Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

În prealabil postat de Fani71

Totusi, Dorina, pana la urma, de ce este atat de incompatibila bucuria sarbatorii (cu tot ce comporta ea) cu impartasania? Mi se pare ca dimpotriva, ca asa ar trebui sa fie, o sarbatoare (indiferent daca cade in post sau nu) se serbeaza in primul rand prin impartasanie, si in al doilea prin bucuriile omenesti - mancare, etc. Acestea devin astfel o continuare a liuturghiei, o 'liturghie dupa liturghie'.
Nu cred ca esre o exagerare impartasania deasa pentru un crestin care se straduieste sa nu faca pacate si care se spovedeste des.
Primii crestini, pana prin secolul 5 (in unele regiuni si mai tarziu), asa traiau si orice altceva parea nefiresc. De ceea exista si regula ca daca cineva nu se impartaseste trei duminici la rand fara un motiv binecuvantat este considerat excomunicat pana face pocainta (iesind bineinteles afara cand se striga 'usile, usile'!).
Liturghia fara impartasanie este, pana la urma, ca o masa mare unde am fost invitati dar nu mancam, ci doar admiam bucatele.

Repet, eu inteleg ca in Romania nu este asa, dar incerc sa spun ca nu neaparat traditia romaneasca este cea mai corecta din cate exista.

Bine ai spus"tradiţia românească"!Am învăţat mai întâi de a bătrânii din biserică şi de acasă anumite reguli nescrise pe care mă simt datoare să le duc mai departe pentru că mi se par de bun simţ.
Deşi am o vârstă eu încă nu am curajul să mă împărtăşesc atât de des şi fără o pregătire temeinică. Nu combat pe nimeni, încerc să nu judec.Fiecare lucrează aşa cum este îndrumat de duhovnicul său.

[glykys]

Fani, pacat ca noi, cei de acum, nu mai avem viata curata a primilor crestini! Daca tot e sa ne raportam la ei, sa luam toate aspectele, nu doar partile convenabile...

[Fani71]

În prealabil postat de glykys

Fani, pacat ca noi, cei de acum, nu mai avem viata curata a primilor crestini! Daca tot e sa ne raportam la ei, sa luam toate aspectele, nu doar partile convenabile...

Da, este adevarat ce spui. Primii crestini traiau mereu cu sub amenintarea martiriului. Asa ar trebui sa traim si noi - mutatis mutandis pentru epoca noastra, cand (in Europa) nu exista aceeasi amenintare fizica.

Nu trebuie sa uitam insa ca si printre primii crestini au fost slabiciuni si pacate cat cuprinde, nu trebuie sa ii idealizam in masa. Au fost si apostati (deci mai slabi, care cedau si nu aveau curajul sa fie martiri dar reveneau eventualm cand mai trecea persecutia), au fost si tot felul de alti pacatosi, de care vorbeste si Sf. Pavel in epistole. Si acestia se impartaseau mereu... Pe atunci, impartasania nu era considrata in acelasi fel. Se impartaseau cei care erau botezati si nu faceau pocainta pentru un pacat grav (omor, avort, apostazie etc). Impartasania constituie trupul lui Hristos, biserica.

Este adevarat ca practica impartasaniei mai rare a aparut atunci cand tot imperiul s-a crestinat, deci multi erau crestini 'sociali', de forma, sau mai caldicei.
Si acum, unii sunt crestini mai caldicei, sau mai incepatori, sau mai pe jumatate. Nici eu nu cred ca ar fi bine ca toata lumea care vine la biserica sa se impartaseasca.. Zic de cei care von mereu, si incearca sa duca o viata crestina. Acestora, duhovnicul le poate da binecuvantarea sa se impartaseasca des.
Cunosc si biserici romanesti aici in occident unde se face asa, chiar cea de la Bruxelles. Episcopul de care tin parohiile din Belgia si Franta, IPS Iosif, este foarte favorabil acestei practici.

[AnaMariaManole]

ciao!
ma bucur ca sunteti de acord si sunteti si voi informati despre aceste lucruri.
mai am de punctat unele chestii, cum ar fi:
- a zis unul dintre voi ca rolul principal al preotului este de a evangheliza, de a propovadui, pe langa savarsirea Sf. Liturghii, si odata cu inmultirea crestinilor si devenirea crestinismului ca religie de stat, incepand cu Sf. Constantin cel Mare, a inceput sa nu se mai puna accent pe aceasta fara vointa rea cred, si incet incet poate s-au nascut unele asa-numitele traditii si obiceiuri "de la babe citire", si fiindca dincauza multimii crestinilor, nu se mai putea tine o relatie asa stransa cu duhovnicul, fiecare "stiind" cand e vrednic si cand nu,; si sincer, cateodata noi cand facem o greseala credem ca cinestie ce-am facut, pe cand duhovnicul ne spune ca nu e asa grav; de aceea o slaba legatura cu duhovnicul nu e buna;
- cat am stat in romania, nici prin cap nu mi-a trecut ca alti crestini, in comu iune cu noi(greci, rusii din diaspora cred) fac altfel; nu mi se parea ciudat ca preotul zicea" cu frica, cu dragoste, cu credinta sa va apropiati" si oamenii doar faceau un pas inainte, ca si cum asta presupunea aceaesta chemare minunata, si apoi strana canta multumire pentru ca ne-am impartasit, cand nimeni nu facea asta - e ridicol!!!!!
- apoi la noi nici copiii mici pana in 7 ani nu se impartasesc in fiecare Sf. Liturghie, ci de cand se impartasesc pt 1 oara si pana la 7 ani, se comunica din ce in ce mai rar; daca nu se marturisesc pana la 7 ani, inseamna ca nu sunt considerati cu pacat, atunci dece sunt privati de aceasta HRANA??
- apoi, nici la Paste, cand se citeste omilia Sf. Ioan Gura de Aur, cred, cand sutn chemati toti , absolut, chiar daca nu au postit , nu s-au marturisit sau altele, spre comunicare, nu se impartasesste toata lumea; iarasi o contradictie ridicola!!!!
- intradevar, asa cum din ce in ce aceasta practica a slabit in mai multi ani, asa cu ajutorul lui Dumnezeu, se va restaura;
- apoi, odata ce romanii cunt in comuniune cu grecii, inseamna ca admit si ca, credinciosii sa seimpartaseasca des- asta teoretic - dar practic, ai nostri, romanii, nu sunt de acord cu asa ceva!! atunci cum se paote asa ceva??? frati doar in unele si in altele nu?
- apoi: noi am crescut cu ac easta traditie in romania, f. bine, si daca am vazut ca altii, care marturisesc ca si noi, fac altfel, nu ne puenm un semn de intrebare?si e bine sa ceercetam, ar fi bien cu ajutorul unuia mai invatat;
- si la noi se zice ca te impartaseti ca esti vrednic (ai postit, te-ai marturisit), esti curat si gata de impartasit, de parca noi ne impartasim ca sa primim o recompensa pentru eforturi!!! GRESIT! Sf. Impartasanie sde ia pentru a ne curati, nevrednici fiind, si pentru a spori, caci Mantuitorul S-a jertfit pentru pacatosi, nu pentru drepti, ca ei nu au nevoie de vindecare; si cum toti suntem oameni, deci pacatosi, inseamna ca avem nevoie cat mai des;
- bineinteles ca impartasirea deasa nu presupune obligatoriu la fiecare Sf. Liturghie, ci cat mai des posibil, dar ar fi preferabil la fiecare Sf. Liturghie; caci asta e scopul insasi al Sf. Liturghii, de a obtine Trupul si Sangele Mantuitorului - pentru cine?: pentru noi!
- si inca ceva, cum sunt multi din noi, plecati in strainatate, si nu poate ajunge la o biserica romaneasca, cu traditia asta, si se are nevoie de un duhovnic, certo!,apartinand de o Biserica in comuniune cu romanii,(greci, rusi di diaspora),ia sfaturi de la el, dar nu urmeaza si traditia Bisericii de care apartine, ca si cum ce fac ei nu e corect sau interzis( Impartasirea deasa); pai atunci unde mai este relatia de comuniune dintre biserici? daca sunt Biserici surori nu presupune ca accepta toate ale lor? daca ar fi asa, nici nu ar mai fi aceasta plemica!!!!! Atunci de ce sunt priviti ca si eretici romanii care urmeaza acestor biserici?
sunt niste intrebari deocamdata fara niste raspunsuri clare, dar se vor lamuri curand
cert este ca faptul ca grecii au pastrat aceasta traditie, deloc condamnabila, se datoreaza Sf. Nicodim, pe care il recunosc toti crestinii!
despre cum a lucrat acest Sfant va voi spune poate in curand, pt ca acum nu stiu toate, decat in linii mari!
Doamne ajuta!

daca sunt dintre voi care stau in italia, as vrea sa stiu si eu! grazie

[Fani71]

În prealabil postat de AnaMariaManole

ciao!
ma bucur ca sunteti de acord si sunteti si voi informati despre aceste lucruri.
mai am de punctat unele chestii, cum ar fi:
- a zis unul dintre voi ca rolul principal al preotului este de a evangheliza, de a propovadui, pe langa savarsirea Sf. Liturghii, si odata cu inmultirea crestinilor si devenirea crestinismului ca religie de stat, incepand cu Sf. Constantin cel Mare, a inceput sa nu se mai puna accent pe aceasta fara vointa rea cred, si incet incet poate s-au nascut unele asa-numitele traditii si obiceiuri "de la babe citire", si fiindca dincauza multimii crestinilor, nu se mai putea tine o relatie asa stransa cu duhovnicul, fiecare "stiind" cand e vrednic si cand nu,; si sincer, cateodata noi cand facem o greseala credem ca cinestie ce-am facut, pe cand duhovnicul ne spune ca nu e asa grav; de aceea o slaba legatura cu duhovnicul nu e buna;
- cat am stat in romania, nici prin cap nu mi-a trecut ca alti crestini, in comu iune cu noi(greci, rusii din diaspora cred) fac altfel; nu mi se parea ciudat ca preotul zicea" cu frica, cu dragoste, cu credinta sa va apropiati" si oamenii doar faceau un pas inainte, ca si cum asta presupunea aceaesta chemare minunata, si apoi strana canta multumire pentru ca ne-am impartasit, cand nimeni nu facea asta - e ridicol!!!!!
- apoi la noi nici copiii mici pana in 7 ani nu se impartasesc in fiecare Sf. Liturghie, ci de cand se impartasesc pt 1 oara si pana la 7 ani, se comunica din ce in ce mai rar; daca nu se marturisesc pana la 7 ani, inseamna ca nu sunt considerati cu pacat, atunci dece sunt privati de aceasta HRANA??
- apoi, nici la Paste, cand se citeste omilia Sf. Ioan Gura de Aur, cred, cand sutn chemati toti , absolut, chiar daca nu au postit , nu s-au marturisit sau altele, spre comunicare, nu se impartasesste toata lumea; iarasi o contradictie ridicola!!!!
- intradevar, asa cum din ce in ce aceasta practica a slabit in mai multi ani, asa cu ajutorul lui Dumnezeu, se va restaura;
- apoi, odata ce romanii cunt in comuniune cu grecii, inseamna ca admit si ca, credinciosii sa seimpartaseasca des- asta teoretic - dar practic, ai nostri, romanii, nu sunt de acord cu asa ceva!! atunci cum se paote asa ceva??? frati doar in unele si in altele nu?
- apoi: noi am crescut cu ac easta traditie in romania, f. bine, si daca am vazut ca altii, care marturisesc ca si noi, fac altfel, nu ne puenm un semn de intrebare?si e bine sa ceercetam, ar fi bien cu ajutorul unuia mai invatat;
- si la noi se zice ca te impartaseti ca esti vrednic (ai postit, te-ai marturisit), esti curat si gata de impartasit, de parca noi ne impartasim ca sa primim o recompensa pentru eforturi!!! GRESIT! Sf. Impartasanie sde ia pentru a ne curati, nevrednici fiind, si pentru a spori, caci Mantuitorul S-a jertfit pentru pacatosi, nu pentru drepti, ca ei nu au nevoie de vindecare; si cum toti suntem oameni, deci pacatosi, inseamna ca avem nevoie cat mai des;
- bineinteles ca impartasirea deasa nu presupune obligatoriu la fiecare Sf. Liturghie, ci cat mai des posibil, dar ar fi preferabil la fiecare Sf. Liturghie; caci asta e scopul insasi al Sf. Liturghii, de a obtine Trupul si Sangele Mantuitorului - pentru cine?: pentru noi!
- si inca ceva, cum sunt multi din noi, plecati in strainatate, si nu poate ajunge la o biserica romaneasca, cu traditia asta, si se are nevoie de un duhovnic, certo!,apartinand de o Biserica in comuniune cu romanii,(greci, rusi di diaspora),ia sfaturi de la el, dar nu urmeaza si traditia Bisericii de care apartine, ca si cum ce fac ei nu e corect sau interzis( Impartasirea deasa); pai atunci unde mai este relatia de comuniune dintre biserici? daca sunt Biserici surori nu presupune ca accepta toate ale lor? daca ar fi asa, nici nu ar mai fi aceasta plemica!!!!! Atunci de ce sunt priviti ca si eretici romanii care urmeaza acestor biserici?
sunt niste intrebari deocamdata fara niste raspunsuri clare, dar se vor lamuri curand
cert este ca faptul ca grecii au pastrat aceasta traditie, deloc condamnabila, se datoreaza Sf. Nicodim, pe care il recunosc toti crestinii!
despre cum a lucrat acest Sfant va voi spune poate in curand, pt ca acum nu stiu toate, decat in linii mari!
Doamne ajuta!

daca sunt dintre voi care stau in italia, as vrea sa stiu si eu! grazie

Da, bune argumente!
O mica precizare: faptul ca exista traditii locale diferite nu intineaza unitatea Bisericii. Intotdeauna au existat traditii diferite si la inceput nimeni nu sera deranjat de asta, desi diferentele erau mai mari. Insa bineinteles, ar trebui ca o biserica locala sa respecte traditia alteia, sa nu o denigreze ca fiind neortodoxa sau eretica sau laxista, fara sa stea sa judece.
De asemenea eu am invatat ca in ortodoxie se respecta hotararea parintelui duhovnic. Daca cinea se duce la o biserica spunand ca parintele lui duhovnic i-a dat binecuvantare sa se impartaseasca, preotul de acolo ar trebui sa accepte fara sa mai cerceteze sau fara a il mai puna pe credincios sa se spovedeasca din nou. Eu insa am patit (la biserici care tin de sarbi dar ar fi putut fi in alta parte) sa mi se ceara sa ma spovedesc inainte de impartasanie chiar daca am zis ca m-am spovedit la parintele meu. Asta mi se pare o incalcare a comuniunii dintre ortodocsi si o lipsa de respect atat pentru celalalt duhovnic cat si pentru credincios.

[Fani71]

.. despre unul din aspectele discutate mai sus (l-am mai postat)
Deci, Anna, dupa el ispita poate veni si daca ne infranam prea mult, sau fara voia celullalt.
Viata duhovniceasca este mai complexa decat pare la inceput.

din Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XIX, pp. 189-190

SFANTUL IOAN GURA DE AUR
CĂSĂTORIA (împreunarea trupească)
[...]
,,Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din bună înţelegere (1 Cor. 7, 5). Dar ce vrea să spună el aici? Să nu se înfrâneze femeia, zice, dacă bărbatul nu voieşte, şi nici bărbatul, dacă nu voieşte femeia. Şi pentru ce? Fiindcă din astfel de înfrânare se nasc mari rele, căci şi preacurviile, şi curviile, şi chiar stricarea caselor de aici se trag de multe ori. Dacă având pe femeile lor şi încă curvesc, apoi cu atât mai mult vor face aşa dacă sunt lipsiţi de această mângâiere. Şi bine a zis: Să nu opriţi datoria, adică să nu vă lipsiţi de datoria voastră conjugală.
Cu alte cuvinte, el numeşte lipsă acum ceea ce mai sus a numit-o datornica dragoste, ca astfel să arate însemnătatea stăpânirii. A se înfrâna unul din doi fără voia celuilalt, aceasta este lipsă, aceasta înseamnă a opri datoria, pe când dacă este cu voia lui, nu se poate numi lipsă sau oprire de datorie. Deci trebuie a prefera buna-înţelegere înaintea tuturor, fiindcă este şi mai însemnată decât toate. Şi de voieşti, să cercetăm acest fapt mai de aproape. Fie, de pildă, o femeie şi un bărbat, şi înfrânându-se femeia, fără ca bărbatul să voiască. Deci pentru ce te miri dacă el din această pricină curveşte, sau dacă nu curveşte, apoi este posomorât, veşnic tulburat, veşnic în luptă şi pricinuind femeii mii de neajunsuri? Care este folosul postului şi al înfrânării, dacă dragostea este sfâşiată? Nici unul. Câte batjocuri nu ies de aici, câte vorbe proaste şi câtă luptă nu se desfăşoară în asemenea împrejurări! Când într-o casă bărbatul şi femeia sunt dezbinaţi, apoi acea casă nu se găseşte mai bine decât corabia cea purtată de valurile mării, fiindcă şi aici căpitanul vasului se află în neînţelegere cu cârmaciul.
Pentru aceea zice: Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din buna înţelegere până la o vreme, ca să vă îndeletniciţi în post şi rugăciune – vorbind aici de rugăciunea cea cu multă sârguinţă. Că dacă împiedică pe cei uniţi de a se ruga împreună pentru un timp, apoi a se ruga necontenit cum s-ar putea? Deci se poate ca cineva să fie şi însurat cu femeie, şi în acelaşi timp să fie cu băgare de samă şi la rugăciune; însă asemenea rugăciune se face mai cu amănunţime prin înfrânare. Căci nu a zis simplu ca să vă rugaţi, ci să vă îndeletniciţi cu rugăciunea, punând aceasta ca o ocupaţie, iar nu ca fiind vreo necurăţenie. Şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu ispitească pre voi Satana. Ca să nu creadă că aceasta este o legiuire din parte-i, apoi adaogă şi pricina. Şi care este acea pricină?
Ca să nu ispitească pre voi Satana, zice. Şi ca să afli că cele ale curviei nu le mrejeşte diavolul singur, a adăogat: pentru neînfrânarea voastră.”

[GeorgeS]

De-abia acum inteleg si eu multe dintre problemele voastre. Anul trecut , cand am fost la cursurile preotesti nu i-am crezut pe parintii profesori cand ne-au spus depre problemele ortodocsilor romani din diaspora. Preoti care trebuie sa faca si altceva decat preotia ca sa supravietuiasca, care trebuie sa faca multe compromisuri si abateri de la canoane si tipic pt. ca sa placa credinciosilor, impartasanie deasa fara spovedanie , fara post , fara infranare, relatii trupesti in zile de sarbatoare (zicand ca nu este pacat) si fara a putea atrage atentia sau a admonesta pe cineva , de frica sa nu-i jignesti pe credinciosi si sa nu mai vina deloc la biserica! La sfarsitul prelegerii , parintele care a conferentiat a intrebat in sala care dintre noi ar dori sa slujeasca in diaspora? I s-a raspuns: in aceste conditii ,NIMENI ! Mie, cel putin imi este mult mai frica de Dumnezeu si de calcarea poruncilor Lui decat de oameni si de parerea lor.
Fratilor, voi credeti ca Ortodoxia romana are nevoie de "aggiornamento" ? Oare parintii, bunicii, strabunicii si toti inaintasii nostri au fost in greseala si nu s-au mantuit ca nu s-au impartasit zilnic? Nu credeti ca traind in mijlocul celor de alte credinte (catolici si protestanti) aveti tendinta sa imprumutati elemente ale credintei lor , dar care intra in contradictie cu ortodoxia? Nu vedeti ca in ortodoxie se pune accent pe jertfa, taierea voii, ascultare, Sfanta Traditie, rugaciune din inima (nu formala) , si nu pe ceea ce ne convine sau ne face placere ? Voi doriti har ieftin, mantuire usoara ,fara prea mult efort, dar nu stiti ca cele bune cu anevoie se dobandesc?
Din pacate, acest fel de a trai ortodoxia a intrat si in tara. Am fost surprins sa aflu ca si la noi in oras (nu la mine in parohie, ca a noastra este la tara), se gasesc cate un grup de "cucernici" si "cucernice" care se impartaseau in fiecare duminica, fara post si spovedanie. Dupa ce a venit Preasfintitul Vincentiu si a schimbat unele lucruri (staretul de la manastire) , acesti asa-zisi "cucernici" au disparut pt. ca li s-a cerut sa se pregateasca pt. impartasanie. Mie greu sa cred ca si-au schimbat parerea, mai degrab au schimbat biserica, pt. ca duhovnic probabil ca nu au.
Vai, vai ce vremuri ne-a fost dat sa traim! Ca maine auzim ca nu mai este suficienta o Sfanta Liturghie pe zi (ca sunt prea multi credinciosi care se impartasesc mancati, bauti nu conteaza cum) , trebuie sa slujim dimineata, la pranz si seara cate o liturghie, ca sa fie si celor care se intorc de la lucru. Nu mai este nevoie de duhovnic, ce sa te tot spovedesti la unul care este tot atat sau mai pacatos ca tine? Te spovedesti direct la Dumnezeu, sau intri pe mail si primesti dezlegare tot electronic.( nu se vede mana care binecuvinteza, dar ce conteaza asta, important ca te-ai spovedit, ai spus ce ai vrut, ai ascuns tot ce ai vrut si ai primit on-line dezlegare).
In aceste conditii, fratilor , ma fericesc ca am o parohie misionara de 70 de familii, ca babele mele imi dau ascultare si nu ies din cuvantul pe care il rostesc oficial si nu comenteza cand le canonesc la Spovedanie. Ma fericesc ca pot sluji netulburat de inovatiile care incearca sa le introduca unii sau altii in cult, in credinta si in traditia bisericii.
Dumnezeu sa va ierte, sa va binecuvinteze si sanatate trupeasca si sufleteasca sa va daruiasca!

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

Bine ai spus"tradiţia românească"!Am învăţat mai întâi de a bătrânii din biserică şi de acasă anumite reguli nescrise pe care mă simt datoare să le duc mai departe pentru că mi se par de bun simţ.
Deşi am o vârstă eu încă nu am curajul să mă împărtăşesc atât de des şi fără o pregătire temeinică. Nu combat pe nimeni, încerc să nu judec.Fiecare lucrează aşa cum este îndrumat de duhovnicul său.

Sa nu uitam si de cele 9 porunci ale Bisericii noastre Ortodoxe ! Foarte bine ai punctat , Dorina !

[bodyandsoul]

În prealabil postat de dorinastoica14

Bine ai spus"tradiţia românească"!Am învăţat mai întâi de a bătrânii din biserică şi de acasă anumite reguli nescrise pe care mă simt datoare să le duc mai departe pentru că mi se par de bun simţ.
Deşi am o vârstă eu încă nu am curajul să mă împărtăşesc atât de des şi fără o pregătire temeinică. Nu combat pe nimeni, încerc să nu judec.Fiecare lucrează aşa cum este îndrumat de duhovnicul său.

Draga mea Dorina,
1. In privinta Impartasaniei, doar tu si duhovnicul tau puteti decide, asa cum ai spus.
2. Consider totusi ca noi nu avem datoria sa facem ce zic "batranii" pe la biserica, ci avem datoria de a respecta ceea ce zic Sfintii Parinti pe a caror invatatura se bazeaza ortodoxia.
3. "Batranii" de prin biserici inventeaza uneori multe "datini si obiceiuri" care nu au nici o legatura cu invatatura ortodoxa.