Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[Fani71]

În prealabil postat de Daniel777

Cred ca poti sa te impartasesti in perioada Nasterii Domnului si pana la Boboteaza si Sfantul Ioan,chiar daca nu postesti,insa e clar ca daca vrei sa te impartasesti nu trebuie sa ai relatii conjugale.Si daca vrei sa te impartasesti in perioada asta de mai multe ori ,trebuie sa mananci moderat,chiar daca de dulce.
Relatii trupesti nu ai voie de sarbatori si in post,asta e o alta discutie,insa daca totusi faci asta,atunci sa nu te impartasesti in perioada aceea.Cei care se impartasesc des,nu trebuie sa aiba relatii trupesti dese!
Deocamdata observ la tine ca nu ai o dorinta sa te impartasesti des.Nu e nimic rau in asta.Altii vor sa se impartaseasca mai des.Daca o fac fara mandrie este foarte bine.
Eu sincer as dori sa fie cat mai multa lume care sa se impartaseasca des,si sa nu mai fie slujbe la care sa nu se impartaseasca nimeni!

Uf, mereu apare problema asta a relatiilor conjugale.. de ce considera unii ca relatia conjugala ar fi mai incompatibila cu impartasania chiar decat mancarea de dulce? Mie mi se pare ca nu corespunde cu conceptia ortodoxa despre sfintenia casatoriei.
Inteleg, exista si post in relatia conjugala. Dar de ce sa tinem post si de sarbatori?

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Uf, mereu apare problema asta a relatiilor conjugale.. de ce considera unii ca relatia conjugala ar fi mai incompatibila cu impartasania chiar decat mancarea de dulce? Mie mi se pare ca nu corespunde cu conceptia ortodoxa despre sfintenia casatoriei.
Inteleg, exista si post in relatia conjugala. Dar de ce sa tinem post si de sarbatori?

nu e post, este infranare

[Noesisaa]

Post=infranare, nu?

[anna21]

În prealabil postat de Noesisaa

Post=infranare, nu?

Nu cred ca este acelasi lucru, Noesisaa
Tocmai pt ca unui crestin i se cere in multe infranare, nu numai la mancare si relatii trupesti.
De exemplu, ar trebui sa ne infranam si de la vorbe (ceea ce nu facem pe forum), dar asta nu este post, nu?

(Dar, da, trebuie sa mai citesc si eu)

[bodyandsoul]

Iata cum inteleg eu:
1. Sarbatoarea este o icoana a vietii vesnice, a Imparatiei lui Hristos unde oamenii nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt asemenea ingerilor lui Dumnezeu. Da, sarbatoarea este o zi a bucuriei, dar in sensul ca omul este chemat sa guste oarecum din bucuria cea neinserata care ii va fi daruita in rai. Sensul sarbatorii este acela de a-l chema pe om sa-si ridice mintea de la cele pamantesti, catre cele ceresti.
2. Unirea trupeasca, desi este binecuvantata in cadrul casniciei, este totusi un element pamantesc in sensul ca in rai nu va mai fi nevoie de aceasta. Inainte de cadere, Adam si Eva au trait in feciorie. Nevoia casatoriei a aparut dupa caderea din rai. Asadar, in zi de sarbatoare, prin relatiile trupesti, mintea noastra este trasa tot catre cele pamantesti.
3. Aceeasi situatie apare si in cazul in care ne impartasim. Ne infranam de la relatiile trupesti atat inainte, cat si dupa impartasanie, nu pentru ca ele ar fi necurate, ci pentru a simti mai bine gustul vesniciei, gustul bucuriei celei nematerialnice.

În prealabil postat de Fani71

Uf, mereu apare problema asta a relatiilor conjugale.. de ce considera unii ca relatia conjugala ar fi mai incompatibila cu impartasania chiar decat mancarea de dulce? Mie mi se pare ca nu corespunde cu conceptia ortodoxa despre sfintenia casatoriei.
Inteleg, exista si post in relatia conjugala. Dar de ce sa tinem post si de sarbatori?

Iata de ce...

În prealabil postat de Miha-anca

Înţelegerea patristică a Părintelui Serafim Rose în ce priveşte locul sexualităţii în zidire, subiect deja abordat anterior, l-a făcut să-i poată ajuta pe alţii să aşeze sexualitatea în perspectiva corectă. Iată ce scria unuia dintre fiii săi duhovniceşti, care era căsătorit şi cu copii:
"Confuzia larg răspândită cu privire la această problemă pare să vină din neînţelegerea adevăratei învăţături ortodoxe despre sexualitate – care nu este nici „sfântă", dar nici rea. Vieţile Sfinţilor ar trebui să fie de ajuns, fără alte tratate patristice, pentru a afla învăţătura ortodoxă: anume că împreunarea trupească, chiar binecuvântată de Biserică şi împlinind o poruncă a Ziditorului, rămâne o parte a firii dobitoceşti a omului şi, în omenirea căzută, este inevitabil legată de păcat. Aceasta nu ar trebui să ne mire, dacă ne gândim că un lucru atât de necesar precum mâncatul este aproape invariabil legat şi de păcat – care dintre noi se poate înfrâna întru totul când mănâncă sau bea, stăpânindu-şi deplin pântecele lui? Pacatul nu este o categorie de actiuni specifice de la care infranandu-ne devenim "fara de pacat", ci mai degraba un fel de plasa care ne prinde si din care nu mai putem scapa niciodata in aceasta viata.
Cu cat traim mai adanc Ortodoxia, cu atat ne sitim mai pacatosi, pentru ca vedem mai limpede plasa in care este prinsa viata noastra; asa se face ca omul , care savarseste mai putine pacate se simte mai pacatos decat cel ce savarseste mai multe pacate.
De altfel, Părinţii arată limpede că Adam si Eva nu au cunoscut impreunarea trupeasca in Rai (si desigur, nici nu au mancat carne). Mi se pare că însă Toma d’Aquino spune că au cunoscut-o – ceea ce ar fi în acord cu doctrina romano-catolică despre firea umană.
Toate acestea ar trebui scrise şi tipărite într-o bună zi, cu multe citate din Sfinţii Părinţi şi din Vieţile Sfinţilor – împreună cu întreaga problemă a sexualităţii: avort, păcatele fireşti şi cele nefireşti, pornografie, homosexualitate etc. Cu izvoare scripturale şi patristice, totul s-ar putea face cu grijă şi fără a leza pe nimeni, dar limpede. [...]
De ajuns cu subiectul acesta; ai dreptate, de altfel, că este mai bine ca asemenea lucruri să fie tipărite de mireni, nu de călugări!"
(Fragment din Ierom. Damaschin, "Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose", Editura Sophia, 2005 )

[GeorgeS]

Doar cateva ganduri vreau sa va spun, ca altfel n-as fi vrut sa ma bag in discutia celor de aici.
Postul, stiti bine este un mijloc, nu un scop in sine. Este un mijloc de curatire de pacate, de deprindere cu faptele bune atat de necesare pt. mantuire. Cand se dezleaga postul de bucate , nu se dezleaga si postul de pacate! Acest post ramane in continuare, adica deprinderea de a nu mai pacatui cu care ne invatam in timpul postului de bucate trebuie sa se prelungeasca si dupa inceperea praznicului si a dezlegarii de mancare.
Sarbatoarea este o zi de bucurie ,si nu de destrabalare. Sarbatoarea se cinsteste prin participarea la slujba, prin Impartasanie chiar in ziua de praznic. Le spun enoriasilor mei ca postul tinut pana la capat si Impartasania chiar in ziua de sarbatoare cand se dezleaga postul( Sfintele Pasti sau Craciunul etc.) este incununarea tuturor straduintelor, jertfelor si ostenelilor din timpul postului.
Deci , chiar daca nu mai postim de bucate, postim de pacate si tot trebuie sa postim.

[Fani71]

În prealabil postat de GeorgeS

Doar cateva ganduri vreau sa va spun, ca altfel n-as fi vrut sa ma bag in discutia celor de aici.
Postul, stiti bine este un mijloc, nu un scop in sine. Este un mijloc de curatire de pacate, de deprindere cu faptele bune atat de necesare pt. mantuire. Cand se dezleaga postul de bucate , nu se dezleaga si postul de pacate! Acest post ramane in continuare, adica deprinderea de a nu mai pacatui cu care ne invatam in timpul postului de bucate trebuie sa se prelungeasca si dupa inceperea praznicului si a dezlegarii de mancare.
Sarbatoarea este o zi de bucurie ,si nu de destrabalare. Sarbatoarea se cinsteste prin participarea la slujba, prin Impartasanie chiar in ziua de praznic. Le spun enoriasilor mei ca postul tinut pana la capat si Impartasania chiar in ziua de sarbatoare cand se dezleaga postul( Sfintele Pasti sau Craciunul etc.) este incununarea tuturor straduintelor, jertfelor si ostenelilor din timpul postului.
Deci , chiar daca nu mai postim de bucate, postim de pacate si tot trebuie sa postim.

Parinte, daca acesta este raspunsul la intrebarea mea de mai sus, ce sens are postul conjugal in zi de sarbatoare, atunci din ce spui aici reiese ca intalnirea trupeasca dintre soti tine de pacat.
Or nu asta invata Biserica. Relatia conjugala este binecuvantata de Biserica. Si prin ea, sotul si sotia se unesc intru Hristos si devin un singur trup.

Pentru Anca: cu textul postat de tine sunt numai partial de acord. Sexualitatea in forma de dupa cadere a fost probabil diferita de cea creata de Dumnezeu la inceput, dar asta nu inseamna ca este intinata de pacat in orice conditii. La fel, si mancarea a fost altfel inainte de cadere, a fost ca o euharistie. Noi suntem chemati, dupa Intrupare, sa incercam sa traim lucrurile curatate de semnele caderii, sau 'prin moarte sa calcam moartea'. pentru crestin, nici moartea insasi nu mai este urmarea pacatului, ci cale spre Viata. Atunci, opice act uman este cale spre viata daca il traim ca atare. Relatia trupeasca binecuvantata de Dumnezeu in casatorie este un acest mod de a trai sexualitatea.

[sophia]

Eu am inteles deja raspunsul la intrebarea pe care am pus-o in titlu, in sensul ca scrie undeva ca exista doua feluri de impartasanii: in perioada de post si in perioada de dulce.
In perioada de post se tin regulile cunoscute.
In perioada de dulce se tine post alimentar de la ora 24.00h pana la impartasanie.
Cu postul trupesc in acest caz inteleg ca este 1 zi inainte si una dupa impartasanie.
Eu una nu sunt adepta impartasirii dese, fara pregatire prealabila, indiferent de ce spun duhovnicii si preotii. Sunt pentru mai mult respect in acest sens, a semnificatiei impartasaniei.
Nu este ceva de placere, pentru ca asa am putea manca si bea cate o cupa plina cu anafura si vin. Totusi primim numai o firimitura si o lingurita.
Este ceva special, fin, sfant.
Daca simt ca vreau sa ma impartasesc in perioada de dulce, as putea s-o fac, acum stiu regula si nu trebuie asa post.
In rest mi se pare f.aspru, dar fiecare cum poate. Eu mi-am facut regula mea.

Legat de postul trupesc eu va inteleg totusi total.
Adica spuneti-mi si mie cum va ganditi si procedati voi: dupa 40 zile de post, mai tineti si sarbatorile si atunci cand va mai intalniti fratilor cu sotul/sotia?
Chiar cand anume? Cand este liber?
Si daca vedeti lucrurile la modul asta, de ce v-ati mai casatorit?
Si pana la urma este casatoria normala, acceptata de biserica sau nu?
Este un pacat sa traiesti cu sotul/sotia, sau nu?
Discutam la nesfarsit acest subiect si nu ajungem la nici un rezultat.
Este f.clar ca pentru calugari, sfinti necasatoriti (dar si aceia casatoriti cum si cand or fi facut cu sotia si cand au facut copiii)?

Asa cum sustin multintre voi, sexul cu sotul/sotia este ceva murdar, pacatos si de aceea trebuie post = abstinenta.

Si mai cred ca atat la mancare cat si la sex, pacatul incepe numai cand se depasesc niste limite.
Mancatul in anumite limite sanatoase nu este pun pacat si daca s-ar mentine asa, n-ar trebui post deloc.
La fel si cu sexul.

[sophia]

Imi pare rau, GeorgeS a postat in timp ce eu scriam, deci nu am vazut mai inainte ce a scris.
Inteleg din postarea sa asa:
1. Sarbatoarea se cuvine a se tine cu mers la biserica, impartasanie, a nu face pacate. Pana aici sunt de acord si asa ma stradui (cu exceptia impartasitului).
Dar de aici urmeaza insa problema:
2. Si GeorgeS, ca preot spune ca:"sarbatoarea este zi de bucurie, nu de destrabalare". De unde deduc eu ca si un preot vede sexul ca destrabalare, deci si propria lui relatie cu sotia este tot destrabalare?
Eu sunt de parere ca ziua de sarbatoare sa se tina asa cum spune George, dar seara sa ne ducem la culcare cu sotul/sotia. Nu mi se pare nici pacat si nici destrabalare.

Am gasit si in canoane ceva interesant:
"51.Daca vreun episcop sau preot sau diacon, sau oricare din catalogul clericilor, se abtine de casatorie si de carnuri si de vin, nu pentru infranare, ci din dispret, uitand ca "toate sunt bune foarte" si ca "barbat si femeie" a facut Dumnezeu pe om si hulind va barfi faptura, ori sa se indrepteze, ori sa fie caterisit si izgonit din biserica. Asemenea si laicul."