Imparatia Cerurilor este Raiul? Care este Pamantul celor blanzi?

În prealabil postat de lareine

Dumnezeu ne cunoaste toate gandurile, insa intr-o rugaciune, facem un efort constient de directionare a acelor ganduri inspre El. Intentia transformata-n act, asta vrea de la noi.

Intentia de a face ce? In care act?

[lareine]

De exemplu Dumnezeu stie toate lucrurile de care avem nevoie chiar daca nu ne rugam pentru ele. Stie si daca ii suntem recunoscatori (intr-un fel vag, nepus in cuvinte); daca suntem deprimati; daca ne simtim vinovati. Ai putea sa te intrebi la ce mai avem nevoie de rugaciune atunci, daca tot le stie pe toate.
Cand vorbeam de intentia pusa in act, ma refeream la asta: constientizarea si verbalizarea acestor ganduri si indreptarea lor in mod constient spre Dumnezeu, sub forma unui dialog, care poate fi foarte simplu: Doamne, ai mila; Doamne, iarta-ma; Doamne, am nevoie de o pereche de cizme, daca Tu crezi ca imi sunt de folos, fa sa le pot avea; Doamne, am facut o tampenie ingrozitoare, iarta-ma; Doamne, imi vine sa ma sinucid. Sau poate merge pana la contemplatie, la marii Sfinti, dar aia e deja din alt film:)
Asta se aplica si altor lucruri. Vreau binele, la modul general, si pentru asta ma pot considera un om bun. Dar cat timp nu ma ridic si nu fac _activ_ acel bine (fie rugandu-ma, fie ajutand pe cineva concret), acel lucru nu reprezinta nimic.

În prealabil postat de lareine

De exemplu Dumnezeu stie toate lucrurile de care avem nevoie chiar daca nu ne rugam pentru ele. Stie si daca ii suntem recunoscatori (intr-un fel vag, nepus in cuvinte); daca suntem deprimati; daca ne simtim vinovati. Ai putea sa te intrebi la ce mai avem nevoie de rugaciune atunci, daca tot le stie pe toate.
Cand vorbeam de intentia pusa in act, ma refeream la asta: constientizarea si verbalizarea acestor ganduri si indreptarea lor in mod constient spre Dumnezeu, sub forma unui dialog, care poate fi foarte simplu: Doamne, ai mila; Doamne, iarta-ma; Doamne, am nevoie de o pereche de cizme, daca Tu crezi ca imi sunt de folos, fa sa le pot avea; Doamne, am facut o tampenie ingrozitoare, iarta-ma; Doamne, imi vine sa ma sinucid. Sau poate merge pana la contemplatie, la marii Sfinti, dar aia e deja din alt film:)
Asta se aplica si altor lucruri. Vreau binele, la modul general, si pentru asta ma pot considera un om bun. Dar cat timp nu ma ridic si nu fac _activ_ acel bine (fie rugandu-ma, fie ajutand pe cineva concret), acel lucru nu reprezinta nimic.

Faptul ca te rogi pentru cineva nu inseamna ca faci ceva activ. Nu faci decit, in cel mai bun caz, sa-ti satisfaci nevoia de a face bine, crezind ca binele va fi facut prin intermediar.

[lareine]

Cat timp Il excluzi pe Dumnezeu din ecuatie, asa e, cum spui tu :)
Din fericire, realitatea e alta :)) (dar tot nu L-as numi intermediar, tinand cont ca El este inceputul si facatorul tuturor si nu exista nimic in afara Sa).

În prealabil postat de lareine

Cat timp Il excluzi pe Dumnezeu din ecuatie, asa e, cum spui tu :)

Pai nu l-am exclus
In fine, dead end :)

[lareine]

În prealabil postat de topcat

Pai nu l-am exclus
In fine, dead end :)

Yep, dead end.
Ajuta-ma sa inteleg ce faci. Ca am impresia ca pe undeva tu ai zice: sa presupunem ca este Dumnezeu, si atunci x y z, doar ca x y z-urile tale difera de ale mele, care nu doar presupun, ci cred cu tarie lucrul asta (ca El este). Din punctul meu de vedere, e ca si cum tu vii din "exterior" (adica din afara unei credinte coerente, cu o continuitate de mii de ani) si incerci sa spui ca fie Dumnezeu nu este, fie ca, si daca este, nu e asa cum cred eu si cum cred foarte multi altii tot de cateva mii de ani incoace.

Despre asta e vorba? Si daca da, ce te face sa crezi ca stii mai bine decat ceilalti? :)

În prealabil postat de lareine

Yep, dead end.
Ajuta-ma sa inteleg ce faci. Ca am impresia ca pe undeva tu ai zice: sa presupunem ca este Dumnezeu, si atunci x y z, doar ca x y z-urile tale difera de ale mele, care nu doar presupun, ci cred cu tarie lucrul asta (ca El este). Din punctul meu de vedere, e ca si cum tu vii din "exterior" (adica din afara unei credinte coerente, cu o continuitate de mii de ani) si incerci sa spui ca fie Dumnezeu nu este, fie ca, si daca este, nu e asa cum cred eu si cum cred foarte multi altii tot de cateva mii de ani incoace.

Despre asta e vorba? Si daca da, ce te face sa crezi ca stii mai bine decat ceilalti? :)

Da, ceva de genul asta: emit niste ipoteze de lucru, chiar daca sint in totala contradictie cu ceea ce cred eu si incerc sa trag niste concluzii logice.
Credinta coerenta? Pare coerenta numai pentru ca din timp in timp niste oameni mai inteligenti se intilnesc (in sinoade) si aleg niste variante mai verosimile si care se potrivesc cel mai bine cu gindirea lor din acel moment.
Ce ma face sa cred ca stiu mai bine? Nu cred ca eu stiu cel mai bine, dar stiu ca stiinta, prin metoda stiintifica, are raspunsurile cele mai corecte si mai pragmatice.