Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[sophia]

@GeorgeS - stiu, am citit si te inteleg. Mi se pare cumplit de greu si pentru preot si pentru preoteasa a combina credinta si renuntarea multa la sot/sotie. Mi se pare si exagerat. S-a dat dezlegare in ortodoxie sa se casatoreasca preotii, pai atunci sa-i lase sa-si traiasca totusi casnicia cum se cuvine.

A nu se intelege din mesajele mele ca sunt nebuna/lacoma dupa sex si nu pot concepe renuntarea.Suntem amandoi cam in extrema cealalta si mi-e teama ca va avea de suferit pana la urma casnicia daca am renunta de tot din motive de...postul meu. Si asa...copil n-a fost sa fie.

Acest raspuns este o compilare din mai multi autori; o redau pentru ca a atins multe puncte "vulnerabile":

- ...imi vin in minte cuvintele Sf. Vasile cel Mare, care deplange faptul ca, in vremea lui (372), credinciosii se impartaseau numai de patru ori pe saptamana, pe care-l reproduc: "Caci este bine si folositor este a se impartasi in fiecare zi, caci Insusi Iisus zice:’Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica’.(In. 6:54). Dar noi ne impartasim numai de patru ori pe saptamana: Duminica, Miercurea, Vinerea si Sambata si in alte zile cand se face pomenirea vreunui sfant". (Epistola catre Chesarie

- Vremurile apostolice si patristice, din punct de vedere al credintei si al viziunii asupra sacrului, sunt din pacate apuse pentru marea masa a ,,crestinilor" de astazi.

- Cu toate ca sunt absolut convins ca una din marile probleme ale Bisericii este neîmpărtăşirea, trebuie sa fim inţelepti si echilibrati pentru ca altfel ajungem in situatii care devin neziditoare. Atunci când persoane care nu se impartaseau decat o data pe an sunt invitate sa se impartaseasca mai des si nu se poate asigura o pregatire responsabila, riscam sa pierdem constiinta impartasirii cu Trupul si Sangele Mantuitorului. Ceea ce s-a degradat in secole de-a randul nu se poate reface decat cu intelepciune si smerenie. Tocmai de aceea lucrurile trebuie sa fie intelese intai de teologi si de preoti. Daca preotii, calugării si teologii ar ajunge la o constiinţă a nevoii impărtăşirii, cu timpul ar transmite această conştiinţă intr-un mod credibil si credinciosilor. Dacă Împărtăşirea deasă devine o modă, decredibilizăm împărtăşania. Din acest motiv, cred că împărtăşania trebuie primită în strănsă legătură cu duhovnicul. Atunci când vom avea duhovnici care vor pricepe toate acestea Împărtăşania ve fi reaşezată la locul ei, în centrul vieţii fiecărui creştin.

]- Ceea ce este esenţial când vine vorba de Împărtăşanie este modul în care Îl întâmpinăm noi pe Hristos când ni Se oferă spre împărtăşire. În I Corinteni capitolul 11 găsim scris că omul trebuie să se cerceteze pe sine şi aşa să se apropie de trupul şi sângele Domnului ! Iar în Taina Sf. Spovedanii tocmai această lucrare se realizează: cercetarea lăuntrică a creştinului pentru a-l putea întâmpina pe Hristos având casa sufletului curată.

- Aşadar, cu toate că nu există un canon care să condiţioneze cele două Taine reciproc, nu cred că Tradiţia Bisericii a greşit atunci când a aşezat Spovedania ca act premergător primirii Sf. Împărtăşanii.Iar deasa împărtăşanie va avea rod bogat numai cu binecuvântarea duhovnicului, căci ascultarea de duhovnic face minuni, dar prea puţin mai suntem dispuşi astăzi să ascultăm cu dăruire totală faţă de duhovnic lipsindu-ne astfel de multe foloase spirituale.

- Importanta e staruinta intr-o impartasanie constanta.

- Împărtăşania nu se primeşte nici rar nici des", ea trebuie să se primească atunci când credinciosul simte nevoia de a-L primi pe Hristos, după o pregătire prin spovedanie şi dezlegare prealabilă de la duhovnic.Cred că cei cu o viaţă curată pot să se împărtăşească mai des fără spovedanie, doar cu binecuvântarea duhovnicului, considerându-se că acesta îl cunoaşte foarte bine pe credincios. Totuşi o spovedanie periodică trebuie să se facă.
Am auzit de anumiţi credincioşi care se împărtăşeau aproape în fiecare dimineaţă înainte de a merge la muncă. Nu cred că este prea bună această practică, pentru că poate duce în cele din urmă la obişnuinţă sau indiferenţă, ori ştim că împărtăşania trebuie luată cu frică şi cu cutremur, după cum rezultă din rugăciunea de dinainte care trebuie rostită în gând: "Iată mă apropii de Sfânta Împărtăşanie./Şi-mpărtăşindu-mă, Doamne, SĂ NU MĂ ARZI;/Ci, curăţeştemă de toată întinarea." Cred că pentru cei râvnitori, o împărtăşanie săptămânală este mai potrivită decât una zilnică...Să nu uităm că potrivnicul ne împinge la extreme, pe unii poate la o împărtăşire prea deasă care duce la o anumită formă de inconştienţă a ceea ce primesc; iar pe cei mai mulţi la o împrtăşire prea rară, neputând dobândi astfel armele necesare în lupta cu potrivnicul, în cele din urmă, putându-se ajunge la abandonarea acestei taine prin care avem putinţa sigură de a deveni purtători de Hristos sau Hristofori.
http://dreptcanonic.amforum.net/forum.htm

[sophia]

În prealabil postat de Miha-anca

A
- Importanta e staruinta intr-o impartasanie constanta.

- Împărtăşania nu se primeşte nici rar nici des", ea trebuie să se primească atunci când credinciosul simte nevoia de a-L primi pe Hristos, după o pregătire prin spovedanie şi dezlegare prealabilă de la duhovnic.Cred că cei cu o viaţă curată pot să se împărtăşească mai des fără spovedanie, doar cu binecuvântarea duhovnicului, considerându-se că acesta îl cunoaşte foarte bine pe credincios. Totuşi o spovedanie periodică trebuie să se facă.
Am auzit de anumiţi credincioşi care se împărtăşeau aproape în fiecare dimineaţă înainte de a merge la muncă. Nu cred că este prea bună această practică, pentru că poate duce în cele din urmă la obişnuinţă sau indiferenţă, ori ştim că împărtăşania trebuie luată cu frică şi cu cutremur, după cum rezultă din rugăciunea de dinainte care trebuie rostită în gând: "Iată mă apropii de Sfânta Împărtăşanie./Şi-mpărtăşindu-mă, Doamne, SĂ NU MĂ ARZI;/Ci, curăţeştemă de toată întinarea." Cred că pentru cei râvnitori, o împărtăşanie săptămânală este mai potrivită decât una zilnică...
Să nu uităm că potrivnicul ne împinge la extreme, pe unii poate la o împărtăşire prea deasă care duce la o anumită formă de inconştienţă a ceea ce primesc; iar pe cei mai mulţi la o împrtăşire prea rară, neputând dobândi astfel armele necesare în lupta cu potrivnicul, în cele din urmă, putându-se ajunge la abandonarea acestei taine prin care avem putinţa sigură de a deveni purtători de Hristos sau Hristofori.
[/SIZE][/font][/SIZE][/font][SIZE=4][SIZE=4]http://dreptcanonic.amforum.net/forum.htm
[/SIZE][/SIZE]

Exact asta ma chinui sa va explic si eu de nu stiu cand. Sa nu duca impartasania prea deasa la indiferenta si obisnuinta, dar nici extrem cealalta sa nu fie (sa oprim prin reguli absurde oamenii sa se impartaseasca atunci cand simt).
Eu spun asa: nu zilnic, nu saptamanal (ambele duc la obisnunta si indiferenta), ci atunci cand simti ca esti pregatit din toate punctele de vedere pentru asta, fie ca e perioada de post, sau nu (si fara posturi lungi).

În prealabil postat de sophia

Exact asta ma chinui sa va explic si eu de nu stiu cand. Sa nu duca impartasania prea deasa la indiferenta si obisnuinta, dar nici extrem cealalta sa nu fie (sa oprim prin reguli absurde oamenii sa se impartaseasca atunci cand simt).
Eu spun asa: nu zilnic, nu saptamanal (ambele duc la obisnunta si indiferenta), ci atunci cand simti ca esti pregatit din toate punctele de vedere pentru asta, fie ca e perioada de post, sau nu (si fara posturi lungi).

Draga sophia, iarta-ma ca-ti spun, dar tu care esti inca plina de intrebari fara raspunsuri, nu poti explica nimanui nimic, pana nu te lamuresti tu mai intai. Si spun asta, convinsa fiind a ii putem da crezare lui Nichita Stethatos (Orientalia Christiania, pg.77):

" Puterea de a lega si a dezlega nu este decat o parte din rolul de "parinte duhovnicesc", si poate nu cea principala. Rolul cel mai de seama este povatuirea, "patrunderea gandurilor", invatatura. Iar pe acestea, nimeni nu trebuie sa aiba primejdioasa indrazneala de a o intreprinde mai inainte de a fi primit de la Dumnezeu, in mod constient, harul Duhului Sfant...Caci numai darurile mistice (tainice) dau mijlocul si dreptul de a vorbi altora despre Dumnezeu".

În prealabil postat de sophia

@georges - stiu, am citit si te inteleg. Mi se pare cumplit de greu si pentru preot si pentru preoteasa a combina credinta si renuntarea multa la sot/sotie. Mi se pare si exagerat. S-a dat dezlegare in ortodoxie sa se casatoreasca preotii, pai atunci sa-i lase sa-si traiasca totusi casnicia cum se cuvine.

A nu se intelege din mesajele mele ca sunt nebuna/lacoma dupa sex si nu pot concepe renuntarea.suntem amandoi cam in extrema cealalta si mi-e teama ca va avea de suferit pana la urma casnicia daca am renunta de tot din motive de...postul meu. Si asa...copil n-a fost sa fie.

se spune, ca de ce ti-e teama nu scapi! Deci teama nu-si are rostul.