un sfat intelept pentru tineri

[glykys]

Teodora, si eu am varsta ta. O casatorie nu se face numai ca sa nu cazi in pacat si inseamna muuult mai mult decat sex. Ce veti face cand va veti casatori? Aveti unde sta, aveti ce manca, cum sa va intretineti? Sau va bazati pe parinti? O casatorie presupune stabilitate materiala si emotionala, or, asta, cred eu, se dobandeste, de regula, la o anumita varsta. Eu consider ca ai face bine sa o asculti pe mama ta. Si in primul rand, pentru ca o casatorie fara acordul parintilor nu este binecuvantata! Nu te grabi, cere sfatul duhovnicului, pentru ca dupa aceea nu mai merge sa dai inapoi, trebuie sa iti duci crucea. Nu puteti ramane prieteni, nu puteti trai in curatie pana cand terminati facultatea si va gasiti si voi un loc de munca? Eu am o colega care este de vreo 6 ani prietena cu un baiat, absolvent de teologie. Sunt amandoi oameni cu scaun la cap, traiesc in curatie si spun ca doresc sa se casatoreasca si ei, dar cand vor strange destui bani ca sa isi cumpere macar o garsoniera si cand vor avea un loc de munca stabil. Pana atunci, merg amandoi la plimbare, la biserica, in parc, la film... si le e bine asa.
Dar este alegerea ta, te rog sa cantaresti bine, pentru ca de decizia aceasta depinde toata viata ta de acum inainte. iubirea vine si trece si daca nu va leaga si altceva, daca nu aveati aceleasi pasiuni, aceleasi principii de viata, aceeasi credinta, si nu in ultimul rand, daca nu aveti duhovnic, riscati sa cadeti la primele greutati care va vor aparea in cale.
Iertare, mai ales de la tine, Geonektarios, dar asta e parerea mea.

[eu-cristina83]

Problema la ea nu este daca il iubeste pe prietenul ei, daca o sa aibe cu ce sa se intretina dupa casatorie, etc., ci in alta parte, in copilaria ei, atunci cand parintii au divortat. Asta o trage inapoi, o sperie si o face sa nu stie ce vrea. Sfatul meu este sa nu faci ca mine. Incearca sa treci peste trecut pt. a merge mai departe. Nu da cu piciorul pers. iubite pt. ca s-ar putea sa regreti, si crede-ma, stiu ce vb. Dumnezeu si Maica Domnului sa-ti lumineze calea in alegerea corecta.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de eu-cristina83

Problema la ea nu este daca il iubeste pe prietenul ei, daca o sa aibe cu ce sa se intretina dupa casatorie, etc., ci in alta parte, in copilaria ei, atunci cand parintii au divortat. Asta o trage inapoi, o sperie si o face sa nu stie ce vrea. Sfatul meu este sa nu faci ca mine. Incearca sa treci peste trecut pt. a merge mai departe. Nu da cu piciorul pers. iubite pt. ca s-ar putea sa regreti, si crede-ma, stiu ce vb. Dumnezeu si Maica Domnului sa-ti lumineze calea in alegerea corecta.

Orice ar trage-o inapoi...e un semn ca nu are inima deschisa si nu e la unison cu prietenul ei!

[eu-cristina83]

Nu este chiar asa. Apar unele temeri care te fac sa dai inapoi, sa-ti fie frica sa nu patesti si tu la fel, apare neincrederea. Si toate astea chiar daca il iubesti cu toata fiinta ta, chiar daca iti este dor de el, chiar daca este cel langa care vrei sa stai o viata intreaga.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de eu-cristina83

Nu este chiar asa. Apar unele temeri care te fac sa dai inapoi, sa-ti fie frica sa nu patesti si tu la fel, apare neincrederea. Si toate astea chiar daca il iubesti cu toata fiinta ta, chiar daca iti este dor de el, chiar daca este cel langa care vrei sa stai o viata intreaga.

Da posibil, dar oricum ar fi situatia e cam presanta totusi si cam pe dupa visin...si nu ea a venit cu aceasta idei de maritis. Un barbat mai si asteapta, mai tine cont si de starea emotionala a fetei, de faptul ca nu se simte pregatita...si indiferent de motivele invocate, trebuie luata totusi mai intr-un anumit mod aceasta decizie, pentru ca este una foarte importanta. E posibil ca ea sa se raporteze la experienta mamei ei...daaaaaaaar poate ca pe undeva cantareste mult in balanta si faptul ca i se pare si prea devreme si poate si faptul ca nici nu e sigura atat cat se poate fi ca el e omul.

Eu una nu cred ca o nunta trebuie facuta asa, fuga fuga...si pe ascuns.

Eu asa vad lucrurile...acum Dumnezeu stie!

[AlinB]

Din cate spui, pare un om credincios. Si mama lui la fel.
Dar intr-adevar, nu se poate casatorie religioasa fara cea civila, si care ar fi sensul sa nu o faceti pe cea civila? Cea civila este oricum o formalitate fata de cea in fata lui Dumnezeu.
Nunta propriuzisa se poate face si mai tarziu, asta nu e o problema.

Daca este cu adevarat si tu esti, si aveti binecuvantarea lui Dumnezeu, nimic nu este imposibil.

Chestiea cu stabilitatea materiala este o abureala, de ce sa traiti intr-un soi de semi-casatorie ca sa faceti bani sa va casatoriti cand puteti sa va casatoriti si sa faceti bani impreuna.

Atunci cand stati impreuna e mai usor dpdv financiar, si ca sa stati impreuna fara a fi casatoriti si fara a cadea in pacate e cvasi-imposibil.

Greselile parintilor nu trebuie sa-ti afecteze viata ta, iar "a astepta" un timp nedefinit nu este o solutie.

Eu am cunoscut fete casatorite care erau inca studente si erau f. fericite si asta pentru ca aveau o viata de credinta desi nu de multa vreme, insa o data ce au parasit lucrurile rele viata lor s-a schimbat radical iar relatiile sunt altfel.

E adevarat, riscuri exista dar daca ai sa te casatoresti peste 10 ani sa zicem, este asta o garantie ca pe urma nu vor fi absolut nici un fel de probleme?

Prietenul (viitorul sot) gandeste f. bine si frumos, nu prea vezi baieti care sa puna problema asa in ziua de azi.

Daca se vede in faptele lui ca este un om credincios, luati-va si sa aveti o viata frumoasa si sa nu va temeti de ispite si caderi, pentru ca frica te impinge tocmai spre obiectul ei.

[caliyo]

Sfatul meu e sa va casatoriti, pe fata, civil si religios( nu se poate religios fara civil ).Daca va preocupa banii pt. nunta, faceti o nunta cat mai simpla.
Cat despre grija ca trebuie sa ai o situatie materiala ca sa te casatoresti, sincer va spun din ce am vazut la majoritatea: mult mai usor se fac banii in doi decat separat. Mai repede au progresat cei care s-au casatorit si au facut banii in familie decat cei care au asteptat ani de zile sa stranga bani de nunta , de casa etc. si nu s-au casatorit.
Si asteptarea asta lunga nu face bine unei relatii. In timp iubirea se duce si te pomenesti la o varsta ca tineretea ti s-a dus, o familie nu ai , copii nu ai ...
Cat despre teama ca vei divorta...daca nu scapi de teama asta, aceeasi teama o vei avea si la 30 de ani.
Dupa 2 ani inca nu te-a convins ca trebuie sa te casatoresti... astepti sa il cunosti mai bine? pai nici dupa o viata de om nu cunosti pe cineva, daca ar fi sa ne luam dupa acest criteriu, nu ar trebui sa ne mai casatorim. Nimeni nu zice sa te mariti dupa 3 luni, dar 2 ani mi se par suficienti sa iti faci o parere despre cineva.
In fond, cu toata prudenta ta, casatoria e o loterie. Nimeni nu iti garanteaza ca o sa fii fericita pana la adanci batraneti. Poti sa te intelegi f bine cu un om si 10 ani si apoi sa o ia razna.