Idolul Noroc

În prealabil postat de OmuBun

Ei, draga prietene, cam asta inseamna filozofie! Contradictie, nesiguranta, sustinerea unor idei care nu ne apartin...
Acum nu prea am timp sa-ti raspund pe larg. E trecut de miezul noptii si maine am o zi grea. O sa incerc sa fiu scurt, cat mai scurt cu putinta si te rog sa ma ierti daca inca se mai isca neintelegeri pe alocuri. Eu ma privesc pe mine inainte de orice. Dumnezeu m-a purtat pe anumite carari de unde am tras anumite concluzii, Eu ma raportez strict la concluziile pe care Dumnezeu mi-a ingaduit sa le trag si care nu cad in tandem intotdeauna cu anumite scrieri (fie ale Parintelui arhimandrit Cleopa pe care cu bucurie il pun in fruntea pomelnicului de duminica, fie ale anumitor idei pornite de la Parintele Argatu. Asta nu inseamna deloc ca nu am toata consideratia fata de ei si multi ca ei, dar numai fiindaca suntem cu totii oameni inainte de orice, iar cel ce-si baga coada nu cunoaste ierarhie! Eu, omul mirean, am libertatea sa umblu in toata lumea si sa vad adevarul la el acasa. Care adevar nu coincide intotdeauna cu a celor care cred ca stiu, datorita insusirii invataturilor stravechi. Totul este subiectivism si este foarte usor sa cadem in neadevar, numai fiindca suntem incredintati ca Dumnezeu exista chiar daca nu este palpabil. Nu e nici o diferenta in acest caz daca ne raportam la fanaticii care se blindeaza cu dinamita si merg in mijlocul multimii unde detoneaza, numai fiindca ei sunt incredintati ca pe lumea cealalta vor fi inconjurati de fecioare si fericire absoluta. Dumnezeu i-a dat libertatea lui Adam sa muste din marul cunoasterii. Cand accepti minciunea din ignoranta, nu ai nici o vina; "Fericiti cei saraci cu duhul!" Cand insa intelegi, simti, vezi cum stau lucrurile, ce inseamna Mama Natura, ajungi incet-incet, prin experientele tale sau a celor apropiati tie sa intelegi cat de cat notiunea de Dumnezeu in relatia cu omul, nu poti sa nu te opui rautatilor, subiectivismului, maririi de sine sau de neam. Nu avem dreptul sa ne amagim in cunostinta de cauza, pentru ca vom da socoteala! Am spus si repet: iubeste si fii smerit! Indiferent ca esti ortodox, catolic, buddist, musulman, etc! Iar Dumnezeu te va veghea si va fi intotdeauna acolo unde tu esti in pericol.
NU am nici un motiv sa-i desconsider pe ceilalti si STIU ca nici altii nu ma desconsidera pe mine pentru credinta mea. Daca totusi sunt dintr-aceia care o fac, e problema lor, dar eu URASC razboiul cel dintre noi, oamenii, rodul acelorasi maini!
Cu multa bunatate ai cautat sa ma faci sa-l inteleg cu adevarat pe Eliade. Poate ca ai dreptate tu. Dar eu stiu ca el s-a apropiat de Dumnezeu, tarziu, tarziu de tot, dupa ce a scris despre religii. Intr-adevar e mult de cand am citit si cred ca nu aveam mai mult de 22-23 de ani. Acum am 50. Iarta-ma daca parerea mea te-a necajit si-ti multumesc pentru toate citatele oferite. Totusi, suntem doi oameni diferiti, si nu putem fi de acord chiar in toate convingerile. O sa mai studiez (desi Eliade nu era pe lista prioritatilor mele) si o sa aprind o lumanare pentru el, daca voi considera ca l-am nedreptatit.
In rest nu stiu, chiar nu stiu de ce suntem noi in contradictoriu... In general vad ca principiile sunt cam aceleasi. Dar pentru tine este extrem de greu de acceptat ca Parintele Cleopa sau Parintele Argatu nu se pot compara cu Mantuitorul Iisus, care a alungat toate ispitele ce l-au inconjurat. Greseala este omeneasca, iar daca noi sau cei mai recunoscuti dintre duhovnici, cadem uneori in greseala, nu inseamna deloc ce trebuie sa fim judecati, ci doar intelesi ca oameni cu limite si scapari. Cine zice ca n-a fost prost niciodata in viata lui, se contrazice prin insasi negatia acestui lucru. Si-apoi, pentru cine intelege mai usor, totul este atat de simplu: pana si prostia isi are rostul ei: cineva invata din ea! Spuneam pe alt topic, acum mort deja: "Pacatul este tot o lucrare dumnezeiasca!" Bine-ar fi sa fim capabili sa intelegem ce inseamna "starea de veghe"!

Frate intr-un Hristos,
iarta-ma ca am fost manios si pornit cu a mea traire, recunosc, la capitolul rabdarea am
pierdut,...poate era mai bine sa simplific si sa spun ca in Hristos al meu(nostru)...nu inceputul (nastere)vietii este definitiv pentru mantuirea noastra.
Cel mai important este cu ne aflam la sfarsitul vietii(moartea), impacati sau certati cu Domnul.
Nenorocirea este ca nu stim, nici clipa si nici ceasul cand vine...
"Incotro Doamne"
vezi iubite frate...Domnul le modeleaza de-acolo pe toate...
Este nevoie mare si de cineva ...care sa cunoasca mai multe(nu dau detalii,pentru a nu mai da nastere la polemici).
Cunoasterea se face cu mare nevointa si lupta intre "a fi sau a nu fi",trezvia este foarte nevoioasa...
dar iubite frate,iti dai seama cati "pagani" a intors la dreapta Credinta?
Adu-ti aminte de pilda Fiului Risipitor... Iubirea Tatalui a facut posibil uitarea faradelegii, i-a asezat in fata, cele mai alese roade si a obtinut... IERTAREA(MANTUIREA).
UN singur lucru a facut fiul, CAINTA sincera si curata.
Nu a mai contat cate pacate strigatoare la cer a facut...
Vezi tu iubite intr-un Hristos,la Dumnezeu (Imparatia Cerurilor)nu sunt locuri limitate,acolo trebuie doar ACCEPTUL.
Ei, asta nu inteleg eu,...oameni buni, ce ne costa sa fim buni, sa ne respectam?...
Daca am gandii zilnic la moarte...poate am fi mai buni,dar...din nefericire...omul se crede NEMURITOR...si nemurirea aduce haos in om.
Domnul ne-a facut chip dupa asemanarea Lui si noua ne place sa zicem ca te tragem din maimuta...ei poftim evolutie.
Poate ateii ma va judeca ca-mi etalez gandurile cu mandrie si dorinta de dominare.
GRESIT,eu imi pierd din timpul scump(rugaciunea), in ideea ca poate mai aude cineva...Domnul il asteapta cu tot ce-i mai bun.
Ai vazut frate cum Domnul si-a lasat turma(care era deja formata) si-a plecat in cautarea celui pierdut...
Ce-am vazut eu pe-aici...m-am minunat!!!...
Omul discuta(spovedeste) despre oricine...despica pe Domnul,Sfinti si restul...
analize...analizre...analize, rezultat...zero, timp irosit, suflet pierdut...
si inchei aici...dar vreau sa va spun un cuvant, auzit de mine, cand am fost la chilia parintelui Cleopa...
intrebat fiind((in cadrul unei intalniri de mare amploare): parinte cand facem pacatul?

ah,...parca-l vad, isi trece mana... peste barba lui alba ca neaua...isi arunca privirea lui senina,dar patrunzatoare,drept in mine...
-ei...manca-te-ar Raiul(m-am speriat,era prima data cad il auzeam),acum...
Noi inlemnisem, ...peste grupul de vorbareti se asezu tacerea...
pret de ceva secunde, a tacut...dupa care, cu iubire,dar despicat:
- pai...in loc sa facem Rugaciune, stam de vorba...
Vorba cea mai dulce este atunci cand te rogi,este convorbirea cu Creatorul tuturor vazutelor si nevazutelor...
Deci iubite frate,
acum ma intelegi mai bine de ce ma doare?...
da...ai stiut
ei ,acum hai la rugaciune...
eu va las cu drag, pe mainile Domnului nostru scump Iisus

Amin si gandul bun frate!(vorba parintelui Savatie)