|
#1
|
|||
|
|||
dezorientata in propria viata
Am stat mult in fata calculatorului sa imi fac curaj sa scriu aceste randuri. E greu sa spui ceva ce ai pe inima dar cand nu ai cui sa ii faci aceste destainuirii parca e si mai greu sa tii in tine. Am 22 de ani si sunt studenta in an terminal.Problemele cu care ma confrunt au aparut de aproximativ 6 -7 luni. Sper ca pe acest forum sa gasesc un sfat bun, o incurajare , o vorba buna. povestea mea incepe in felul urmator: parintii mei sunt despartiti plecati peste hotare fiecare cu propria viata, iar eu am ramas in acelasi loc , loc de care ei au fugit ca sa isi refaca viata; nu de mult mi se spunea ca sunt o greseala; am aparut din greseala; tocmai de aceea legatura cu parintii mei nu este una extraordinara si ca orice adolescent singur am cautat alinare in alta parte. Si asa l-am gasit pe el. Cu toate ca exista cateva diferente intre noi, nu doar de ani ci si de felul de a gandi , religie un sentiment frumos ne-a legat inimile. La putin timp ne-am mutat impreuna, eu cum stateam singura i-am spus sa se mute la mine. A fost bine la inceput, as putea spune ca eram chiar fericita, umbrele trecutului nu mai erau prezente in mintea mea,eram linistita. Dar linistea mea nu avea sa tina mult. Au aparut certuri si apoi am descoperit ca nu era cine am crezut eu: devenise un alt fel de om (intrase intr-un anturaj care nu a facut decat sa il duca pe cele mai rele si intunecate drumuri)s-a apucat de baut, jocuri de noroc, minciuni, ascundea bani de mine,imi vorbea urat. Am vrut sa pun capat relatiei dar mi-a promis ca nu va mai face.Intradevar bautura nu s-a mai atins de ea , a fost ceva trecator cum spune si el, din cauza anturajului; cu jocurile de noroc la fel spune si nici eu nu l-am mai prins. Dar nimic nu imi garanteaza ca nu e asa. Ceea ce vazusesem la el inainte , linistea care mi-o dadea acum nu mai exista. Sunt din nou singura, imi e frica sa nu bea din nou sau sa se apuce de aparate, si sufar zi de zi. A devenit un om dur si da vina pe mine ca nu am stiut sa il tin langa mine. Doar ca acum nu mai stiu eu daca as vrea sa il mai tin langa mine, sunt atat de confuza si nici macar nu am cui sa ii spun ce si cum mi se intampla.Poate daca mama mi-ar fi acordat o farama de intelegere , as fi avut cu cine sa vorbesc, dar pt ea sunt mai importanti banii decat ce se intampla cu mine. Prin relatia asta simt ca am decazut, ca am luat-o pe un drum gresit.Daca as sti ca nu as suferi mai tare decat sufar acum as termina aceasta relatie si as lua-o de la zero. Dar inima mea nu vrea sa inteleaga, sufera si iubeste in acelasi timp. Multi ar spune ca mi-am facut-o cu mana mea si asa e...dar acum ce sa fac?? cum sa ies din acest joc al vietii??
|
#2
|
|||
|
|||
Doamne ajuta!
Poate ca lucrurile nu se vor aranja usor spre linistire si siguranta,dar lupta de acum sa te ingrijesti de sufletul tau apropiindu-te de dreapta credinta in Domnul nostru Iisus Hristos prin prezenta la slujbele Sfintei Sale Biserici;doar asa vei afla raspunsurile care vor alunga nesiguranta din viata ta.Sa speri la bine si vor da roada la vreme rugaciunile tale de folos.Sa ne auzim sanatosi si voiosi!
|
#3
|
||||
|
||||
Draga soul_alone,
Cred ca esti aici la locul potrivit. Si eu citesc de mult timp discutiile de pe acest forum si cu siguranta vei primi sfaturi intelepte de la multi de aici, pentru ca am observat ca celor de aici nu le este indiferent daca cineva are o problema de suflet si fiecare incearca sa ajute dupa puterea sa :). Situatia ta este foarte complexa si incerc sa inteleg ce se intampla cu adevarat in viata ta din punctul de vedere al unei mame. Si eu am un fiu student care a implinit 22 de ani , si eu am plecat dupa divort in strainatate dar nu a incaput in discutie sa nu-mi iau copilul cu mine. Si eu as putea sa-mi numesc fiul o "greseala" , daca as privi numai faptul ca o convietuire cu tatal sau natural nu a fost posibila.Eu gandesc insa putin altfel si cred ca fiul meu este cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat in viata :). Pe lume te-a adus mamica ta dar de dat te-a dat Dumnezeu...nu poti fi sub nici o forma o greseala.Scoate-ti asta din cap in primul rand. Nici eu nu sunt intotdeauna de aceeasi parere cu fiul meu , il cicalesc toata ziua desi se crede deja extrem de matur, ne contrazicem dar crede-ma ca il iubesc mai mult decat orice pe lumea aceasta. Totusi ce atitudine si ce parere au avut mama ta si tatal tau cand le-ai spus ca vei locui impreuna cu prietenul. Care a fost sfatul pe care ti l-au dat? De ce ai certitudinea ca nu-i intereseaza de tine? |
#4
|
|||
|
|||
Citat:
|
#5
|
|||
|
|||
cel mai iubit
incepe de maine sa citesti " Cel mai iubit dintre pamanteni "
|
#6
|
||||
|
||||
Citat:
Sa cauti pe Domnul si sa lasi toate calculele si planurile deoparte. Aseaza-te in fata icoanei Lui si spune- I tot ce e in sufletul tau, asa cum poti si cum stii. Arata-I ce te doare. Du-te degraba la un preot, spovedeste-te, cere ajutor si roaga-te mult, fara sa te gandesti la nimic altceva. Domnul te-a dorit, ti-a dat viata si pentru El nu esti o greseala, ci un om de valoare, pe care il iubeste. Cauta-L cu ardoare si El iti va da liniste. |
#7
|
|||
|
|||
Soul alone
Fara a fi prea dura, as zice ca mai intai trebuie sa te vindeci de tine. E adevarat ca fetele singure si mai ales fara parinti aproape au tendinta de a se lega de orice dfiinta mai ales masculina care e prin preajma lor. E si normal sa ai pe cineva langa tine la o anumite varsta ca doar n-o sa ramai pustnica , asta doar in cazul in care tu alegi lucrul asta. Ideea e sa fi cu capul mai pe pamant si sa fi atenta la ce iti doresti. Sau mai e o vorba ca ceea ce semeni vei culege. Nu mai cauta sprijin acolo unde altii insisi au nevoie de el. Poti face asta doar daca esti o fiinta foarte puternica si daruita cu har sa ii ajuti sa se dezlege de toate patimile. Cauta in adnacul tau si vezi ce ti-ar fi mai bine si ce ai avea nevoie. Cu siguranta un om de genul asta nu face decat sa te traga in jos. E dificil, mai ales cand deja ai stat ceva vreme cu persoana respectiva. Ajutorul il primesti cel mai bine de la Cel de sus. Nu mai cauta speranta acolo unde nu e.
|
#8
|
|||
|
|||
Re
Necazurile ne vin ca sa ne faca mai puternici. Dumnezeu lucreaza pentru a ne ajuta. Bineinteles ca raul ce vine asupra noastra vine tot din cauza pacatelor pe care le avem. Totisi are rolul de a ne indrepta catre Dumnezeu si Imparatia lui. Pentru a primi ajutor ca sa trecem mult mai usor peste greutati trebuie sa ne impacam cu Dumnezeu, sa ne regretam pacatele, sa recunoastem ca fara El nu putem face nimic, sa ii cerem iertare. De aceea e nevoie de spovedanie si de rugaciune. Cel mai bine este sa ne rugam Maicii Domnului, care este grabnic ajutatoare, si tuturor sfintilor care mijlocesc pentru noi si sa Il punem in centru vietii noastre pe Hristos.
Dumnezeu sa te ajute.
__________________
Pedepseste-ne Doamne in viata aceasta si nu in cea viitoare. * |
#9
|
|||
|
|||
Citat:
Sa nu intelegi cumva ca iti reprosez ceva, ci doar incerc sa te ajut, daca pot, sa mergi pe un drum bun. In primul rand, daca-l iubesti pe acest baiat, atunci cununa-te religios cu el. E pacat sa traiesti in concubinaj. Traind in concubinaj, poti sa fii mai mult sau mai putin fericita in aceasta viata, dar iti atragi pedeapsa divina in vesnicie. Rugaciunile nu au acelasi efect ca atunci cand sunteti cununati religios. Daca aveti religii diferite, adu-l pe el la ortodoxie, daca e de acord. Daca nu, atunci lasa-l si cauta un baiat ortodox. Cel mai mult trebuie sa cauti sa-I placi lui Dumnezeu, nu oamenilor. Caci in rugaciunea Tatal nostru, spunem ,,Faca-se voia Ta", nu voia noastra, nici a aproapelui in primul rand. Dai vointa, iei putere este si titlul unei carti religioase care cuprinde numeroase sfaturi. Neavand parintii pe aproape, tu trebuie sa-l ai aliat pe Dumnezeu. Deznadejdea e de la diavol. Alunga mahnirea din sufletul tau si cauta sa faci voia lui Dumnezeu. Cu Dumnezeu poti fi fericita, chiar daca nu ai parintii aproape. Spune rugaciuni, citeste acatiste, roaga-te in biserici cu sfinte moaste sau cu icoane facatoare de minuni, roaga-te in orice biserica, roaga-te pe drum, roaga-te acasa, ziua sau noaptea cand nu poti dormi, dar roaga-te. Dumnezeu e milostiv si va avea grija de tine. Daca te vei intari duhovniceste, vei fi suficient de puternica sa infrunti ispitele vietii. Incepe cu o spovedanie amanuntita, dupa un indreptar de spovedanie. Daca ti se da un canon, considera-l un ajutor pe drumul mantuirii. Citeste carti duhovnicesti si Noul Testament si vei gasi multe raspunsuri la intrebari pe care poate nici nu ti le-ai pus inca. Daca esti in Bucuresti, treci pe la Libraria Sophia unde vei gasi multe carti pline de intelepciune adresate tinerilor. Dumnezeu sa te ajute. |
#10
|
|||
|
|||
Citat:
Si eu sufar din cauza parintilor,desi sunt langa mine,dar nu sunt scutit de neplaceri.Si atunci ,singura mea speranta si credinta este Dumnezeu.Altfel ,as face greu situatiilor din viata. Si daca vrei sa ai un prieten,ca sa locuiti impreuna trebuie sa fiti cununati,si bineinteles el sa fie ortodox.Sper sa-ti fi fost de folos! |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Cum poate cineva sa isi stearga propria lui postare ? | mbarboi | Reguli generale de utilizare a forumului | 11 | 13.02.2013 18:30:35 |
Cum impacam viata duhovniceasca si viata lumeasca? | sophia | Biserica Ortodoxa Romana | 40 | 28.12.2012 19:53:52 |
Increderea in propria persoana | coralina | Pocainta | 63 | 01.07.2011 16:20:50 |
Increderea in propria putere de a pricepe | praxis | Generalitati | 9 | 09.04.2010 00:28:46 |
Ce va place, si ce nu va place, la propria dumneavoastra persoana??? | lavinia40 | Generalitati | 32 | 11.12.2009 18:20:00 |
|