De ce trebuie sa ierte omul?

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Iubire fara iertare nu se poate. Iertarea este masura iubirii. Iertarea deplina presupune coplesirea cu iubire a amintirii raului.

Spunea parintele Teofil Paraianu - Dumnezeu sa-l odihneasca intre cei drepti - ca isi aduce aminte de duhovnicul sau, parintele Serafim Popescu, ca de un om care ajunsese sa nu mai reuseasca sa recunoasca rautatea. Adica, era asemeni copiilor. Unui copil, daca Doamne fereste, cineva ii face un rau oarecare, il blocheaza pentru ca nu intelege ca este vorba de rautate. Nu o recunoaste, si ca urmare nu intelege. Si de aceea, priveste mirat si, pur si simplu nu pricepe nimic. Constata, dar nu poate asocia ce i s-a intamplat cu nimic pentru ca nu cunoaste raul.

Daca noi am fi buni crestini si am ajunge la acea stare in care sa ne iubim aproapele (inclusiv, si mai ales, dusmanii), aceasta ar presupune sa sa se reverse din noi atat de multa dragoste incat raul pe care il observam sa fie neglijabil in raport cu starea de iubire. Altfel, daca raul reinfiripa in firea omului ceva mai sus decat compasiunea, atunci prin aceasta spartura vor navali in inima curata toate celelalte rele. Cel mai tragic model pentru aceasta nenorocire care se intampla dintotdeauna sunt chiar copiii in drumul lor catre varsta majoratului.

Sigur ca, oricat ai vrea, atata vreme cat nu esti un crestin imbunatatit sau un amnezic, nu ai cum sa uiti. Nu poti uita la comanda. Dar, daca ar fi sa ne straduim si am ajunge la acea stare de iubire fata de aproape spre care ne invita Mantuitorul, atunci iubirea ar coplesi imaginea raului si nu l-am mai resimti ca pe un resentiment ci doar ca pe o amintire oarecare dintr-un lung sir de evenimente consumate si clasate.

A iubi, dar a nu uita presupune o intretinere a raului, o cultivare a lui. Este ceva strain esentei crestine si rezultatele acestei griji pentru pastrarea greselilor in memorie poate parea avantajoasa, sub aspectul unei experiente preventive, dar de fapt, este in mult mai mare masura periculoasa pentru ca prezerveaza raul in noi si ne scade duhovniceste. De aceea, preocuparea noastra nu trebuie sa fie orintata spre grija de a nu uita raul pentru a fi prevazatori ci spre cultivarea iubirii pentru a ne ragasi in Hristos.

Doamne-ajuta!