Am trait s-o aud si pe asta...

[MarinaAlca]

În prealabil postat de melb26

Mie mi se pare un mare handicap din start sa te nasti si sa nu ai un tata langa tine.

De multe ori, ceea ce din ograda noastra se vede ca fiind handicap, de cealalta parte este, de fapt, un mare avantaj!
Am un exemplu pe cineva foarte apropiat de mine.Viata a vrut ca ea sa divorteze la scurt timp dupa nasterea baiatului(divortul a fost de comun acord)... asadar, si-a crescut singura copilul, precum era de asteptat, a intampinat si greutati, dar cu toate astea i-a dat o educatie de exceptie.Acum, cand si el la randul lui este tata a 2 superbi copilasi si are o casnicie model, mama lui imi spune cu mana pe inima ca, sansa lui de a se forma atat de frumos, ca barbat ca tata, a fost cu siguranta faptul ca nu a trebuit sa creasca sub influenta naravurilor si caracterului urat al tatalui biologic.Mama e sigura de faptul ca baiatul ei ar fi fost cu totul un alt om... si nu unul bun, desigur.

[Noesisaa]

Da, am auzit si ue de persoane care gadesc asa printre cunostintele mele -- nici una nu a trecut la fapte (inca)...

Societatea romaneasca este de asa natura incat sa te faca sa crezi ca daca ai trecut de 35 de ani si nu ai copii mai bine iti tragi in glont in cap, ca oricum esti in afara societatii, poti sa ai ce realizari ai avea pe alte planuri. Nu stiu cat e ceasul biologic, cat e presiunea familiei, prietenelor sau mai putin prietene, cunostinte binevoitoare si asa mai departe...

[Fani71]

În prealabil postat de glykys

Femeia aceea fiind deja gravida sau dorind sa ramana cu o amintire de la sotul ei? Sunt doua lucruri diferite. In primul caz, nu are ce face, trebuie sa pastreze copilul, in al doilea caz... mi s-ar parea un gest de egoism... si eu am crescut numai cu un parinte (si cu doi bunici, din fericire) si e greu... Mi se pare un act de bravura prost inteles.

Vorbeam de cazul al doilea. Nu cred ca ar fi egoism, unu, pentru ca poti si sa iti pui speranta in Dumnezeu care va avea grija ori sa il vindece totusi pe tata, ori sa il ajute pe copil sa creasca bine si fara. Din moment ce la cununie, Dumndezeu ne binecuvanteaza pentru nasterea copiilor, atunci ne putem cred asuma acest risc.
Doi, pentru ca dand viata nu faci un lucru rau. Viata merge inainte, chiar cand unii trebuie sa moara. Raspunsul acestui cuplu la pericolul mortii ar fi viata si speranta, deci.

[eucred]

Deci iată că sunt păcate cu gândul, care nu se văd, dar sunt mult mai grele ca cele cu trupul.

[heaven]

În prealabil postat de andreicozia

Inteleg, insa banuiesc ca tu esti draguta si arati bine deci ai avut cu ce sa negociezi altele insa nu au cu ce, copii insa vor si ele.
Crezi ca ele la 20 de ani nu visau la fel ca si tine si nu se tineau CU DINTII de principii ca si tine, insa timpul si realitatea CRUDA le-a arata cu totul altceva. Visul cavalerului pe cal alb s-a spulberat. Acum deci ce-i de facut?

Vor copii pentru a-si acoperi ranile sufletului si multe dintre ele ajung sa vrea sa isi traiasca mai tarziu viata neimplinita prin intermediul acelui copil,sufocandu-l.
Decat sa aduca un copil pe lume cu un necunoscut,de ce atunci nu aleg mai bine sa adopte unul,care deja exista si are mare nevoie de un camin si dragoste parinteasca?

[Miropia]

Pe moment o sa se simta implinita , apoi o sa ii fie din ce in ce mai greu. O mama singura se descurca din ce in ce mai greu, atat material si administrativ as putea spune. Am vazut cazuri , chair la televizor unele vedete ce sustineau sus is tara ca se simt bine in postura de mame singure si ca fac fata situaiei. Pe moment, caci in timp situatia se strica. Sunt destule probleme care apar cred si pana la urma, un parinte singur e destul de singur si destul de greu face fata tuturor situatiilor. Mai apoi nu stiu cum poti sa afirmi ca vrei un copil, singura fiind, si sa doresti sa il cresti mai departe in felul asta. Undeva ceva se strica si pana la urma e nevoie de armonie. Daca se intampla accidente si moare tatal sa zicem , e destul de rau si asa. So nu-mi dau seama cum cineva vrea un copil pur si simplu...si mai ales cu un tata necunoscut. Adica te duci, iei "sursa", ca sa zic asa, te insamantezi artificial si gata. Lucrurile nu stau chiar asa cum e trendul. Daca exista silicoane, nu toata lumea considera ca sunt necesare. Pana la urma e total pe dos sa faci chestia asta.....Si cine isi doreste un copil asa pur si simplu....Ei apar intr-o relatie....ca rezultat al iubirii.....Oricat de mult ar avansa stiinta e atipic....

[caliyo]

Din pacate, e un subiect dureros pt. mine, eu aflandu-ma uin situatia ingrata de a-mi dori f. mult un copil si a nu avea cu cine il face. Da, am in jurul varstei de 35 de ani, toata viata mi.-am dorit sa am o familie, nu am standarde ridicate de neatins( pot spune ca am coborat stacheta destul de mult) dar nu am intalnit pana acum nici un barbat care sa isi asume responsabilitatea intemeierii unei familii( casatorie, copii). Am pierdut mult timp tot asteptand pe x si pe y sa se hotarasca pana m-am saturat si am pus punct.
Si eu sunt de acord ca e un gest egoist sa am un copil de una singura dar credeti-ma ca mi se rupe sufletul cand le vad pe alte femei care au facut acest gest si se bucura de copiii lor.

[melb26]

În prealabil postat de MarinaAlca

De multe ori, ceea ce din ograda noastra se vede ca fiind handicap, de cealalta parte este, de fapt, un mare avantaj!
Am un exemplu pe cineva foarte apropiat de mine.Viata a vrut ca ea sa divorteze la scurt timp dupa nasterea baiatului(divortul a fost de comun acord)... asadar, si-a crescut singura copilul, precum era de asteptat, a intampinat si greutati, dar cu toate astea i-a dat o educatie de exceptie.Acum, cand si el la randul lui este tata a 2 superbi copilasi si are o casnicie model, mama lui imi spune cu mana pe inima ca, sansa lui de a se forma atat de frumos, ca barbat ca tata, a fost cu siguranta faptul ca nu a trebuit sa creasca sub influenta naravurilor si caracterului urat al tatalui biologic.Mama e sigura de faptul ca baiatul ei ar fi fost cu totul un alt om... si nu unul bun, desigur.

Sunt si exceptii deacord. E adevarat ca sunt cazuri in care copii pot creste frumos, fara tata, mai ales daca acesta are inclinatii violente, sau pur si simplu parintii nu se inteleg etc.
Insa aici e vorba de o femeie singura, care isi doreste cu orice pret sa conceapa un copil, si asta dintr-o relatie pasagera, sau inseminare artificiala poate si care elimina din start un eventual tata. Mie mi se pare ca se foloseste de ''specia'' masculina doar pt. a procrea.

[heaven]

În prealabil postat de caliyo

Din pacate, e un subiect dureros pt. mine, eu aflandu-ma uin situatia ingrata de a-mi dori f. mult un copil si a nu avea cu cine il face. Da, am in jurul varstei de 35 de ani, toata viata mi.-am dorit sa am o familie, nu am standarde ridicate de neatins( pot spune ca am coborat stacheta destul de mult) dar nu am intalnit pana acum nici un barbat care sa isi asume responsabilitatea intemeierii unei familii( casatorie, copii). Am pierdut mult timp tot asteptand pe x si pe y sa se hotarasca pana m-am saturat si am pus punct.
Si eu sunt de acord ca e un gest egoist sa am un copil de una singura dar credeti-ma ca mi se rupe sufletul cand le vad pe alte femei care au facut acest gest si se bucura de copiii lor.

Continua sa cauti,Dumnezeu iti va scoate in cele din urma in cale pe acel om cu care sa iti intemeiezi o familie.

[sophia]

Mai intai de toate acesta este un semnal de alarma puternic.
El spune asa:
1. S-a ajuns la un stadiu (cu feminismul asta) in care femeia are toate posibilitatile si usile deschise, are puteri mari. Deja nu mai are nevoie de barbat si este, in vest cel putin, ceva f.normal.
2. Familia nu mai are nici o valoare, nici un sens si nici un avantaj, ba dimpotriva. Multi se simt stanjeniti de actul casatoriei si spun ca este un obstacol in calea iubirii si a unei convietuiri fericite.
3. Nu mai exista barbati suficienti, sau asa cum art trebui sa fie. Ori nu mai au interes pentru familie si copii, pentru ca sunt altele mai interesante, ori munca le acopera tot timpul si interesul.
Pe de alta parte, este si rezultatul feminismului. Nu ne trebuie barbati, ei ne lasa si isi fac viata lor.

Acum cauze ar fi mai multe:
1. Traume din trecut care duc la refuzul barbatului. Exista mai ales la femei aceasta trauma. Nu le (mai) trebuie barbat.
2. Imposibilitate fizica - exista femei care au teama sau repulsie fata de actul sexual in sine, dar isi doresc un copil. Astazi se poate rezolva si fara act sexual.
Exista si homosexualitatea - si acesti oameni (femei sau barbati) isi doresc copii si atunci fac la fel (pe cale artificiala, cu donatori), sau adopta.
3. Nu exista in campul femeii respective barbatul potrivit si biologia/instinctul matern isi spune cuvantul.
4. Femeia are anumite probleme de ordin fizic de a se apropia de un barbat (in sensul ca n-o plac barbatii) - mai putin atragatoare, mai grasuta, handicapuri fizice etc.
5. Poate fi chestia cu stacheta prea ridicata. Cerinte prea mari si pe urma timpul trece.
6. Educatia extrema a fetelor (dar si a baietilor): mai exista destule fete educate in spiritul curateniei, sa nu se uite la baieti, sa nu iasa cu ei, nu stiu sa umble cu baieti, nu sunt pregatite/educate in spiritul casatoriei etc.
Atentie! Aici intra si exagerarea religioasa, educatia de tip monahal. Fete (dar si baieti) care prefera (si prin educatie crestina) izolarea si manastirea.
7. Femei care au multa vreme prioritatea unei cariere grozave si la un moment dat, cand le suna ceasul biologic isi dau seama ca sunt singure si fara copil.

...si or mai fi.

Eu cunosc destul cazuri de fete cu astfel de probleme. Si eu am avut unele si mi-am dorit mereu copil si de la un moment dat m-am gandit si eu sa am/cresc singura un copil.
Pe de alta parte eu am stiut ce inseamna sa cresti singura un copil, pentru ambele parti (si pt.femeie si pt. copil) si n-as fi facut acest pas in mod intentionat.

M-am gandit mereu care au fost cauzele la actrita Jody Foster. Eu la ea am auzit prima data de femeie care a facut copii fara barbat.
Slava Domnului: frumoasa si curtata este, situatie are. Cine poate stii...

N-as spune ca este un act de egoism alte judecati ale voastre. In general voi cei de aici (asta este culmea mereu, cine are nu intelege si judeca!), nu puteti stii/intelege ce inseamna sa-ti doresti copil si sa nu-l poti avea.

Exista si multi copii care cresc de f.mici fara tata, din motive de divort, asa ca este cam acelasi lucru.
Am impresia ca voi judecati mai mult actul medical-biologic (il considerati murdar si ca adulter, in afara casatoriei). Ca sa nu mai spun ca asa il considerati si pe cel in cadrul casatoriei (acolo unde sotii nu pot avea copil si apeleaza la ajutorul medicinei si biologiei).

@Heaven - pentru a mia oara. Adoptia este f.greu de realizat. Nu mai sunt copii (suficienti), in Romania este f.mult blocata si la familii, daramite la persoane necasatorite (cu adoptia).
Si mai este la unele persoane frica de un copil strain sau dorinta de a purta o sarcina si a naste. o dorinta biologica a oricarei femei (normale).

Concluzii:
- este cazul sa regaseasca familia si rolurile reale ale femeii si barbatului in lume (s-au cam inversat si nu e bine). Feminismul a ajuns la extrem.
- educatia in familie si biserica : nici sex de la 10 ani, dar nici monahism, educatie in spiritul familiei si a unui contact normal intre sexe.
- baieti/barbati - treziti-va si amintiti-va de femei. Mergeti, cautati-le si cuceriti-le ca sa faceti familii si copii impreuna. Mai lasati fotbalul si PC-ul!

Si incetati sa mai judecati aiurea. Asa pot sa vin si eu cu un fir cu titlul:

"Barbati care vor sa aibe singuri copii" - or fi si din aia, dar acolo vi se pare normal poate.

Este desigur f.greu pentru o femeie (dar si pentru un barbat) sa creasca singur(a) un copil, dar nimeni nu accepta acest lucru. Toata lumea spune sus si tare: femeia poate totul, si copil si cariera si frumoasa, si devreme acasa si totul perfect. Eu spun raspicat: este o minciuna mare!