Este pacat sa ascultam Rock?

[moshu]

Chiar imi place ceea ce schimbam intre noi. Am invatat multe lucruri, si singurul lucru care ma ingrozeste e ca odata si odata mi-ai accepta parerea, dupa cum ma stiu ca sunt un om convingator (iar in cazul in care nu as avea dreptate, ar fi o catastrofa pentru amandoi si cu posibilii cititori). Atentie la toate strategiile pe care le folosesc, caci le cunosc, desi nu sunt invatat cu ele, mai ales argumentam ad nauseum; sunt foarte persuasiv, si te-as putea zapaci de cap sa nu iti mai vezi drumul inapoi. Sa nu uiti si ca eu cateoadata critic caracterul persoanei, nu afirmatiile sale, ca sa am dreptate. Chiar sper sa nu te conving.

Eu am studii ingineresti. Primul lucru de care mi-am dat seama in facultate (desi in anul 4 m-am trezit numai ) a fost ca iginerii nu dau doi bani pe teorie. Cred ca un inginer adevarat arunca manualul de folosire la gunoi; apoi porneste spre aparat si ii da drumu; vede rezultatele, apoi strange la suruburi. Teoria e ceva ce ai trebui sa ai habar, ce-i drept, macar sa dezbati niste chestii curioase cu colegii, dar nu e deloc importanta. E obligatorie totusi, pentru cunostiinte generale.

Eu nu ma pot abtine sa fiu inginer, un fel de om mai pragmatic, mai cu picioarele pe pamant, pamantul acesta. Cred ca teoria e ceva absolut. Deci imposibil. Cred in practica, si asta ma face un om realist.

Tu spui: ca nu Il putem lua pe Hristos intru totul ca model; eu te intreb logic: ce sanse ai sa ajungi Hristos la sfarsitul vietii tale? Peste 50 de ani, vei putea spune ca Sf. Petru, Hristos traieste in mine? Bineinteles ca nu. Mai incolo tu spui, cred ca pentru ca sa scot din discutie acest pragmatism logic, NU are nimic de-a face cu o supozitie viitoare, daca ne vom desavarsi sau nu. Si apoi vb de un non-timp, sau un timp continuu. Pai eu iarasi sunt practic: orice se face in timp; toate evenimentele au nevoie de timp; mantuirea se face in timp. Faptul ca nu cunosc viitorul, ca exista o mica sansa de a se intampla orice, chiar ca tu sa ajungi profetul Romaniei, nu ma stopeaza de a estima logic si rational ca tu nu o sa fii shit. Asta nu inseamna neaparat o cedare a bataliei; nu inseamna sa il excluzi pe Iisus ca model. Ba chiar inca sa crezi asta, sa crezi ca vei ajunge un fel de Hristos. Si tocmai asta inseamna credinta pentru mine; sfidarea legilor pamantene, firesti. Cred in creatie pentru ca cred asta, si nu cred in evolutionism chiar daca se sprijina pe 4-5 stiinte cu metode stiintifice diferite; cred intr-un Dumnezeu pentru ca cred asta, desi eu gasesc logic si rational (poate de asta a zis Cleopa ca de 3 ori mintea omului e 666) gasesc mai multe argumente in defavoarea Lui. Dar eu cred. Aici e punctul in care ma ridic peste practica si cred, practic, in teorie. Cred in imposibil. Insa asta nu inseamna, totusi, ca pot sa cred chiar asa de mult ca altii, ca pot muta muntii de la loc. Nu cred ca voi ajunge Hristos, insa cred ca daca lupt, voi avea locul meu in rai; si cateodata ma gandesc canu voi ajunge acolo, insa nu vad nimic rau in asta, ba chiar incep sa ma speri de iad (oarecum) si sa imi vina nadejdea la loc si sa lupt iarasi. Dar nu cred ca il voi ajunge sa il imit pe Hristos intru totul; El e absolut, eu nu, si estimez inginereste ca nici nu voi fi, insa odata dupa judecata mea, si daca El ar vrea, prin puterea Lui, ar fi joaca sa imi stearga pacatele si sa ma faca atunci absolut. Daca voi ajunge in rai, probabil voi ajunge absolut ca Iisus, si si asta e ceva discutabil, odata ce am citit undeva ca in rai fiecare are cortul sau si umbra de la pomii sai si vor avea fructe si nestemate in pom, dar diferite intre ele de la om la om, dupa nevointele fiecaruia in viata.

Cat timp de ce a zis Cleopa si Staniloae, asta nu face altceva decat sa imi dea dreptate "subiectivismului" meu, cel de care am vb mai sus, scala aceea grada de bine, mai putin bine, netru, mai rau, rau, care difera de la om la om; si ca nu exista rau si bine absolute pe pamantul asta. Insa is de acord cu tine cu ce ai spus de Hristos: el era absolut pe lumea aceasta. Sunt de acord cu asta. La El era bine si rau - cand traia intrupat; la noi, oamenii, nu chiar. Si nici nu Il vom ajunge (ingineresc vb, adica practic). Teoretic, tu nu ai decat sa faci teorie si sa filozofezi ca ce tare vei ajunge tu; pt mine, ca inginer, e destul sa iti spun:tii minte cand Iisus a spus ca cine are credinta (deci se referea la oameni) si muntele acesta se va arunca in mare. Foarte bine, muta muntele.
tu vei spune povesti de genul, nu sunt sporit nu sunt sfant etc.
eu spun: dar de ce crezi ca vei putea muta muntele?
tu spui: nu cred asta, eu sunt doar un om pacatos, eu imi vad de ale mele.
eu spun: ok... tocmai ai contemplat rational ca nu poti muta muntele, asa cum eu contemplam rational ca tu nu vei ajunge la absolut in lumea aceasta. (bineinteles, nu ma pierd in contemplare cum spui tu; eu sunt... practic nu ma gandesc la asta, continui sa sper ca voi avea un loc un rai, ca lupt etc; dar nu afirm ca voi ajunge ca Hristos pe pamantul asta - asta e o prostie.)

Si inca ceva ce ma roade. Ceea ce ai citat tu din Cleopa si Staniloe e subiectiv. Deci nu putem sa cunoastem obiectiv, deci corect, binele de rau. Nu putem desparti duhurile intr-un mod absolut; ci mai degraba subiectiv; si atunci sunt toti oamenii astia pe un site ortodox spunand ca le e scarba de un preot fumator si ca cei care asculta rock sunt satanisti si vor ajunge in iad?

Ai spus: Iar Parintele Staniloae i-a raspuns: "SE ROAGA SI EI IN FELUL LOR". In Scriptura ni se spune "rugati-va neincetat". este o porunca! numai monahii pot face asta? numai prin rugaciunea inimii ne putem ruga neincetat? oare nu orice fapta bineplacuta inaintea lui Dumnezeu este intr-un fel o rugaciune?
Intrebarea mea este: si daca o melodie ti-e bineplacuta, asta nu poate sa fie considerata o fapta bineplacuta lui Dumnezeu?
nu indraznesc sa duc aceasta idee pana la relatia trupeasca. - bineinteles ca nu; eu numesc asta tantra.