Sunt ateu, intrebati-ma orice!

[AlinB]

În prealabil postat de stereox

Avem nevoie de o societate ca sa supravietuim ca specie.

Si punem paru ca daca ar fi sinceri, 99% din indivizii atei n-ar da doi bani pe supravietuirea speciei daca lor ca indivizi le-ar fi garantat binele individual sau macar ar avea motive sa creada asta?

Dar binenteles, multi n-ar putea recunoaste asta in mod direct pentru ca le-ar strica impresia despre ei, ca oameni educati, altruisti, generosi..

Nu poate exista societate in absenta unor conventii sociale.

Teoretic nu.

Dar daca un individ le sfideaza, societatea totusi supravietuieste, nu? Important este ca ceilalti sa fie destul de prosti sa creada in ele si sa le respecte, cel mai puternic si mai destept este facut sa le ocoleasca nu?

Doar asta e lectia care o invatam de la nenea Darwin, cei mai buni supravietuiesc, restul ..

Evident, acceptam ca necesar sa fim altruisti pentru ca altfel nu am putea trai.

Eu cred ca poti trai si fara sa faci un singur gest altruist in viata ta.

Dar nu poti reduce altruismul la ratiune, e prea putin.

Nu, poate fi un impuls sentimental dar pentru un ateu, se afla in afara ratiunii, in sfera actiunilor pe care mentalitatea atee le condamna, fiind un gest cvasi-religios.

Mai degraba, comportamentul altruist e izvorat din evolutie, e ceva oarecum instinctiv.

Dovedeste-o. Stiintific.

Membrii unei specii care s-au ajutat intre ei, au supravietuit si au produs urmasi.

Confunzi altruismul cu colaborarea izvorata din necesitate si constrangeri.

Exista si un altruism care e produs de invatarea sociala. E vorba de o persoana ce a trait intr-un mediu in care altruismul e valorificat ca reper moral.

Adica un mediu care a fost contaminat de valori religioase..crestine chiar.
Vai..ce eroare..

Intr-o societate atee altruismul nu poate fi valorificat ca reper moral pentru ca nu are justificare in sine ci doar prin prisma unei necesitati sau constrangeri si atunci nu mai este de fapt altruism (lipseste componenta dezinteresata).

Stiu, aici vei spune ca altruism religios nu este dezinteresat pentru ca are ca scop castigarea unui loc in Rai, ei bine asta poate la cei cu o intelegere rudimentara, strict morala a crestinismului.

Altruismul pentru omul credincios este o a doua natura si efect al dragostei care il face sa dea celorlalti o importanta cel putin la fel de mare ca sine insisi.

Insa pana ajunge la dragoste, trece prin etapa moralitatii a carei practica poate fi ceva mai spinoasa..

Iar pentru un ateu asa ceva este absurd, fiecare trebuie sa priveasca lumea la persoana I (singular!).
Este singura perspectiva logica, rationala.