preotul fumator

[moshu]

În prealabil postat de antoniap

A dojeni pe cei fara de randuiala este o fapta de milostenie duhovniceasca. Un crestin care-si iubeste prietenul trebuie sa-i spuna cu dragoste daca greseste. Asta nu inseamna ca-l judecam, daca-i spunem cu dragoste: ,,Fapta ta il supara pe Dumnezeu, frate. Si nisipul poate innegri haina Botezului.''

Daca milostenia materiala este acceptata cu usurinta, spunea un mitropolit, milostenia duhovniceasca este adesea primita cu impotrivire. Acest fapt nu trebuie sa-l descurajeze pe cel care vrea sa-si ajute prietenul sa lupte cu un anumit pacat.

A sta indiferent cand vezi ca altul se ineaca este un pacat. Si tot un pacat este sa incurajezi sau sa aprobi o fapta care-l supara pe Dumnezeu, indiferent cine ar savarsi-o. Nu aruncam cu piatra decat in pacat, fiind atenti sa nu cadem si noi in acel pacat sau in altul mai mare, dupa cum ne sfatuieste Noul Testament. Sa lasam orgoliile la o parte si, daca vrem mantuire, sa acceptam sa luptam cu noi insine.

Dumnezeu sa-i ajute pe toti preotii fumatori sa gaseasca fericirea cea nepieritoare inca din viata aceasta. Iar bucuria lor cea mai de pret sa fie a tamaia icoanele, casa lor si propriile trupuri cu tamaie sfintita nu cu ,,tamaia diavolului'' care este tigara.

Iertati-ma si Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa luptam cu pacatele pe care le avem.

Sunt de acord, insa intre a spune parinte, e gresit ca fumezi si parinte, ori cele sfinte ori tigara! e cale muuult prea lunga. Si nu cred ca ai putea sa ajungi sa dojenesti un... preot, fata de care trebuie sa ai o mare smerenie si cuviinta si rusine. Dumnezeu sa ii ajute pe preotii fumatori sa lase acest viciu!