Nu aruncati margaritarele voastre...

[elizabeta]

În prealabil postat de Danut7

Personal singurele reticiente pe care le am in "aruncarea celor sfinte" si "a margaritarelor" sunt asupra ereticilor si a ateistilor.Cred ca la asta se refera si textul.Cat de izbitor de mare e propastia intre cele sfinte si caini(un dobitoc) si intre margaritare si porci.Textul se refera la cei care nu au nici o tangenta cu cele sfinte si cu Imparatia lui Dumnezeu.In primul rand "cainii" care reprezinta pe cei ce au alta credinta, in special pe eretici,pe cei carora daca le zici de icoane , moaste , taine , sfanta cruce iti sar la gat.

Din ce spui tu sa inteleg ca tu i-ai considera pe parintii mei, ambii catolici practicanti (Dumnezeu sa-i ierte) drept eretici, adica caini?...

[andreicozia]

Noi romanii am considerat dintotdeauna carnea de porc ca fiind cea mai gustoasa, inclusa cu mult patos in traditia noastra de Craciun. Aceasta adresare a lui Hristos a fost facuta unidirectional - catre evreii care nu maninca porc, si il considera scirbos astfel asociind aceste zicatori cu acest animal, insa noi nu le intelegem deoarece il adoram.

Deci adresarea nu este universala, asa cum ar fi trebuit sa fie. Banuiesc ca Hristos spera ca odata cu raspindirea bisericii Sale porcii vor fi eliminati din meniul crestinului si astfel va intra in topul animelelor denigrate...insa aici s-a inslelat. La asa ceva nu se renunta cu una cu doua :))

[Danut7]

În prealabil postat de elizabeta

Din ce spui tu sa inteleg ca tu i-ai considera pe parintii mei, ambii catolici practicanti (Dumnezeu sa-i ierte) drept eretici, adica caini?...

cainii ii reprezinta pe cei "fara de minte" sau "nebuni" , iar porcii "pe cei ce se scalda in pacat".

Dumnezeu sa-i ierte!

Doamne ajuta!

[gavriil]

Toate mincarurile(ANIMALELE) au fost binecuvintate(viziunea lui PETRU) de DUMNEZEU.
Nu ce intra in gura il strica pe om ci ce iese pe gura.

[andreicozia]

Intradevar nu se pot discuta probleme legate de religie si duhovnicie cu oricine, insa nu inteleg de ce trebuie sa-i faci porci si ciini?

Foarte multa lume si-au pierdut dorinta de a mai vorbi despre Dumnezeu si cele sfinte in urma unor traume pe care le-au suferit de pe urma acestor influiente, insa asta nu inseamna ca o sa-i facem porci mizerabili si ciini

Pe voi nu v-a lasat sotul sau sotia cu copilul in brate pentru a fugi de responsabilitati la minastire sau la sectanti asa cum cunosc eu cazuri sau acele femei care au fost batjocorite psihic si traumatizate fizic de lucratorii duhovnicesti"...

Cum credeti ca vor mai vedea acesti oameni "cele sfinte"? Oare vor mai fi receptivi la discutii religioase?

Oare merita ele si ei sa fie numiti porci, scroafe si catele deoarece nu mai APRECIAZA discutiile duhovnicesti?
Hmmm?...nu prea cred!

[gavriil]

Ai dreptate.
Multi mai sint si mult rau fac iar eii cred ca fac bine.

[Noesisaa]

Always preach the Gospel, sometimes (sau "when necessary") use words. -- St Francisc de Assisi

"Margaritarele" nu sunt de aruncat niciodata, nici la porci, nici la altcineva. Daca te consideri urmas al lui Hristos, nu poate sa existe un timo in care nu mai faci ceea ce trebuie ca si crestin fiindca nu esti in companie potrivita...

Am avut pentru scurt timp in liceu un prof de religie, preot chair, care niciodata nu incepea/sfarsea ora cu o rugaciune pe motiv ca nu e atmosfera de rugaciune. Ce atmosfera de rugaciune vrei intr-un liceu? Dar asta nu inseamna ca nu poti sa spui un Tatal Nostru... Niciodata nu stii cand arunci o samanta care sa faca rod.

Cat despre vorbit cu ne-credinciosi despre credinta...nu sunt pentru manifestari excentrice de credinta, nici pentru trasul de maneca...greu cred ca atragi pe cineva care duce o viata seculara cu habotnicia. Dimpotriva, mai curand trezesti interesul manifestandu-ti discret credinta.

Apoi mi se pare foarte gresit sa ignori sau sa nu raspunzi la intrebarile despre credinta care vin din curiozitate sincera.

[elizabeta]

În prealabil postat de Noesisaa

Cat despre vorbit cu ne-credinciosi despre credinta...nu sunt pentru manifestari excentrice de credinta, nici pentru trasul de maneca...greu cred ca atragi pe cineva care duce o viata seculara cu habotnicia. Dimpotriva, mai curand trezesti interesul manifestandu-ti discret credinta.

Apoi mi se pare foarte gresit sa ignori sau sa nu raspunzi la intrebarile despre credinta care vin din curiozitate sincera.

Eu personal am patit-o odata, si m-am lecuit; eram cu sotul meu la o coada si in fata noastra astepta un cetatean turc, prietenos, de altfel. Sotul meu se ruga (ca de obicei) rugaciunea inimii, iar pe mine m-a mancat undeva sa intru in vorba cu omul asta, pentru ca parea abatut si cam nelinistit. Si, incet-incet, am ajuns si la religie, dupa vreo 20 de minute de conversatie, in care mi-a rezumat viata lui (cam trista, de altfel). Ei bine, inversunarea cu care m-a "atacat", pe mine si "religia mea gresita", m-a facut sa mi se faca aproape fizic rau. Am ripostat, evident, cu blandete, dar fermitate...In tot timpul asta, sotul meu se ruga, se ruga, se ruga si, din cand in cand, imi facea semne s-o las balta. Dar eu, capra cum sunt, nu l-am ascultat. Toata povestea asta mi-a lasat un gust foarte amar, asa ca am alergat la sfanta spovedanie cu prima ocazie; calugarul la care ma spovedesc mi-a spus (eu am voie sa vorbesc, sfintia sa nu!) ca singurul lucru pe care trebuie sa-l fac este sa ma rog pentru necredinciosi. Atat. Mai mult de-atat nu pot si nu trebuie sa fac...pentru ca nu pot sa risc sa pierd, cu nepriceperea mea, un suflet, facandu-l sa pacatuiasca.