Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[Fani71]

Anna, est eincredibil, de doua ori am raspuns la mesajul tau dinainte, mai lung, la care imi raspundeai, si de fiecare data am apasat pe o clapa gresita si s-a sters cand era aproape gata.
Poate m-a oprit un inger, ca scriam lucruri nefolositoare. In ocice caz, nu mai am energia sa o iau a treia oara de la capat. Poate maine.

[anna21]

Eeee.. ce usurare.
Eu imi faceam probleme: copil, fiere.. etc.
(chiar ma gandeam ca te-am suparat si ma eviti pana dupa nastere.. glumesc. un pic)

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Mie mi se pare fenomenal cum sunt unii oameni cu ochii inchisi: nu pot renunta la relatii sexuale, dar sustin ca nu sunt patimasi!
Pai nu asta este patima?
Asta este o patima = imposibilitatea la a renunta la relatii sexuale. Desi nu este o renuntare definitiva, ci doar pe o perioada limitata si cu scopul de a te curati de patima care nu te lasa sa te desprinzi de realtii trupesti..
Si ca sa fiu mai exacta, nu imposibilitatea de a renunta este grava, ca poate este omeneasca.. ci ORBIREA. Ca deformati invatatura bisericii despre infranare pt a servi propriilor scopuri.

Nu stiu de ce va imaginati ca pacatul vine intr-o cutie pe care scrie "atentie! Pacat. Utilizarea lui va avea consecinte grave".
Nu.
Ispita este ambalata in roz cu fundita, tot ce trebuie. (Vine sub masca lucrului bun si de dorit, ca de-aia se numeste ispita.)

Cu relatiile trupesti, mie lucrurile mi se par f simple. Este vorba de mine! Aaaa, ca zic ca-mi iubesc sotul si "ma daruiesc" lui, cum va exprimati aici. In final nu e vorba tot de teama mea ca voi displace sotului??? Adica e vorba tot de mine.
(Ca am mai spus si repet: daca mi-as iubi sotul m-as ruga zi si noapte pt el. Asta ar fi logic sa faci pentru cel ce-l iubesti: sa-i vrei mantuirea, nu? Nu sa-i oferi sex in zi de sarbatoare).

La asta raspund totusi pe scurt.
Nu este vorba aici sa refuzi sa te infranezi. Tu faci totusi din infranare regula.
Atunci cand ne casatorim, ne casatorim ca sa ducem o viata de oameni casatoriti si nu de calugari. Deci este normal ca infranarea sa fie mai degraba o exceptie decat regula.
Este bine sa avem si momente de infranare, insa ceva nu este in regula cand ele devin regula si nu exceptia. Asta tot incerc eu sa zic, si Sophia, fiecare in felul ei.
Tu inversezi oamecum lucrurile.

Scrisesem in mesajul ala mai lung despre exagerarea postului, despre incercarea de a-l trai ca un calugar atunci cand nu esti, care poate fi periculoasa si in orice caz nefolositoare pentru un mirean casatorit. Daca te uiti la regulile posturilor din canoane, ele sunt chiar foarte aspre si este clar ca sunt facute pentru calugari (sa nu mananci decat odata pe zi dupa ceasul al noualea si numai hrana uscata etc). Orice parinte cu scaun la cap va spune asta. Postul exagerat nu este bun, nici in cazul mancarii.

Am sa repostez textul sfantului Ioan Gura de Aur in care el spune ca nu trebuie sa se exagereze cu postul conjugal si de ce.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Eeee.. ce usurare.
Eu imi faceam probleme: copil, fiere.. etc.
(chiar ma gandeam ca te-am suparat si ma eviti pana dupa nastere.. glumesc. un pic)

Nu, ar fi greu sa ma supar pe tine dupa atatea luni de mesaje schimbate pe aici ;-)
Eu vad in tine oarecum si entuziasmul neofitului (ei, exagerez, ca de cativa ani totusi esti mai credincioasa, dar in fine, esti mai noua), si ma recunosc pe mine in unele idei pe care le aveam mai demult.
In fine, hai sa nu ma duc pe panta 'lasa maica ca o sa vezi tu mai incolo'. Cred ca intr-adevar ar fi cazul sa ma culc si sa nu mai expun copilul la alte convorbiri teologice.

În prealabil postat de Fani71

Dar si aici apare acest platonism care s-a infiltrat: ca materia ar fi rea si indepartata de Dumnezeu din principiu, prin insasi fiinta ei. Si ca Dumnezeu ar astepta de la noi sa ne despartim de materie.
Asta nu este de fapt o idee crestina ci platonica.
Nu, Dumnezeu asteapta sa transfiguram materia.

Cat timp corpul nostru e din materie, nu ai cum sa te desparti de materie pana la moarte.
Din ce am inteles de la Sfintii Lavrei Pecerska, ei nu fugeau de materie, ci de ispite; iar dupa o lupta eroica cu ispitele, ajungeau sa se indumnezeiasca, primind haruri minunate.
Unul dintre sfinti, este Cuv. Moise Ungurul. Acesta ii poate ajuta pe cei, care se lupta cu patima curviei, rugandu-ne: "Doamne, pentru rugaciunile cuviosului Moise, miluieste-ma!"
Problema nu e ca suntem slabi, ; ci ca nu ne putem imagina ca am putea fi sfinti. (Jung spune ca in lupta dintre ratiune si imaginatie, cea din urma castiga).

Te rog, Fani, sa ne explici, mie in primul rand, ce intelegi prin transfigurarea materiei si cum se face acest lucru, ca mie termenii acestia inalti nu-mi spun nimic. M-am obisnuit cu vorba simpla si clara, care nu lasa loc de dubiu, a Patericelor.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Fani71

Ele sunt unite toate. Noi le despartim, duin cauza pacatului.

Hm, cred că invers, le unim din cauza păcătoşeniei din noi !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Hm, cred că invers, le unim din cauza păcătoşeniei din noi !

Mai bine zis, le amestecăm , facem o ciulama , creem confuzie în noi şi-n jurul nostru , şi nu-i bine deloc !

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

La asta raspund totusi pe scurt.
Nu este vorba aici sa refuzi sa te infranezi. Tu faci totusi din infranare regula.
Atunci cand ne casatorim, ne casatorim ca sa ducem o viata de oameni casatoriti si nu de calugari. Deci este normal ca infranarea sa fie mai degraba o exceptie decat regula.
Este bine sa avem si momente de infranare, insa ceva nu este in regula cand ele devin regula si nu exceptia. Asta tot incerc eu sa zic, si Sophia, fiecare in felul ei.
Tu inversezi oamecum lucrurile.

Fani eu ma uit in calendar, vad ca maine e post.. ma straduiesc sa tin minte asta (ca in general eu pacatuiesc cand uit.. ma duc dimineata in bucatarie, beau cafea cu lapte si cand o termin imi aduc aminte ca e zi de post! Si degeaba-mi dau cu palma in cap, ca laptele l-am baut. Cam asa merg lucrurile, deci sunt departe de un ideal de vietuire crestina).
Cu infranarea de la legaturi trupesti e mai simplu decat cu laptele in cafea.. cel putin acum. (sper sa nu ma osandesc singura si sa aflu cu adevarat ce este aia ispita! Sunt convinsa ca exista ispitire trupeasca adevarata, cu care eu nu m-am intalnit.. si cred ca nici tu. Dar refuz cat pot sa ma ispitesc singura! Sa cred ca infranarea este ceva relativ ar insemna sa ma ispitesc singura.)

Scrisesem in mesajul ala mai lung despre exagerarea postului, despre incercarea de a-l trai ca un calugar atunci cand nu esti, care poate fi periculoasa si in orice caz nefolositoare pentru un mirean casatorit. Daca te uiti la regulile posturilor din canoane, ele sunt chiar foarte aspre si este clar ca sunt facute pentru calugari (sa nu mananci decat odata pe zi dupa ceasul al noualea si numai hrana uscata etc). Orice parinte cu scaun la cap va spune asta. Postul exagerat nu este bun, nici in cazul mancarii.

Nu am tinut post exagerat nici in cazul mancarii.. la ora 12 sunt cu capul in frigider.. rar am rezistat pana la 14, niciodata pana la 15.
Dar asta nu inseamna ca am facut bine.. Data viitoare ma voi stradui mai mult.

Am sa repostez textul sfantului Ioan Gura de Aur in care el spune ca nu trebuie sa se exagereze cu postul conjugal si de ce.

Multumesc.

[anna21]

Consider ca este o mare diferenta intre a acuza pe cei care nu se pot infrana (nu suntem in locul lor, nu stim cu ce se confrunta) si a spune ca infranarea este optionala!
Infranarea nu este optionala. Ne este ceruta.

(Asa cum exista o confuzie intre a fi intelegator cand cel din jur cade.. asta da... si a fi intelegator fata de propriile pacate: nu cred ca trebuie sa fim toleranti fata de noi insine)

În prealabil postat de Fani71

Ele sunt unite toate. Noi le despartim, duin cauza pacatului.

Altceva spune Pr. Schmemann:
http://tainacasatoriei.wordpress.com...taina-iubirii/

Dragostea este crucea pe care acceptam sa o ducem in cuplu pentru Hristos. Indiferent cum decurge casnicia, bine sau rau, daca cei doi merg unul langa altul, nedespartiti, ei reprezinta dragostea lui Hristos.
Si mai spune:
"O casatorie care nu-si rastigneste in mod constant propriul egoism si multumire de sine, care nu "moare seisi", ca sa poata trece dincolo de sine, nu este o casatorie crestina."
Iata si un pasaj, pe care nu-l pot "digera" cu totul:

"Adevăratul păcat al căsătoriei astăzi nu este adulterul sau lipsa de „adaptare”, sau „agresivitatea mentală”. Adevăratul păcat este idolatrizarea familiei în sine, refuzul de a înţelege familia ca îndreptându-se spre împărăţia lui Dumnezeu. Acest lucru este exprimat în sentimentul că cineva este capabil să „facă orice” pentru familia sa, chiar să fure."

De ce? Pentru ca adulterul este pacat, iar furtul pentru familie, cand este vorba de mancare pentru familia infometata, nu este pacat.

Este doar parerea mea... Poate mi-a scapat, caci am citit rapid, dar nu am gasit nimic despre dragostea trupeasca, adica sexualitatea.