Sunt ateu, intrebati-ma orice!

[alexandra05]

Domnilor atei, daca sunteti 100% convinsi ca Dumnezeu nu exista de ce aduceti in discutii numele Lui de ce va luptati impotriva Lui daca nu credeti? Spre exemplu, daca cineva nu crede ca un zid exista nu se loveste de el pentru ca in viziunea lui el nu e acolo, merge mai departe, ori daca stie ca e acolo dar nu recunoaste, incearca sa il darame.

[glykys]

pai daca le dati apa la moara...

[alexandra05]

În prealabil postat de glykys

pai daca le dati apa la moara...

Nu e neaparat vorba ca le dam apa la moara dar multi intra in discutie cu speranta ca vor birui, pe alte site`uri intalnesc atei care nu fac decat sa-i injure si sa-i jigneasca pe cei ce au postate fisiere religioase, fara ca macar acele persoane sa ii cunoasca. Oricum sunt de parere ca aceste polemici nu fac decat sa ne intareasca convingerea ca Dumnezeu exista, orice rau are rolul de a ne pregati...

[andrei25]

Cineva spunea un lucru interesant. Daca un astronom ne-ar spune ca in spatiu exista 12547895 miliarde la puterea 1 miliard de stele, am crede. Credinta vine de multe ori prin minuni pozitive sau negative. "Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut". Doamne ajuta!

[Doriana]

A nu crede nu este decat o alegere. Nu cred pentru ca nu imi convine sa cred, nu musai pentru ca nu am motive. Adevarul nu e relativ, ci obiectiv. Pamantul e rotund indiferent daca eu cred sau nu. Si sunt om chiar daca ma cred maimuta. Dar pot alege sa nu cred si nimeni nu ma va convinge.

Cand Dumnezeu spune sa nu ucizi ca toti au dreptul la viata, iar tu spui ca nu crezi ca ala e om, [de parca oamenii pot naste altceva decat oameni ] o faci doar pentru a te justifica, dar parerea personala nu conteaza, ci adevarul obiectiv. Daca sari de pe bloc vei cadea indiferent daca crezi sau nu ca vei cadea. La fel si pacatul (iti) va face rau indiferent ce crezi despre el. Crestinii avertizeaza asupra acestor consecinte pe care le are pacatul si nu vor sa se implice in el. E libertatea lor si trebuie respectata.

În prealabil postat de alexandra05

Domnilor atei, daca sunteti 100% convinsi ca Dumnezeu nu exista de ce aduceti in discutii numele Lui de ce va luptati impotriva Lui daca nu credeti? Spre exemplu, daca cineva nu crede ca un zid exista nu se loveste de el pentru ca in viziunea lui el nu e acolo, merge mai departe, ori daca stie ca e acolo dar nu recunoaste, incearca sa il darame.

Nu ne luptam impotriva sa, ne luptam cu ideile voastre.

[alexandra05]

În prealabil postat de topcat

Nu ne luptam impotriva sa, ne luptam cu ideile voastre.

Ideile noastre sunt mai vechi decat stiinta voastra, ideile noastre au fost dovedite, Dumnezeu S-a facut cunoscut oamenilor, sa nu uitam ca atunci cand lupti impotriva aproapelui tau, lupti impotriva Lui

În prealabil postat de alexandra05

Ideile noastre sunt mai vechi decat stiinta voastra, ideile noastre au fost dovedite, Dumnezeu S-a facut cunoscut oamenilor, sa nu uitam ca atunci cand lupti impotriva aproapelui tau, lupti impotriva Lui

Faptul ca o idee e mai veche decit alta nu are absolut nici o relevanta.
Ideile dovedite? Ma faci sa rid. Stii ce e aia dovada?

[padreati]

În prealabil postat de topcat

Faptul ca o idee e mai veche decit alta nu are absolut nici o relevanta.
Ideile dovedite? Ma faci sa rid. Stii ce e aia dovada?

Faptul ca o idee e mai veche decat alta nu e intr-adevar relevant. Un lucru insa poate fi remarcat.
Stim ca stiinta e un sistem de cunoastere progresiva, de acumulare, adevarul crestin este revelat, adica primit. Stiinta in general a facut progrese continue in cele mai multe domenii. Cu toate acestea, argumentele stiintei impotriva existentei lui Dumnezeu nu s-au imbunatatit deloc de-a lungul istoriei. Argumentele lui Celsus sunt aeleasi cu argumentele ateilor de astazi. Nici un progres, nimic, nada, niente, zero absolut.
De ce? Eu cred ca se intampla acest lucru datorita domeniului diferit de existenta pe de o parte, adica stiinta cerceteaza pamantul si universul in sens larg, cretinismul prin Hristos are ca obiect mantuirea si imparatia cerurilor. In al doilea rand poate ca scopul acesta este gresit, si poate ca pana la urma stiinta va ajunge la demonstrarea existentei lui Dumnezeu. Ce te faci atunci? Deci ideile (si intr-un sens concret, adevarurile crestine) sunt aceleasi de foarte mult timp si si-au pastrat valabilitatea in fata neputintei de a nega acest lucru de catre stiinta.
Al doilea subiect este dovada. Pai stiinta ce dovezi are? Orice dovada logica, sau stiintifica in general se bazeaza pe niste axiome. Adevarul stiintei este unul fabricat intotdeauna. El este folositor, adica util, pentru ca noi nu suntem calculatoare si oamenii pot lucra cu aproximari, dar nu este niciodata un adevar ultim. Nu are cum sa fie prin natura sa. Dovada adevarului crestin este trairea acestuia. Nu poate fi expliata cu usurinta in termeni rationali. Dar putem incerca aceasta atunci cand admitem credinta in Dumnezeu ca axioma care ne guverneaza faptele, experienta va veni mai devreme sau mai tarziu si cu aceasta si certitudinea. De ce nu poti admite pentru alti oameni stabilirea unor alte axiome? E doar un mod stiintific nu de a lucra cu adevarul.
Cu iertare pentru necunoastere.

În prealabil postat de padreati

Faptul ca o idee e mai veche decat alta nu e intr-adevar relevant. Un lucru insa poate fi remarcat.
Stim ca stiinta e un sistem de cunoastere progresiva, de acumulare, adevarul crestin este revelat, adica primit. Stiinta in general a facut progrese continue in cele mai multe domenii. Cu toate acestea, argumentele stiintei impotriva existentei lui Dumnezeu nu s-au imbunatatit deloc de-a lungul istoriei. Argumentele lui Celsus sunt aeleasi cu argumentele ateilor de astazi. Nici un progres, nimic, nada, niente, zero absolut.
De ce? Eu cred ca se intampla acest lucru datorita domeniului diferit de existenta pe de o parte, adica stiinta cerceteaza pamantul si universul in sens larg, cretinismul prin Hristos are ca obiect mantuirea si imparatia cerurilor. In al doilea rand poate ca scopul acesta este gresit, si poate ca pana la urma stiinta va ajunge la demonstrarea existentei lui Dumnezeu. Ce te faci atunci? Deci ideile (si intr-un sens concret, adevarurile crestine) sunt aceleasi de foarte mult timp si si-au pastrat valabilitatea in fata neputintei de a nega acest lucru de catre stiinta.
Al doilea subiect este dovada. Pai stiinta ce dovezi are? Orice dovada logica, sau stiintifica in general se bazeaza pe niste axiome. Adevarul stiintei este unul fabricat intotdeauna. El este folositor, adica util, pentru ca noi nu suntem calculatoare si oamenii pot lucra cu aproximari, dar nu este niciodata un adevar ultim. Nu are cum sa fie prin natura sa. Dovada adevarului crestin este trairea acestuia. Nu poate fi expliata cu usurinta in termeni rationali. Dar putem incerca aceasta atunci cand admitem credinta in Dumnezeu ca axioma care ne guverneaza faptele, experienta va veni mai devreme sau mai tarziu si cu aceasta si certitudinea. De ce nu poti admite pentru alti oameni stabilirea unor alte axiome? E doar un mod stiintific nu de a lucra cu adevarul.
Cu iertare pentru necunoastere.

De la inceput, stiinta a raspuns la intrebari de tipul "cum?" iar religia la intrebari de tipul "de ce?"
Mai nou, pentru ca foarte multe intrebari de tipul "cum?" si-au gasit raspunsul, stiinta poate raspunde si la intrebari de tip "de ce?"
Care, raspunsuri, din pacate pentru religie, nu se potrivesc.
Asta arata ca axiomele folosite sint eronate