si ca tot vorbeam de sfantul pe care il iubesc cel mai mult (daca se cuvine a spune asa ceva) - Sfantul Ioan Maximovici, amintesc o intamplare legata tocmai de aceasta mandrie de a lua asupra noastra nevointe prea grele, uitand sa bem mai intai "laptele" de care aminteste apostolul.
Sfantul Ioan Maximovici avea un ucenic tanar, care tinea foarte mult la el. acel ucenic, vazand nevointele sfantului, nevointe asemanatoare cu cele ale pustnicilor (desi traia in oras), s-a decis sa il imite, in secret. incepuse sa tina un post foarte aspru, nu mai primea mancarea parintilor, insa toate acestea fara binecuvantarea sfantului. Sfantul Ioan a aflat de la parintii tanarului ce facea acesta si i-a cumparat, chiar in Postul Pastelui, o bucata mare de salam. l-a obligat apoi pe ucenic sa o manance, pentru a se smeri. o pilda greu de inteles, care ne poate sminti chiar.. insa o pilda puternica, care ne invata sa ne concentram mai mult spre adevaratele probleme pe care le avem - patimile care ne robesc sufletele, si sa nu cautam a primi cununa sfintenei dupa 2-3 zile de nevointa, cand noi nici macar la Sfanta Liturghie nu ne putem tine mintea cu totul indreptata spre Dumnezeu, pe tot parcursul slujbei. Dumnezeu sa ne miluiasca, pentru rugaciunile Sfantului Ioan Maximovici!
|