cuvinte de folos

[mc2009]

Despre Calea Imparateasca sau de mijloc ...

"Nu trebuie sa ne asumam nevointe ascetice dincolo de puterile noastre, ci sa incercam sa ne facem trupul prieten credincios si vrednic de practicarea virtutilor. Trebuie sa mergem pe calea de mijloc. Trebuie sa fim intelegatori fata de neputintele si imperfectiunile noastre sufletesti si sa avem rabdare fata de defectele noastre, asa cum avem fata de defectele altora. Dar nu trebuie sa trandavim, ci trebuie sa ne silim spre imbunatatirea firii noastre. (…) Nu oricine isi poate impune siesi o regula severa de asceza in toate, sau sa se priveze pe sine de tot ceea ce n-ar face decat sa-i dezvaluie slabiciunile. Altminteri, prin epuizarea trupeasca, sufletul slabeste si el. In special, vinerea si miercurea, si mai ales in timpul celor patru posturi, trebuie luata o masa o data pe zi, iar ingerul Domnului se va apropia de tine. La pranz mamanca suficient, la cina fii moderat. Dar un trup care este epuizat de penitenta si de boala trebuie intarit printr-un somn moderat, hrana si bautura moderate indiferent de perioada de timp."

Sfantul Serafim de Sarov
(multumita postului lui andrei_im)

[mc2009]

... tot despre calea de mijloc

"Odata am spus cuiva: ‘Ce esti tu? Luptator al lui Hristos sau luptator al diavolului?‘ Crestinul nu trebuie sa fie fanatic, ci sa aiba dragoste fata de toti oamenii. Cel ce arunca cuvinte fara discernamant, face rau, desi ar fi si drepte. Am cunoscut un scriitor care avea multa evlavie, dar vorbea mirenilor cu un limbaj plin de cruzime, care patrundea in profunzime si tulbura. Odata imi spune: ‘La o intrunire am spus asta si asta unei doamne’. Dar in modul in care i-a vorbit a terminat-o. A jignit-o inaintea tuturor. “Asculta – ii spun – tu arunci in ceilalti cu coronite de aur cu diamante, insa asa cum le arunci spargi capetele, si nu numai pe cele sensibile, ci chiar si pe cele tari‘. Sa nu aruncam cu pietre in oameni… in mod crestinesc."

"Ca ortodocsi, nu trebuie sa credem ca putem fi duri, reci si corecti, ramanand pe mai departe crestini. Nu acestea sunt temeliile crestinismului.

Cu mintile noastre calculate, rationaliste, este foarte usor sa credem ca suntem plini de ravna si de strictete, pe cand in realitate ne lasam, mai ales, in voia patimii noastre pentru dreptatea sinelui."

Parintele Seraphim Rose (de aici: http://www.razbointrucuvant.ro/2007/07/09/ravna-fara-socotinta-sau-boala-supercorectitudinii/)"

[mc2009]

"Mi-amintesc ca eu adesea intr-atata am infruntat pofta de mancare, incat stateam doua-trei zile nemancat si nici nu-mi venea macar in minte vreun fel de hrana. De asemenea, in lupta cu diavolul, m-am stapanit in asa masura de la somn, incat mai multe zile si nopti nu-nchideam ochii rugandu-ma Domnului. Dar mi-am dat seama ca dispretul hranei si al somnului era mai primejdios decat lupta cu lacomia si cu lenea.

Astfel, din cauza poftei trupesti nu trebuie sa ajungem la abuzuri vatamatoare, mancand sau dormind inainte de orele obisnuite sau mai mult decat trebuie, sau nemancand deloc, ci, dimpotriva, sa respectam orele de masa si de odihna, chiar daca nu ne face placere acest lucru. Si la un razboi si la celalalt ajungem prin uneltirea diavolului si e mai periculos cel dus printr-o infranare exagerata decat cel pe care ni-l impune satiul prea mare. Caci de la acesta putem sa ne ridicam la masura necesara prin impunsatura mantuitoare a severitatii, dar de la celalalt nu."

Sfantul Ioan Casian


Iertati ca am monopolizat threadul ... Doamne ajuta!

[cristiboss56]

"Uneori , împreună cu apa curată scoatem şi broasca râioasă. Astfel, în multe rânduri, cultivând virtuţile, satisfacem fără să înţelegem patimile care se identifică cu ele : iubirea de străini se confundă cu îmbuibarea, iubirea cu desfrânarea , înţelepciunea cu viclenia, blândeţea cu prfăcătoria şi moleşeala , aroganţa cu tăcerea, nădejdea cu lenea, nevinovăţia cu amărăciunea ".

[andrei_im]

"Il intreb pe omul trupesc: Cine esti tu? si el imi raspunde: Eu sunt eu - gandindu'se la trupul sau. Il intreb pe omul rational: Cine esti tu? si el imi raspunde: Vad doi straini in mine si incerc sa-mi croiesc drum printre ei, petrec cu ei si le sunt oaspete, cand la unul, cand la altul - gandindu'se la sufletul constient si la insinct. Il intreb pe omul duhovnicesc: Cine esti tu? si el imi raspunde: Este cineva in adancul sufletului meu; imi intind mainile ca sa-l prind, dar vad ca as avea nevoie de maini mai lungi decat cerurile. Pe Acela sa-L intrebi cine sunt eu?"

Sfantul Nicolae Velimirovici

[andrei_im]

Fragmente din cartea "7 dimineti cu Parintele Staniloae" (iertati daca e prea lung textul, dar este cu adevarat de folos):

Sorin Dumitrescu: Sa intelegem oare ca, potrivit textului paulinic, faptul ca ii vom judeca pe ingeri, inseamna totodata ca vom fi mai presus de ei?
Pr.Dumitru Staniloae: Niciodata nu se spune ca vom ajunge mai presus de ingeri. Singura Maica Domnului e mai presus de ingeri. Se spune ca noi vom fi ca ingerii. Vom fi foarte spiritualizati, fara ca trupul nostru sa inceteze sa existe, dar acesta va fi asa de straluminat incat sufletul nostru va putea fi vazut direct, cum se vede ingerul. Spunea undeva Sfantul Grigorie Palama: "Asa cum aici se vede sufletul prin trup, tot asa Acolo, in viata viitoare, se va vedea trupul prin suflet". (...) Cu cat suntem mai aproape unii de altii, cu atat suntem mai aproape de Hristos. Omul izolat, individualist nu poate fi aproape de Hristos. Eu, cu cat ma cunosc mai bine, cu atat imi dau seama cat de necesar imi este celalalt si cat ii sunt si eu lui. Nu se poate trage o linie de demarcatie neta intre mine si tine. Tot asa, nu se poate trage o linie de demarcatie intre noi si ingeri. (...) Si iarasi paradoxul: nu trebuie sa uitam o clipa ca centrul este Hristos. Cu totii tindem spre El, si comuniunea noastra nu poate fi decat in El. "Ca toti sa fie una cu Mine" - spune Iisus. Daca nu suntem una in noi, nu putem fi nici in El. (...) Pentru multi Biserica nu mai este ceea ce a fost si ceea ce spunea Sfantul Apostol Pavel ca este, in cap 12 la I Corinteni - "Biserica e Trupul Domnului". Ma gandesc eu ca trupul meu fizic ma doare in intregul lui atunci cand ma doare ceva de la picior sau de la mana. Sau, ma bucur de pasul meu alergator, prin picior. Nu traiesc oare prin fiecare organ toate celelalte organe? Va intreb de ce nu traim asta in Biserica, daca suntem intr-adevar Trupul Domnului? De ce nu ma bucur de bucuria celuilalt? De ce nu am bucuria sa ma duc sa cant impreuna cu el? Aici este un egocentrism bolnav, care ne imputineaza grav existenta. Si este explicabil atunci ca nu percem nici taina celuilalt.

De ce te simti atat de singur in domurile occidentale? Acolo fiecare sta la locul lui, sezand pe scaun disciplinat. La noi nu se sade pe scaun, ca scaunul te inchide; omul e in picioare, se misca, se uita la celalalt, se roaga impreuna cu el. La ei e putina miscare, e putina viata. Am fost odata in Anglia, cu Parintele Braniste, unde am tinut niste conferinte. Am fost si la ei la biserica; de vreo 5 ori pe zi, ne chemau cu clopotul, ne asezam fiecare pe locul nostru si era cineva care citea la pagina cutare, psalmul cutare. Cand sa plecam in tara, un tanar ma intreaba de ce e atata tristete in bisericile lor? "Nu m-am gandit, i-am spus, dar sunteti prea singuri, desi ordonati". La noi oamenii nu se simt singuri. La noi nu spune unul "citim acolo!". Spune preotul, si toata lumea raspunde. Preotul e dincolo de catapeteasma, acolo unde se arata Sfanta Treime, dar e si lumina care iradiaza dincolo de usi.Preotul iese din cand in cand, si toata lumea vrea sa-l atinga, iar el pune mana pe toti. E o bucurie a tuturor de toti.

S.D. - Gabriel Marcel, citat mereu de Parintele Galeriu, spune: "Cand spun cuiva te iubesc, spun tu nu vei muri niciodata".
Pr.D.S. - Asa este. "Te iubesc" este o concluzie ca celalalt nu va muri. Te iubesc, nu vreau sa mori spiritual in vesnicie. Celalalt poate muri pentru mine daca nu-i arat iubire, rabdare. Poate muri, da. Si vesnicia in iad este o moarte. Un chin este o moarte. Crestinul nu mai admite o moarte ca inexistenta totala a persoanei.

S.D. - Deci orice Traditie care nu-L are pe Dumnezeu este epuizabila?
Pr.D.S. - Da. Eu sunt Alfa si Omega, a spus Iisus. Nu exista cineva mai incolo de El care sa fie Omega. Eu, oricat as inainta nu as ajunge la Omega.
S.D. - Deci innoirea sta in Traditie?
Pr.D.S. - In scoaterea la iveala a comorilor inepuizabile ale Traditiei.

S.D. - Ce parere aveti despre pietism?
Pr.D.S. Pietismul este unilateral si se instaleaza atunci cand unii nu vor sa gandeasca deloc ce este Dumnezeu. Vreau sa fiu bun, smerit, milos, dar sa nu gandesc deloc la ceea ce este Dumnezeu. Noi avem si datoria sa patrundem in tainele lui Dumnezeu.

Pentru mine fiecare om este o intrebare si fiecaruia trebuie sa-i raspund. O intrebare, impreuna cu misterul lui, cu necesitatile lui, si eu trebuie sa-i raspund. Fiecare om este o fiinta obligatorie pentru mine.

Poate ca si aici este o taina, aceea ca suntem din nimic, dar Dumnezeu nu ne mai lasa sa ajungem la nimic. Traim mereu in vecinatatea nimicului, la marginea nimicului, la limita nimicului, dar niciodata nu ajungem la nimic, fiindca Dumnezeu nu ne lasa sa ajungem acolo. (...) Raul absolut, daca ar exista, ar fi nimicul.

(...) picturile bisericesti sunt foarte rezumative in privinta raiului. Din iad prezinta mai multe, pentru ca iadul seamana mai mult cu viata de aici...

S.D. - Dincolo de ceea ce ramane absolut prestigios in Ortodoxie, aveti constiinta ca s-au petrecut totusi niste alunecari, niste distorsiuni? Si daca aveti, de ce natura considerati ca sunt?
Pr.D.S. - S-au petrecut multe deraieri pentru ca au fost 50 de ani de comunism, care au oprit credinta in scoli, intelectualii voiau si ei sa "se aranjeze", si mai sunt si cei care s-au inscris in partid si se cam fereau de Biserica. Asta a slabit credinta. Si totusi fundamentul nu a disparut. Sigur ca si oamenii Bisericii au slabit, pentru ca preotii tot din poporul asta s-au recrutat. Dar sa nu uitati, recensamantul a gasit ca 87% din oamenii de la noi sunt ortodocsi. In Cehoslovacia 40% sunt atei. Eu niciodata nu am vazut atatea parastase in Biserici ca acum; nu ajung mesele de la usa altarului pana la usile de afara. E atata grija pentru cei care au plecat, inseamna ca n-au plecat cu totul.

[andrei_im]

Din minunata carte "Vedere duhovniceasca", scrisa de un isihast anonim:

Spune Mantuitorul: "Din inima omului ies desfranarile, uciderile, hulele, si aceastea sunt care spuca pe om", adica atunci cand cineva nu se ingrijeste sa-si curete pe dinlauntrul sau inima sa, adica omul cel dinlauntru, atunci devine in intregime slab si casa lui satana, de unde izvorasc si ies toate relele care murdaresc pe om, care il duc pe acesta in iad. Ai vazut, iubite frate, ca toate relele ies din inima, unde si-a facut cuib si casa satana? [i]Acolo isi agonisise satana toate semintele rautatilor sale si toate nascocirile ucigatoare ale rautatii sale, DEASUPRA CARORA SE ODIHNESTE EL INSUSI, CA PE O PERNA MOALE SI PRETIOASA[/I]. Dar daca ajunge rugaciunea pana la aceasta locuinta a diavolului si o zgaltaie cu putere, diavolul se tulbura si se sperie impreuna cu ingerii sai rai, precum se tulbura si se manie viespile, atunci cand le este deranjat cuibul.
Iar rugaciunea staruitoare, cand vei ajunge acolo, vei cunoaste ca ai ajuns la culcusul lupului, care sta acolo la panda pentru a rapi mieluseaua Domnului, adica sufletul tau, in ceasul mortii, sa sa inghita astfel toate lucrarile si faptele tale bune.

[andrei_im]

Spuneau parintii ca era intr-un sat unul care postea mult, incat se chema numele lui "postitorul".Si auzind avva Zinon de dansul, l-a chemat pe el; iar el s-a dus cu bucurie. Si rugandu-se ei, au sezut. Deci a inceput batranul sa lucreze tacand, iar postitorul neafland sa vorbeasca cu dansul, a inceput sa se supere de trandavie. Si a zis batranului: roaga-te pentru mine, avvo, ca voi sa ma duc! Zis-a lui batranul: pentru ce? Iar el raspunzand, a zis: caci inima mea arzand este si nu stiu ce are. Caci cand eram in sat, pana seara posteam si niciodata asa nu mi s-a facut. Zis-a lui batranul: in sat te hraneai cu urechile tale. Ci mergi de acum si mananca la ceasul al noualea. Si orice faci, intru ascuns fa! Si cum a inceput sa faca, cu necaz a asteptat ceasul al noualea, si ziceau cei ce-l stiau pe el, ca postitorul s-a indracit si venind la el, a zis batranului toate. Iar el i-a zis lui: aceasta cale este dupa Dumnezeu.

[cristiboss56]

Când vezi că Dumnezeu te pedepseşte, nu alerga la vrăjmaşii Lui , ca să nu-L mânii mai rău , ci aleargă la prietenii Lui , la mucenici , la sfinţi , la cei ce L-au bineplăcut şi au multă îndrăzneală la Dânsul.

[andrei25]

În prealabil postat de mc2009

"Mi-amintesc ca eu adesea intr-atata am infruntat pofta de mancare, incat stateam doua-trei zile nemancat si nici nu-mi venea macar in minte vreun fel de hrana. De asemenea, in lupta cu diavolul, m-am stapanit in asa masura de la somn, incat mai multe zile si nopti nu-nchideam ochii rugandu-ma Domnului. Dar mi-am dat seama ca dispretul hranei si al somnului era mai primejdios decat lupta cu lacomia si cu lenea.

Astfel, din cauza poftei trupesti nu trebuie sa ajungem la abuzuri vatamatoare, mancand sau dormind inainte de orele obisnuite sau mai mult decat trebuie, sau nemancand deloc, ci, dimpotriva, sa respectam orele de masa si de odihna, chiar daca nu ne face placere acest lucru. Si la un razboi si la celalalt ajungem prin uneltirea diavolului si e mai periculos cel dus printr-o infranare exagerata decat cel pe care ni-l impune satiul prea mare. Caci de la acesta putem sa ne ridicam la masura necesara prin impunsatura mantuitoare a severitatii, dar de la celalalt nu."

Sfantul Ioan Casian

Iertati ca am monopolizat threadul ... Doamne ajuta!

Nu-i nimic. Multumesc pt mesajele frumoase. Doamne, cata dreapta socoteala la acesti Sfinti. Doamne ajuta!