De ce trebuie sa ierte omul?

Da, fiecare cum gandeste.

Totusi, eu cred ca daca omul tine minte raul atunci inseamna ca nu a iertat. Daca ierti si nu uiti (ca daca greseste iarasi atunci iti vine in minte tot raul pe care ti l-a facut, asta e un proces psihic normal) in general, in legatura cu acea situatie atunci inseamna ca nu ai iertat.

Fariseii gandeau astfel pentru ca erau rai. Ca dovada de viclenia lor, ei l-au omorat pe Iisus.
De aceea daca gandesti ca un fariseu atunci inseamna ca nu mai esti crestin adevarat. Dumnezeu cunoaste inima fiecaruia. Totusi, vazandu-i pe altii cat de rai la suflet sunt si efectiv nu cunosc iertarea si cei care obisnuiesc sa ierte, sa nu tina minte raul, parca se smintesc si ei.

Sper exemplu, eu niciodata nu am tinut pica cuiva si nici nu cred sa fi urat pe cineva, totusi, vazand pe altul cat de imposibil ii este sa ierte atunci ma intreb: oare nu sunt eu prea naiva. De fapt, e bine sa ierti imediat dar sa faci si pe suparatul putintel asta ca invatatura de minte pentru ca celalalt sa vada ca ti-a facut foarte mult rau. Dar daca tot suparat ramai, atunci inseamna ca ceva nu e ok cu sufletul tau, inseamna ca sufletul sufera de bolile de care poate suferi un suflet ca rautatea, ura, invidia, etc., etc. si asta nu e bine.

Ii multumesc Lui Dumnezeu ca m-a facut sa intalnesc oameni cu suflete de copii. Ma mir foarte mult cand ii vad pe unii cum se otravesc in fiecare zi cu ura si ii improasca si pe altii. Cand ii vad cum se comporta, incep sa cred ca eu sunt de vina, ca efectiv sunt prea naiva, ca eu cred ca toate lumea poate sa ierte instant, ca nimeni nu tine minte raul. Poate pentru ca eu am avut astfel de exemple in viata: sa-l jignesti pe un om si sa nu fie a doua zi suparat pe tine, e ceva rar intalnit. Acum ma bucur ca pot sa pretuiesc cu adevarat un astfel de om care nu tine minte raul (asta dupa ce i-am vazut pe unii, inaintati duhovniceste cum se cred, ca efectiv sunt inferiori sufleteste unei astfel de fiinte simple dar care nu tine minte raul). Pana acum, nu as fi apreciat atat de mult acest lucru.

Cu atat mai mult, sper ca Dumnezeu sa-i mantuiasca pe cei cu astfel de suflete de copii caci unii, poate ca din prea mult ego si invatatura fariseica complicata, nu ating acel nivel cel mai simplu si elementar - intocmai ca un copil nevinovat.

Astfel de exemple am avut eu care m-au si educat asa cum trebuia si m-au facut cel mai mult sa-mi pastrez sanatatea sufleteasca, acel sa nu tin minte raul, sa nu pot pica.

Dar va spun sincer: cu cat te invarti mai mult intr-un mediu academic cu mari si vestiti invatati cu atat iti dai seama de un lucru: poate ca din prea multa stiinta teologica acesti oameni au uitat un lucru simplu: sa fie copii la suflet, la rautate. Un sistem care daca nu esti atent te face sa devii exact ca cei pe care ei ii condamna atata: fariseu.

[andreicozia]

În prealabil postat de crazylove

... vazand pe altul cat de imposibil ii este sa ierte atunci ma intreb: oare nu sunt eu prea naiva.

Nu ai cum sa stii INCA. Din felul in care scrii banuiesc ca esti inca foarte tinara. Asteapta sa vezi cum te vei comporta cind se vor pravali tot felul de mizerii majore din partea altora, mai ales a celor pe care-i credeai apropiati!
Fii sigura ca de asta nu scapi.

În prealabil postat de andreicozia

Nu ai cum sa stii INCA. Din felul in care scrii banuiesc ca esti inca foarte tinara. Asteapta sa vezi cum te vei comporta cind se vor pravali tot felul de mizerii majore din partea altora, mai ales a celor pe care-i credeai apropiati!
Fii sigura ca de asta nu scapi.

Multumesc celor care ati raspuns acestui topic.

Laurschepsis, imi place cum gandesti.

Andrei, te rog sa ma crezi, deja aceste mizerii din partea celor care-i credeam apropiati au inceput pravala. Si nu ma deranjeaza cele din partea unor dusmani declarati caci macar stiu la ce sa ma astept din partea unor dusmani cat din partea unui slujitor al Domnului in care am facut greseala sa am incredere. Una din cele mai mari greseli din viata mea - increderea in acest om care nu a ezitat nici nu ezita in continuare sa continue sa ma defaimeze.

DAR sa iertam, cum adineaori spuneam! Nu ma intereseaza atat de mult ca as jigni un om insa nu vreau nicidecum chiar neintentionat sa-L jignesc pe Iisus!

Ma intelegi?

seara buna!

[8NihilSineDeo9]

cred ca iertarea merge doar mana in mana cu rugaciunea.
fara rugaciune e doar o practica yoga..un yoghin pe care il cunosc, in momente de tensiune umple pagini de caiet cu autosugestii de genul : "vreau sa iert", "trebuie sa ma iert", "trebuie sa iert".... :) cred ca este in stadiul de initiere :))

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de crazylove

Da, fiecare cum gandeste.

Totusi, eu cred ca daca omul tine minte raul atunci inseamna ca nu a iertat. Daca ierti si nu uiti (ca daca greseste iarasi atunci iti vine in minte tot raul pe care ti l-a facut, asta e un proces psihic normal) in general, in legatura cu acea situatie atunci inseamna ca nu ai iertat.

Fariseii gandeau astfel pentru ca erau rai. Ca dovada de viclenia lor, ei l-au omorat pe Iisus.
De aceea daca gandesti ca un fariseu atunci inseamna ca nu mai esti crestin adevarat. Dumnezeu cunoaste inima fiecaruia. Totusi, vazandu-i pe altii cat de rai la suflet sunt si efectiv nu cunosc iertarea si cei care obisnuiesc sa ierte, sa nu tina minte raul, parca se smintesc si ei.

Sper exemplu, eu niciodata nu am tinut pica cuiva si nici nu cred sa fi urat pe cineva, totusi, vazand pe altul cat de imposibil ii este sa ierte atunci ma intreb: oare nu sunt eu prea naiva. De fapt, e bine sa ierti imediat dar sa faci si pe suparatul putintel asta ca invatatura de minte pentru ca celalalt sa vada ca ti-a facut foarte mult rau. Dar daca tot suparat ramai, atunci inseamna ca ceva nu e ok cu sufletul tau, inseamna ca sufletul sufera de bolile de care poate suferi un suflet ca rautatea, ura, invidia, etc., etc. si asta nu e bine.

Ii multumesc Lui Dumnezeu ca m-a facut sa intalnesc oameni cu suflete de copii. Ma mir foarte mult cand ii vad pe unii cum se otravesc in fiecare zi cu ura si ii improasca si pe altii. Cand ii vad cum se comporta, incep sa cred ca eu sunt de vina, ca efectiv sunt prea naiva, ca eu cred ca toate lumea poate sa ierte instant, ca nimeni nu tine minte raul. Poate pentru ca eu am avut astfel de exemple in viata: sa-l jignesti pe un om si sa nu fie a doua zi suparat pe tine, e ceva rar intalnit. Acum ma bucur ca pot sa pretuiesc cu adevarat un astfel de om care nu tine minte raul (asta dupa ce i-am vazut pe unii, inaintati duhovniceste cum se cred, ca efectiv sunt inferiori sufleteste unei astfel de fiinte simple dar care nu tine minte raul). Pana acum, nu as fi apreciat atat de mult acest lucru.

Cu atat mai mult, sper ca Dumnezeu sa-i mantuiasca pe cei cu astfel de suflete de copii caci unii, poate ca din prea mult ego si invatatura fariseica complicata, nu ating acel nivel cel mai simplu si elementar - intocmai ca un copil nevinovat.

Astfel de exemple am avut eu care m-au si educat asa cum trebuia si m-au facut cel mai mult sa-mi pastrez sanatatea sufleteasca, acel sa nu tin minte raul, sa nu pot pica.

Dar va spun sincer: cu cat te invarti mai mult intr-un mediu academic cu mari si vestiti invatati cu atat iti dai seama de un lucru: poate ca din prea multa stiinta teologica acesti oameni au uitat un lucru simplu: sa fie copii la suflet, la rautate. Un sistem care daca nu esti atent te face sa devii exact ca cei pe care ei ii condamna atata: fariseu.

Pai fiecare cum gandeste, si probabil ca bine gandesc si procedeaza si cei care stiu sa procedeze in asa fel incat cei care gresesc sa isi dea seama de acest lucru.

Daca cineva greseste, trebuie sa simta ca a gresit si sa isi ceara scuze...altfel inseamna ca este incurajat, si cel care iarta nu prea stie de fapt nici cum sa indrepte pe cel de alaturi...asta e parerea mea.

Eu nu analizez prea mult lucrurile, in momentul in care ceva ma deranjeaza...ma exprim in asa fel incat persoana vizata sa se sesizeze, dar nu exista iertare fara a-mi exprima parerea despre ce ma deranjeaza si foarte explicit ca a 2 a oara se schimba foaia!

Daca eu nu sunt obisnuita cu persoane care se exprima intr-o maniera deranjanta, care sunt incisive, rautacioase, criticiste, ironice sau incorecte, atunci cand se intampla sa interactionez cu ele...fac in asa fel incat sa constientizeze ca sunt cam pe aratura si ar cam fi timpul sa se corecteze.

[maria-luisa]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Pai fiecare cum gandeste, si probabil ca bine gandesc si procedeaza si cei care stiu sa procedeze in asa fel incat cei care gresesc sa isi dea seama de acest lucru.

Daca cineva greseste, trebuie sa simta ca a gresit si sa isi ceara scuze...altfel inseamna ca este incurajat, si cel care iarta nu prea stie de fapt nici cum sa indrepte pe cel de alaturi...asta e parerea mea.

Eu nu analizez prea mult lucrurile, in momentul in care ceva ma deranjeaza...ma exprim in asa fel incat persoana vizata sa se sesizeze, dar nu exista iertare fara a-mi exprima parerea despre ce ma deranjeaza si foarte explicit ca a 2 a oara se schimba foaia!

Daca eu nu sunt obisnuita cu persoane care se exprima intr-o maniera deranjanta, care sunt incisive, rautacioase, criticiste, ironice sau incorecte, atunci cand se intampla sa interactionez cu ele...fac in asa fel incat sa constientizeze ca sunt cam pe aratura si ar cam fi timpul sa se corecteze.

da, dar asta in caz ca tu esti tot timpul obiectiva si analizezi perfect corect lucrurile mereu. dar se intampla uneori sa te simti lezat si din orgoliul tau si sa vrei sa corectezi pe celalalt, crezand ca el a gresit. de aia-i bine sa ierti, ca nimeni nu-i perfect si asa cum tu poate vezi ca celalalt a gresit, si celalalt poate vedea la fel ca tu ai gresit cu ceva si se duce mai departe o cearta care nu ar trebui decat discutata amiabil si cu ingaduinta si iertare, unde-i cazul.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de maria-luisa

da, dar asta in caz ca tu esti tot timpul obiectiva si analizezi perfect corect lucrurile mereu. dar se intampla uneori sa te simti lezat si din orgoliul tau si sa vrei sa corectezi pe celalalt, crezand ca el a gresit. de aia-i bine sa ierti, ca nimeni nu-i perfect si asa cum tu poate vezi ca celalalt a gresit, si celalalt poate vedea la fel ca tu ai gresit cu ceva si se duce mai departe o cearta care nu ar trebui decat discutata amiabil si cu ingaduinta si iertare, unde-i cazul.

Hmmm, si cand cel caruia ii spun verde in fata ce am de zis si de obiectat ( dupa cateva atentionari diplomate in prealabil) nu are ce sa imi reproseze mie...dar isi si cere iertare, se simte prost si nu mai repeta ceea ce i-am reprosat, e lipsa de obiectivitate?

A gresii este Omeneste, a ierta este Dumnezeieste...

nu mai stiu cine a spus-o ,dar a zis-o destul de clar si convingator...

Amin!

[heaven]

Andreicozia are dreptate cand spune sa iertam,dar sa nu uitam,in sensul ca a iubi crestineste nu inseamna neaparat sa te faci presul de sters pe jos al unora si altora,alegand sa te distrugi pe tine.Ierti,dar daca acel om persevereaza in greseala este mai intelept sa te distantezi.
Dar,mai apare si intelesul celalalt al acestor spuse si anume acea iertare falsa,acea greseala care se iarta in aparenta, nu se uita si se plateste cu prima ocazie.Acela este adevaratul fariseism.

[Langu]

Nu poti ierta orice si oricum.In toate trebuie discernamant.Ierti un hot la infinit,nu-l ajuti.Avam tendinta sa ducem totul la extrema.Iarta intru Domnul,adica pe cel ce a gresit nu pe cel ce traieste in gresala.Miluieste(sa-ti fie mila) pe cersetorul neputincios(bolnav,invalid...)nu betivul,lenesul si drogatul caci nu faci altceva decat sa inmultesti focul asupra lui.Cat despre de ce permite Domnul sa gresim...pentru ca suntem liberi si mai suntem nestiutori,si ne mai dam seama de cat ne iubeste-caci ne iarta.Este bine ca te preocupi si-ti pui astfel de intrebari,cu timpul vei gasi raspunsuri frumoase.Doamne ajuta!