Am trait s-o aud si pe asta...

[mada2010]

Eu am intre 25 - 30 ani si m-am recunoscut in acest context, cand iti doresti sa ai un copil fara sa vrei sa stii ceva despre tatal lui, vrei doar ca acel copil sa apara si atat, dar aceasta este defapt o ocolire a unei probleme, o musamalizare a ei.

Dumnezeu are grija de viata fiecaruia dintre noi si ne trimite fiecaruia un context in viata cand trebuie sa luptam pentru ca mai apoi sa putem spori in viata duhovniceasca, adica sa ne fie bine.

Bineinteles este vorba despre o lupta crestina, cu rugaciune, post si duhovnic care sa te invete cum sa procedezi in orice situatie din viata.

Cred ca ma regasesc foarte bine in descrierea 'femei care au pierdut orice incredere in barbati', doare foarte tare, dar stiu ca nu pot sa urmez alt drum decat cel pe care sunt acum, drum pe care-l urmez atat cat imi permite firea mea omeneasca si pacatoasa.

Ideea este ca trebuie sa te rogi in viata, nu poti astepta dezgustata fara sa faci nimic si pe urma sa dai vina pe cei din jurul tau.

Am ascultat sfatul duhovnicului meu si in loc sa-l urasc pe un tip care traieste cu cineva si totusi imi face mie avansuri, m-am rugat pentru el. Intre noi este vorba si despre o divergenta de opinii in privinta relatiilor sexuale inainte de casatorie.

In urma rugaciunilor mele pot sa spun ca au fost 'coincidente' pe care numai Dumnezeu le poate aranja in viata unui om care traieste in pacat ca sa ii demonstreze ca ceea ce face nu este bine. Nu stiu cum se va termina acest capitol din viata mea, poate ca maine o sa mor, dar stiu ca fara Dumnezeu nu putem face nimic.

Nu este o solutie calea usoara, gen relatii sexuale inainte de casatorie sau copii fara soti.

Fetele care se simt complexate de fizicul lor ar trebui sa stie ca frumusetea vine din interior.

[antiqu]

In primul rand va multumesc pentru raspunsurile voastre, daca ati intalnit si voi aceeasi problema inseamna ca e mai raspandita decat credeam.
In ce ma priveste, am norocul sa fiu crescut de ambii parinti precum si de bunica materna pana la varsta de 16 ani si cred ca nimic nu poate compensa lipsa unui parinte. Sunt de parere ca femeile care vor sa aiba un copil privandu-l voluntar de tata comit o mare greseala. Asta nu insemana ca trebuie sa accepte orice barbat agresiv sau alcoolic in viata lor, ci doar ca prezenta masculina formeaza caracterul copilului indiferent ca este baiat sau fata.Daca acel copil nu va avea si exemplul masculin in familie, se va dezvolta doar partial si va cauta mereu un model masculin printre cei din jur, acesta fiind un bunic, unchi sau o alta persoana, care nu va fi la fel de implicata ca si tatal sau, riscand sa o apuce pe cai gresite.

[AlinB]

În prealabil postat de antiqu

In primul rand va multumesc pentru raspunsurile voastre, daca ati intalnit si voi aceeasi problema inseamna ca e mai raspandita decat credeam.
In ce ma priveste, am norocul sa fiu crescut de ambii parinti precum si de bunica materna pana la varsta de 16 ani si cred ca nimic nu poate compensa lipsa unui parinte. Sunt de parere ca femeile care vor sa aiba un copil privandu-l voluntar de tata comit o mare greseala. Asta nu insemana ca trebuie sa accepte orice barbat agresiv sau alcoolic in viata lor, ci doar ca prezenta masculina formeaza caracterul copilului indiferent ca este baiat sau fata.Daca acel copil nu va avea si exemplul masculin in familie, se va dezvolta doar partial si va cauta mereu un model masculin printre cei din jur, acesta fiind un bunic, unchi sau o alta persoana, care nu va fi la fel de implicata ca si tatal sau, riscand sa o apuce pe cai gresite.

Ca sa nu mai vorbim ca s-ar putea intoarce impotriva mamei atunci cand va realiza ca ea l-a lipsit in mod voit si constient de un tata..

[antiqu]

Da, cand realizeaza astfel de lucruri copiii deveniti adolescenti sau adulti sunt foarte rai si arunca cu piatra in parintele lor

[beliver]

In primul rand femeile care se gandesc sa faca un copil pentru ele nu cred ca sunt crestine.Femeii crestine nu-i trece prin gand asa ceva.Metaforic vorbind ar fi ca o pasare fara o aripa acel copil,moral,ca un bastard.Pe vremuri erau condamnate femeile care ramaneau insarcinate inainte de a se casatori.Acum nu prea sunt condamnate nici cele care vor sa aiba un copil fara sa aiba intentia de a se casatori.Mie mi se pare aberant.Unde este institutia casatoriei in cadrul careia trebuie sa vina copii?Sunt sigura ca nici un crestin nu poate accepta asa ceva,ca sa nu mai vorbim de preoti,de sfintii parinti.Acest lucru ar desfiinta casatoria care este o taina.Acel copil nu ar fi binecuvantat.Intr-o casatorie copiii fructul iubirii dintre parinti,iubire care se rasfrange apoi asupra copiilor,din partea fiecarui parinte si asupra parintilor din partea copiilor.Nebun s-ar numi acel barbat care sa fie deacord sa faca un copil in acest fel,dar si cine s-a gandit vreodata la asa ceva are o mare ispita si are nevoie sa scape de ea cat mai repede.Parerea mea este ca e o ratacire...Doamne ajuta!

[anna21]

În prealabil postat de mihaelamir

Sunt femeie si recunosc "feminista" pana in varful capului. Dar nu m-am nascut cu aceasta convingere. Am dobandit-o din experientele traite. Desi copilul meu are tata cred ca nu este neaparat nevoie de el, in conditiile in care eu platesc toate cheltuielile pt cresterea lui. Tatal plateste cheltuielile pt intretinerea masinii si binelui sau personal (motto-ul lui este "Tre' sa ma simt bine. Nu ma intereseaza de altii") si ma verifica mereu la bani, amintindu-mi sa nu-i mai cumpar nimic copilului "ca are destule".Trebuie sa mint si sa fac o multime de artificii ca sa cumpar copilului cele de trebuinta (si salariul imi permite mult mai multe decat fac). Acelasi egoism l-am vazut la tatal meu si la soacra mea. Faptul ca trebuie sa cheltuie din banii proprii pentru altcineva (chiar daca acest altcineva este copilul lor) ii enerva la culme. Pentru o pereche de pantofi, la inceput de an scolar, trebuia sa suport nervii si scandalurile tatalui meu si plansetele mamei timp de o saptamana. Soacra mea nici macar nu se gandea la copiii. Copiii ei ii furau cizmele ca sa mearga la scoala. Inainte de aparitia copilului sotul meu nu era atat de egoist. Ce s-a intamplat dupa? Mai am in cercul de prieteni doua cazuri asemanatoare. Dragi barbati, ce e cu voi? Nu cumva progresul si moda v-au acaparat? Vreti doar o viata plina cu toate desfatarile si nimic mai mult! De ce marea majoritate a barbatilor intra in panica sau se enerveaza atunci cand femeia ii anunta de sarcina si se gandesc imediat la avort?
Dragi femei care alegeti sa traiti singure (si personal sunt convinsa ca veti trai bine) aveti o alta o optiune in privinta copiilor: adoptia. Sunt sute de mii de copii in lume pentru care a avea macar un parinte este cel mai bun lucru care li se poate intampla. Lor le usurati suferinta pe cand propriilor vostri copii (in cazul in care ii faceti) le creati o suferinta: aceea de a fi privat de un parinte care exista, care poate ii doreste si pe care poate si-l doresc.Atata vreme cat copilul meu il vrea pa tatal lui, eu voi continua relatia pentru ca el este prioritatea principala. Nevoile copilului meu sunt pe primul plan. Eu sunt matura si inteleg ca viata te obliga mereu la sacrificii pe care nu le poti ocoli si le accept. Copilul meu nu stie ce inseamna sa fii adult. El are dreptul la copilarie cu tot ceea ce inseamna ea.

Ma doare sa citesc postarea ta.. Nu cred ca este un fenomen general.
Stiu ca poate este greu sa intre in rolul de tata.
Si eu am avut probleme in acest sens cu sotul meu, dar in nici un caz de anvergura expusa de tine! Ci mie mi se parea ca sotul nu este destul de implicat emotional. Dar altfel, ar fi stat si flamand, doar copilului sa nu-i lipseasca nimic, ba sa aiba mai mult decat cei din jur.
Si acum sotul meu tot pentru copii, munceste! Nu siesi isi construieste viitorul, ci viseaza la scoli scumpe pt copii.
Sunt convinsa ca toate acestea te-au framantat deja destul.. dar ai incercat sa apropii mai mult pe tata de copil? Sa creezi ocazii in care copilul sa stea mai mult cu tatal, tatal sa-l spele, sa-l schimbe, sa-l puna la culcare? Toate acestea conteaza enorm in crearea unei legaturi emotionale. Sau ai incercat sa-i trimiti impreuna la un film, la o inghetata, la gradina zoologica? Doar ei doi? Ma gandesc ca poate atunci tatal ar descoperi cat de placut este sa daruiesti ceva copilului (fie macar timp, atentie si o inghetata).

[Noesisaa]

Am intrebat-o si pe mama in seara asta daca i se pare corect ca o femeie trecuta de 35 de ani sa faca un copil cu cine a fi numai sa aiba un copil la batranete, si a spus ca da, n-ar judeca-o, desi vorbind cu ea mai mult a fost de acord ca de fapt societatea te face sa te gandesti ca ITI TREBUIE UN COPIL neaparat, ca poti sa iti aranjezi viitorul si batranetea linistita si fara un copil, poate nu neaparat posibil Romania, e adevarat. Se pare ca in privinta asta oamenii mai maturi (si cu mai multa experienta de viata) sunt mai liberali decat cei mai tineri. Hm.

[andreicozia]

În prealabil postat de Noesisaa

Am intrebat-o si pe mama in seara asta daca i se pare corect ca o femeie trecuta de 35 de ani sa faca un copil cu cine a fi numai sa aiba un copil la batranete, si a spus ca da, n-ar judeca-o, desi vorbind cu ea mai mult a fost de acord ca de fapt societatea te face sa te gandesti ca ITI TREBUIE UN COPIL neaparat, ca poti sa iti aranjezi viitorul si batranetea linistita si fara un copil, poate nu neaparat posibil Romania, e adevarat. Se pare ca in privinta asta oamenii mai maturi (si cu mai multa experienta de viata) sunt mai liberali decat cei mai tineri. Hm.

Nu liberali Noesisa, este gresit spus pentru ca nu sunt liberali-libertini-toleranti la desfrinare ci REALISTI! Si mama mea si altele gindesc la fel!

..iar de la tinereii inca viseaza la idealism si valori si este ok, nu-i nimic rau in asta... dar pentru inca citiva ani dupa care intr-un fel sau altul vine TREZIREA

[brandusabombonelmicu]

eu zic asa : " nu judecati daca nu vreti sa fiti judecati'

[arwein]

În prealabil postat de heaven

Vor copii pentru a-si acoperi ranile sufletului si multe dintre ele ajung sa vrea sa isi traiasca mai tarziu viata neimplinita prin intermediul acelui copil,sufocandu-l.
Decat sa aduca un copil pe lume cu un necunoscut,de ce atunci nu aleg mai bine sa adopte unul,care deja exista si are mare nevoie de un camin si dragoste parinteasca?

Astea sunt niste presupuneri tendentiase, de ce sa privim toate actiunile umane prin prisma fricii si egoismului, nu a dragostei? A face un copil este un act de dragoste!