Femeia intre televizor si telenovela-M.D(Femeia care a uitat de modelul M-ciiDomnului

[anna21]

În prealabil postat de andreicozia

Dinescu este amuzant dar nu are DELOC dreptate, iar Anna 21 vede tot prin prisma habotniciei de care sufera...in loc sa tina cu femeile
Bine ca eu trebuie sa sar sa va aiu apararea. Tu uiti ce ai in casa?

Fiecare cu ce crede. Ai copii, Andrei?
Si eu am avut cariera infloritoare pana mi-a intrat copilul in spital si a trebuit sa-l retrag de la gradinita, sa renunt la serviciu si sa stau cu el. Rezultatul a fost ca la 4 ani copilul meu stia sa citeasca. Acum are 5 ani, citeste frumos povesti, face adunari mai bine decat unii adulti, pune niste intrebari extraordinar de profunde, cred eu.. si cel mai important: are o intelegere a religiei superioara multor adulti.
Nu mai vreau nici o cariera. Cred ca am ceva mai bun.
Iar al doilea, care vine din urma, este super smart.. ma iertati ca ma laud aici cu copiii mei, dar sa-mi mai spuna cineva de copil de 18 luni care construieste case din cuburi lego, asculta cu placere muzica clasica (sta nemiscat cate o jumatate de ora, pana se termina concertul), deseneaza (bine, pereti, in principal, dar are talent :))), strange singur jucariile etc...
Dau linistita 10 cariere pentru asta, nu una.
Poate am de pierdut ceva, nu stiu.. Dar cred ca inainte de copii m-am fatait destul in costum crezand ca sunt cineva. Aaaa ..si eu angajam oamenii.. si imi aduc aminte cat se zbateau pt un ban in plus la salariu. Si cum le serveam discursuri despre responsabilitate si despre cum in mainile lor este viitorul companiei... bla, bla, bla. Cand de fapt motivarea lor (iluzia carierei) este una, iar profitul, hmm, cu totul altceva. Am invatat ca este relativ usor sa manipulezi angajatii.. nu aruncati cu pietre! Cariera.. ce praf in ochi!

[anna21]

Este o diferenta mare intre a munci pt ca asa trebuie si nebunia construirii unei cariere.
Eu mi-am descurajat si sotul in urmarea unei cariere.. iar, nu aruncati cu pietre.
Ce folos ca munceste 16 ore pe zi, daca salariul este mai mic (cand il imparti la numarul de ore efectiv lucrate, la asta ma refer!). Ba mai vine si cu problemele de la serviciu acasa, este uracios cu copiii etc.
Nu merita, zic eu.
De ce? Pentru ca sa purtam haine mai scumpe si sa conducem masina mai smechera? Ca evident, despre cariera vorbim dupa ce se depaseste un anumit nivel al veniturilor.
Nu sunt sigura ca este meritul meu sau doar s-a mai luminat si el, dar vad ca acum este mult mai relaxat cu serviciul, nu mai sta peste program, in sarbatori etc. (si se poarta mai frumos cu copiii).

[anna21]

Presupun ca acest interviu este deja notoriu, pe mine m-a interesat partea despre feminism (despre emanciparea femeii - vedeti de la MINUTUL 9):

http://saccsiv.wordpress.com/2009/02...-analiza-a-sa/

(nu va obositi sa criticati blogul saccsiv, singurul motiv pt care am dat acest link este ca nu am gasit in alta parte interviul cu traducere, ci doar in engleza)

[heaven]

Femeia isi poate pastra in continuare feminitatea,poate pune familia pe primul plan,dar poate evolua si profesional,dar nu numai,pentru ca traim evident alte timpuri (ar fi nefiresc sa stagnam sau sa involuam),iar barbatul o poate ajuta asumandu-si si el mai multe sarcini.
Ca unii inteleg sau nu,ca le convine sau nu,ne indreptam catre niste timpuri in care cuvantul care va defini relatia dintre doi parteneri nu va mai fi competitia,subjugarea,ci COMPLETAREA.
Barbatul si femeia sunt facuti sa se completeze,sa se sustina reciproc si sa se ajute unul pe celalalt sa evolueze pe absolut toate planurile.
O relatie in care doar unul are anumite drepturi,iar celalalt se multumeste sau este nevoit sa functioneze doar cu jumatati de masura,din punctul meu de vedere este o relatie plafonata,care in timp aduce multe frustrari si conflicte intre cei doi.

[Noesisaa]

În prealabil postat de anna21

Fiecare cu ce crede. Ai copii, Andrei?
Si eu am avut cariera infloritoare pana mi-a intrat copilul in spital si a trebuit sa-l retrag de la gradinita, sa renunt la serviciu si sa stau cu el. Rezultatul a fost ca la 4 ani copilul meu stia sa citeasca. Acum are 5 ani, citeste frumos povesti, face adunari mai bine decat unii adulti, pune niste intrebari extraordinar de profunde, cred eu.. si cel mai important: are o intelegere a religiei superioara multor adulti.
Nu mai vreau nici o cariera. Cred ca am ceva mai bun.
Iar al doilea, care vine din urma, este super smart.. ma iertati ca ma laud aici cu copiii mei, dar sa-mi mai spuna cineva de copil de 18 luni care construieste case din cuburi lego, asculta cu placere muzica clasica (sta nemiscat cate o jumatate de ora, pana se termina concertul), deseneaza (bine, pereti, in principal, dar are talent :))), strange singur jucariile etc...
Dau linistita 10 cariere pentru asta, nu una.
Poate am de pierdut ceva, nu stiu.. Dar cred ca inainte de copii m-am fatait destul in costum crezand ca sunt cineva. Aaaa ..si eu angajam oamenii.. si imi aduc aminte cat se zbateau pt un ban in plus la salariu. Si cum le serveam discursuri despre responsabilitate si despre cum in mainile lor este viitorul companiei... bla, bla, bla. Cand de fapt motivarea lor (iluzia carierei) este una, iar profitul, hmm, cu totul altceva. Am invatat ca este relativ usor sa manipulezi angajatii.. nu aruncati cu pietre! Cariera.. ce praf in ochi!

Anna, sa nu te superi pe mine, nu intentionez sa te jignesc dar....
dat fiind ca ai tai copilasi sunt atat de destepti ce ai sa te faci cand ei nu mai au nevoie de dadaceala ta? Si crede-ma, timpul asta vine foarte repede, indata-indata merg la scoala, au tot felul de activitati acolo, sa nu mai spun ca o sa le placa sa invete singuri, fara mama, sau o sa stea ceasuri intregi cu o carte citind fara sa vrea sa fie intrerupti. Atunci ce ai sa faci? Bun, faci curat in casa, faci mancare, faci din nou curat in casa, mai aranjezi ceva in gradina....dar...se termina si lucrurile astea.
Un copil inteligent nu are nevoie sa aiba pe mama 100% din timp langa el ca sa invete sau ca sa fie cuminte. Si eu citeam pe la 4 ani, am inceput sa invat chiar din proprie initiativa, posibil ca spuneam si tot felul de chestii inteligente daca o intrebi pe mama (asa-s mamele toate, li se pare ca puii lor spun niste lucruri anormal de inteligente...), dar mama lucra si ea, nu, nu 8 ore pe zi, dar mergea in fiecare zi la lucru, o mai avea si pe sora mea mai mica, plus alte probleme...dar asta nu inseamna ca eu eram neglijata fiindca ea nu era incontinuu langa mine. Si cred ca altii pot sa spuna la fel.

Cred ca am mai spus-o si alta data, dar eu ma bucur grozav de mult ca mama mea ca are o cariera reusita, o munca in afara casei care ii face placere si ii aduce impliniri si personale si profesionale. Si pe de alta parte, sa fiu cinstita, asta imi trebuia, o mama care nu are alta treaba decat sa stea acasa si care sa ma tina pe mine la telefon 24 de ore din 24, sa se ingrijoreze din cel mai mic lucru (oricum se ingrijoreaza si daca am racit putin, dar macar are si alte lucruri sa se ia...).

[anna21]

Nu ma jignesti Noesisaa, stiu ca starea in care ma aflu acum nu poate dura la infinit. Deocamdata este foarte bine mai ales pt copiii mei, cred ca suntem f norocosi ca pot sa ma ocup de ei. (ma bucur ca am timp sa le gatesc in timp ca copii de varsta lor mananca junk food si semipreparate, am timp sa-i duc in parc etc.) Unde locuiesc eu parintii isi lasa copii la day care sau scoala pana la 5-6 pm. Apoi ii iau acasa doar pt cina si culcare. Mi se pare oribil acest stil de viata.
Cat despre perioada in care copilul are nevoie de mama.. Eu imi amintesc ca sufeream in scoala ca mama nu avea nicicand timp de mine (era o femeie de cariera).
Evident ca am si eu planuri de viitor, dar se refera mai degraba la ceva pe cont propriu (nu la cariera).

Am exemplul parintilor mei. Fiecare din ei a renuntat la un moment dat la cariera pt a-si urma propriile interese. Au muncit multi ani, au castigat, au pierdut etc... Dar in final si-au trait viata cum au vrut ei, nu cu program de la 8 la 5.

[sergiu]

În prealabil postat de Noesisaa

Anna, sa nu te superi pe mine, nu intentionez sa te jignesc dar....
dat fiind ca ai tai copilasi sunt atat de destepti ce ai sa te faci cand ei nu mai au nevoie de dadaceala ta?

Se va intoarce in campul muncii, simplu. Poate va munci de acasa, e tot mai la moda. Probabil nu va ajunge la aceiasi inaltime in cariera, totul e sa balansezi corect lucrurile.

[anna21]

În prealabil postat de Noesisaa

Anna, sa nu te superi pe mine, nu intentionez sa te jignesc dar....
dat fiind ca ai tai copilasi sunt atat de destepti ce ai sa te faci cand ei nu mai au nevoie de dadaceala ta? Si crede-ma, timpul asta vine foarte repede, indata-indata merg la scoala, au tot felul de activitati acolo, sa nu mai spun ca o sa le placa sa invete singuri, fara mama, sau o sa stea ceasuri intregi cu o carte citind fara sa vrea sa fie intrerupti.

Sa stii ca m-am gandit si eu la asta.
Tu dai de inteles ca mi-am facut un sens in viata din cresterea copiilor. Nu stiu. Cert este ca sunt extrem de importanti, mai importanti decat mine.
Si nu ma gandesc la realizarea lor in lume, ci la faptul ca din mainile parintilor se cer sufletele copiilor la Judecata de Apoi (cel putin, asa stiu eu).
Uneori ma gandesc ca autosuficienta copiilor (si a adultilor, de ce nu?) este de fapt un efect, o adaptare la indiferenta parintilor.
Voi trai si voi vedea.

[Noesisaa]

Cert este ca a fi mama care doar sta acasa si educa copiii (nu, nu este putin lucru) este un lucru foarte modern. Nicicand in societate, nici in societatile predominant agrariene, sau cele industrialiste, o femeie nu putea sa stea sa aiba grija de copiii -- uita-ti-va la tara, daca ai pamant, trebuie lucrat de toate mainile disponibile. A tine femeia cu copil mic acasa primavara era si este un lux pe care un taran gospodar nu si-l putea permite. Stiu din familia mea -- copiii mici, chiar si cei sub doi ani erau lasati singurei acasa cu minima si sporadica supraveghere din partea unei rude mai in varsta. Daca se intampla o nenorocire, se intampla, spuneai "Doamna apara-ne si pazeste-ne" si duceai viata in continuare. Sau daca nu erau lasati acasa, erau luati la camp si lasati la umbra, nu avea mama timp sa stea sa ii citeasca povesti, sa il invete literele (nici ea nu le stia oricum), sa se joace cu el, sa il pupe, sau alte chestii din astea. Nu spun ca lucrurile astea sunt rele, sau fac rau copilului, nicicum, spun doar ca nu sunt atat de traditionale pe cat vor unii sa creada.

Apoi a fi casnica in trecut insemna mult, mult mai mult decat a educa copiii. Pe vremuri, destul de recente, nu existau masini de spalat, aragaze moderne, cuptoare cu microunde, lumina electrica, asa ca femeia de obicei isi ocupa mare parte din zi cu cu totul altceva decat cresterea copiilor.

Cumva in mediile ortodoxe mai traditionaliste s-a format ideea cum ca idealul pentru o femeie este sa fie casnica, si ca faptul ca totusi trebuie sa lucreze este un compromis mare care duce la destramarea familiei, sau oricum la pervertirea familiei traditionale, la copiii needucati si necredinciosi, etc... Eu spun ca trebuie sa fie facuta diferenta intre a avea o cariera si a fi carierist, fiindca sunt lucruri diferite.

[andreicozia]

Este trist ca multe dintre femei in ziua de astazi mai pun la indoiala necesitatea unui servici pentru imbunatatirea propriei fiinte, pentru demnitate si libertate.

Ferice de cele care lucreaza si sunt fericite!

Vai de cele care cu bunastiinta se mint si justifica DOAR citiva ani prin intermediul copiiilor "bagati la inaintare" motivul pentru care SED linistite acasa, deocamdata. Nici nu-si imagineaza CE VA URMA!
Doamne Ajuta!