Frumusetea naturii, un lucru de care nimeni nu se mai bucura?

[Simona-Marilena]

Zilele acestea m-a cuprins o tristete fara margini, nu am avut liniste, imi e dor de Dumnezeu... Am iesit afara si m-am bucurat de zapada mai rau decat copiii mici...Mi-e dor de Dumnezeu, dar, cand vad frumusetea creatiei mainilor Sale...imi trece orice dor, orice suparare...Si totusi observ ca lumea e atat de grabita si ca nimeni nu mai priveste lumea prin prisma unui copil... Ma intreb cati parinti se mai joaca cu copiii lor... ( desi..cu mine nu se juca nimeni...ma jucam singura ) si oare cati mai privesc spre cer, oare cati se mai bucura de primii fulgi de nea..