Cred ca tata nu ma mai suporta

[eugenserban]

În prealabil postat de alexaa

E vorba ca daca familia mea ramane numai cu somajul ( ca eu daca m-as muta n-as mai putea sa contribui cine stie ce) si aici ar avea de suferit chiar propria mea familie. Ma intreb ce folos am daca plec in cautarea pacii sufletesi, dar pace tot n-am ca ai mei n-au cu ce sa intretine.

Ei vor avea castig din faptul ca tatal va vedea ca trebuie sa caute o solutie. Poti eventual sa te muti undeva pentru scurt timp. Ce sa zic, e o parere. Tu cunosti resursele tale. Ideea ca e daca continuati in acest fel nu il ajutati nici pe el. Sigur, trebuie pomenit, trebuie mers la slujbe, ajuta foarte mult. Bineinteles, duhovnicul mai ales te poate ajuta.
Si ce am zis mai sus, ca avem o datorie fata de noi insine, e adevarat. Ai datoria sa-ti traiesti viata deplin si responsabil. A ta, nu a tatalui tau. Cel putin asa gandesc eu.

Dupa cate imi dau seama din cateva cuvinte, eu cred ca numai in locul lui sa nu fii. Nu sunt deacord cu ridicarea tonului, dar uneori este o reactie de autoaparare de fapt. Ce poate sa faca un barbat, sot si tata, cand se vede stramtorat si fara iesire din situatii extrem de delicate? I se pare ca toate sunt impotriva lui, ca i se submineaza personalitatea, ca v-ati aliat impotriva lui... Desi toate astea ar putea fi doar in mintea lui, incercati si voi sa aveti mai multa rabdare si intelegere. Ati incercat sa abordati totul cu umor? Ati incercat sa schimbati oarecum starea tensionata, printr-o glumita care sa va faca pe toti sa radeti? Ai incercat, tu, care crezi ca el are ceva personal cu tine (ma tem ca si fiul meu cel mare mai credea uneori asa ceva, dar intre timp a inteles ca mi-e la fel de drag ca si cel mic, doar ca el e mai mare, mai obraznic, mai tupeist iar eu ma astept de la el la mai multa constiinta de sine!) ai incercat, zic, sa-l prinzi intr-o stare mai putin nervoasa, sa-l rogi sa te ierte daca-l mai necajesti uneori, cand de fapt si el are o mie de necazuri pe cap? Ai incercat sa-i spui cu calm ca in situatia data, cel mai important lucru este sa ramaneti uniti? Daca-l vedeti pornit, de ce mai puneti si voi paie pe foc? Oricum nu ajungeti la nici un rezultat! Cel mult va dezbinati si va ravasiti sufleteste, pentru ca in asemenea momente se spun vorbe grele, care mai tarziu sunt profund regretate. Cu biserica ati incercat s-o rezolvati? Nu cred ca este de neglijat!!!
Pace si buna intelegere, va urez!