea inimii (spre exemplu) un ateu ii smulge crucea de la gat inseamna ca Hristos NU mai este cu el?

Imi amintesc de un exemplu din Pateric cand a fost dezgropat un batran sporit si i s-a gasit scris in INIMA cu litere de aur Iisus Hristos...
E drept...noi nu suntem sporiti..de aceea am indemnat sa lucram cele dinlauntru..

Eu nu am indemnat la un "trai caldicel" ci din contra am indemnat sa lucram la cel mai de pret Dar. Sufletul nostru!
Acolo , in adanc sa luptam sa-L dobandim pe Hristos pentru ca de acolo nimeni niciodata nu-L va putea lua.

[andreicozia]

În prealabil postat de elizabeta

Fratilor, de rusine si comoditate m-au vindecat parintii mei, Dumnezeu sa-i ierte...cand eram mai mica, am trecut prin fata unei biserici (catolice, ce-i drept) si nu m-am inchinat...si m-am trezit cu o palma rasunatoare peste obraz...care imi mai tiuie si acuma in urechi...

Da, Elizabeta, dar nici asta nu-i o treaba buna, ca copil sa te prefaci ca devii credincios de frica palmelor (

[windorin]

Imi spunea parintele: "Nu mai e vremea pentru ziduri si poleiri cu aur, ci pentru interiorizare."
Se referea in primul rand la o inmultire a rugaciunii celei tainice, nestiute de nimeni, iar nu la formele vazute.
Avem suficiente biserici si manastiri ca sa ne mai chinui sa zidim altele. Grija noastra sa fie umplerea lor cu duh.

Cat despre ascunderea Crucii de la gat in inima, nu stiu ce sa zic. Si mie imi place sa poetizez ideile si faptele, insa simt ca asta nu e bine. Nu trebuie interiorizata crucea de la gat. Daca am face asta, treptat, am interioriza si icoanele in inima, si bisericile, si slujbele, iar atunci, "lumea" va fi bucuroasa, nimic crestinesc nemaiaducandu'i aminte de Hristos.

Sa nu ascundem nimic inca. Cine a ascuns, a cazut.
Tind si eu spre a interioriza, insa lucrul trebuie facut cu mult discernamant, pe care, nu cred ca-l avem inca bine dobandit.