Saptamana de "rugaciune" Ecumenica

[windorin]

În prealabil postat de Fani71

Windorin, eu am spus numai ca nu putem sa ignoram ce avem in comun cu ceilalti si ca nu putem nega lucrarea sfantului Duh la ei.

Ceea ce avem in comun cu ei este mult prea putin pentru a putea vorbi de slujire in comun !

In baza a ceea ce avem in comun putem doar purta un dialog, un dialog despre orice problema religioasa.

În prealabil postat de Antoni0

Harul exista doar in Biserica Ortodoxa! Asta zic Sfintii Parinti!

Sa avem grija Antonio.
Nici un om de pe fata pamantului nu poate ingradi voia si lucrarea harului lui Dumnezeu.

Eu inteleg ce vrei tu sa spui. Insa, sa avem grija cum formulam acestea.
Sfintii Parinti spun ca Tainele Bisericii Ortodoxe sunt mijloacele de pogorare a harului in om, insa nu limiteaza harul la acestea.

Oameni din diverse confesiuni au venit la Ortodoxie. Stii asta.
Pai tocmai acea miscare a inimii lor, inainte insa de a fi primiti in Biserica Ortodoxa, este chiar o lucrare a harului lui Dumnezeu.

Cand citim ca "Duhul sufla unde vrea" se arata tocami ca omul nu poate ingradi lucrarea Acestuia.

Ce avem noi de facut este sa ne vedem de ale noastre, sa pastram dreapta credinta si viata practica de nevointa si rugaciune, in a ne stradui sa inmultim si sa pastram harul primit in cadrul Sfintelor Taine. Cat despre ceilalti, sa'L lasam pe Dumnezeu sa lucreze, iar pe noi insine sa ne facem lor pilda cu fapta.

[costel]

Parintele Constantin Coman spune: "Vom fi una atunci cand vom marturisi acelasi Adevar. Nu forme de unitate trebuie, de fapt, cautate, ci cai de a-L redescoperi pe Hristos cel adevarat. Nu unitatea trebuie cautata, ci Hristos". Noi se pare ca depunem tot efortul sa mergem pe langa Hristos.

[Danut7]

Vad ca ierarhii ortodocsi, se intalnesc cam des cu cei catolici.Sa inteleg ca se doreste asa ceva si din partea BO?

Nu sunt nici un fel de profetii sau anticipari la o chestie de genul asta, din partea unor voci ale Bisericii?De exemplu, da va fi ecumenism, se va pierde ortodoxia crestinatii in mare,sau va fi unitate in ortodoxie, sau multe autocefalii si patriarhii(ortodoxe) se vor implica in ecumenism si se vor unii cu Roma, pierzandu-si ortodoxia.Chestii de genul asta?

[zaharia_2009]

In context si doar in partial consens cu noi, administratorul a postat pe rima pagina a site-ului parerea autorizata a unui ierarh roman (IPS justinian Chira , episcopul Maramuresului si Satmarului) despre ce este ecumenismul si ,,comuniunea" in rugasciune sub masca acestuia. Desi scurt, clipul are tot ce-i trebuie in el . Aviz amatorilor . Asta asa ca remarca de ultim moment deoarece multimea sfintilor parinti ortodoxi a demascat cine este si ce vrea ecumenismul si sarjele sale de rugaciuni, atit in trecut cit si in contemporaneitate ! La sfinta si dumnezeiasca liturghie mai exista si astazi preoti care se roaga , la ectenia mare, pt. ,,unitatea" credintei iar altii, mai cumsecade decit sfintii partinti care au lasat textul liturghiei,pt. ,,unirea" credintei . Cine stie cum va fi ,,isbinda" , catre care sens, dar stim cu siguranta ca indiferent de orice incercare,,binevoitoare" sau vicleana ,,portile iadului" nu va birui in veci biserica lui Hristos !

[Fani71]

În prealabil postat de windorin

Ceea ce avem in comun cu ei este mult prea putin pentru a putea vorbi de slujire in comun !

In baza a ceea ce avem in comun putem doar purta un dialog, un dialog despre orice problema religioasa.
.

Windorin, tu ai citit vreodata un autor catolic sau protestant bun, profund?
De exemplu Chestrton (catolic) sau C.S. Lewis (anglican). (ca sa lasam la o parte teologii, as putea si aici cita destui)
Mie mi se pare ca avem in comun mult mai mult decat ne desparte. Si nu numai mie.

Sunt prfesoara de religie de cativa ani si de atunci a trebuit sa revin la lucrurile esentiale. Majoritatea elevilor (mari) nu conosc nici evanghelia, nu stiu mai nimic. Incercand sa le explici lucrurile de baza, iti dai seama ca lucrurile esentiale ale credintei crestine sunt mult mai mult in comun cu ceilalti crestini decat ni se pacer noua celor care am studiat teologia sau care suferim de ravna arzatoare dar prost inteleasa a neofitului (NB prietenul Antonio este fost catolic convertit de cateva luni, si-a inceput activitatea pe forum catolic inca ezitant in a trece la ortodoxie).
Nu zic ca diferentele nu sunt importante, dar incerc sa spun ca ceea ce ne uneste este mai important decat ceea ce ne desparte.

[windorin]

În prealabil postat de Fani71

Windorin, tu ai citit vreodata un autor catolic sau protestant bun, profund? De exemplu Chestrton (catolic) sau C.S. Lewis (anglican). (ca sa lasam la o parte teologii, as putea si aici cita destui). Mie mi se pare ca avem in comun mult mai mult decat ne desparte. Si nu numai mie.

C.S.Lewis este un autor drag mie. Am citit vreo 3 carti de'ale lui.
Insa, m'am straduit sa raman din ele cu cele de folos doar.

Plus ca... oare am citit noi pe Sfintii Parinti, ca sa putem trece la autori catolici si protestanti ?!
Mi'ar fi si rusine sa caut in alte parti, din moment ce nu am terminat cele de acasa.

Da, Staniloae gaseste cate ceva bun si la altii, anumite apropieri sau tinderi spre o cautare buna.
Insa pana la slujire cultica, unde unitatea marturisirii de credinta este esentiala, este cale lunga.

[Fani71]

În prealabil postat de windorin

C.S.Lewis este un autor drag mie. Am citit vreo 3 carti de'ale lui.
Insa, m'am straduit sa raman din ele cu cele de folos doar.

Plus ca... oare am citit noi pe Sfintii Parinti, ca sa putem trece la autori catolici si protestanti ?!
Mi'ar fi si rusine sa caut in alte parti, din moment ce nu am terminat cele de acasa.

Da, Staniloae gaseste cate ceva bun si la altii, anumite apropieri sau tinderi spre o cautare buna.
Insa pana la slujire cultica, unde unitatea marturisirii de credinta este esentiala, este cale lunga.

Ei, rugaciune comuna din cand in cand, nu inseamna slujire comuna in general. Nici eu nu cred ca ar fi buna. Mai ales ca nu suntem in comuniune.

Este bine sa citim sfintii parinti, dar nu strica sa citim si autori crestini contemporani inclusiv neortodocsi. Ei exprima aceleasi idei insa intr-un stil mai accesibil omului de astazi. Eu asa cred.
Si eu tot asta ziceam: sa pastram ce este de folos. Este de folos sa vedem sursa de viata comuna, Hristos (cum zicea Costel mai sus, El ar trebui sa fie scopul, eu as zice: si calea), mai ales in zilele noastre cand crestinismul devine din ce in ce mai neimportant pentru socuietate in general, din ce in ce mai marginalizat.

Am participat odata la o intalnire Syndesmos la Roma, o intalnire intre ortodocsi si catolici membrii ai organizatiei St Egidio cu tema Martirii. A fost o experienta minunata. Am cunoscut oameni pe fata carora se citea viata in Hristos, care isi imparteau timpul liber intre rugaciune (in fiecare seara se tinea un fel de vecernie la biserica lor centrala) si slujirea aproapelui (foarte concreta). Au fost momente in care ne-am regasit in ceea ce ne uneste. Eu de asemenea lucruri vorbesc, nu despre intalniri la nivel inalt (care isi au si ele totusi scopul lor, fie chiar numai exemplar).

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Fani71

Ei, rugaciune comuna din cand in cand, nu inseamna slujire comuna in general. Nici eu nu cred ca ar fi buna. Mai ales ca nu suntem in comuniune.

Este bine sa citim sfintii parinti, dar nu strica sa citim si autori crestini contemporani inclusiv neortodocsi. Ei exprima aceleasi idei insa intr-un stil mai accesibil omului de astazi. Eu asa cred.
Si eu tot asta ziceam: sa pastram ce este de folos. Este de folos sa vedem sursa de viata comuna, Hristos (cum zicea Costel mai sus, El ar trebui sa fie scopul, eu as zice: si calea), mai ales in zilele noastre cand crestinismul devine din ce in ce mai neimportant pentru socuietate in general, din ce in ce mai marginalizat.

Am participat odata la o intalnire Syndesmos la Roma, o intalnire intre ortodocsi si catolici membrii ai organizatiei St Egidio cu tema Martirii. A fost o experienta minunata. Am cunoscut oameni pe fata carora se citea viata in Hristos, care isi imparteau timpul liber intre rugaciune (in fiecare seara se tinea un fel de vecernie la biserica lor centrala) si slujirea aproapelui (foarte concreta). Au fost momente in care ne-am regasit in ceea ce ne uneste. Eu de asemenea lucruri vorbesc, nu despre intalniri la nivel inalt (care isi au si ele totusi scopul lor, fie chiar numai exemplar).

Uite ca ma bag iar eu ca musca-n lapte. Sper sa nu va supar.

Ma gandeam ieri: ce rugaciune pot face eu cu protestantul? Putem sa zicem, de exemplu, "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pre noi?". Nu pot. Cu multi dintre cei din CEB nu pot zice nici "Preasfanta Treime", intrucat sunt arieni.

Rugaciunea in comun este comuniune. Acesta este motivul pentru care a fost oprita de Sfintii Parinti, care nu au oprit niciodata dialogul, ba chiar au dialogat indelung cu ereticii inainte sa-i condamne. Mie aceasta trecere fortata de la dialog la rugaciune imi seamana cu impunerea casatoriilor homosexuale.

Cred ca mai sus ai gresit exprimarea din graba, sau din cauza orei tarzii, ca ai zis ca autorii contemporani, inclusiv neortodocsi, exprima aceleasi idei ca Sfintii Parinti, dar intr-un stil mai accesibil.

Las la o parte faptul ca mi se pare greu de crezut de exemplu ca varlaamistii moderni sa exprime ideile Sfantului Grigorie de Palama.

Imagineaza-ti insa, Fani, ca in fata ta stau: Sfantul Maxim Marturisitorul (pe care il si sarbatorim azi), Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Marcu al Efesului. Si chiar stau, daca credem ca sunt vii. Caruia dintre ei i-ai zice ca nu e actual? Care dintre ei e invechit. Si zi-ne tu, l-ai inlocui pe vreunul dintre ei cu Chesterton?

Poate ca traind aici, Fani, respiram mai greu. Poate spatiul nostru nu e la fel de aerisit. Dar cu toate acestea, in bisericile noastre aglomerate in care nici sa stai in genunchi nu mai ai loc, respiram aerul Sfintilor Parinti. De aceea ne sunt dragi, de aceea nu voi accepta niciodata ideea ca ei sunt depasiti pentru ca Fani, toti teologii contemporani marturisesc - sfintii sunt cei mai actuali.

Sper din nou sa nu te superi pe mine.

Mi-ai "furat" intrebarea Lavrentiu.
intrebarea pe care mi-o tot pun si eu ( si nu gasesc raspunsul) este;
Ce comuniune putem avem noi cu ei atata timp cat nu putem rosti impreuna nicio rugaciune?

Ma tot intreb asa ca un om ce nu are la baza studii teologice, la ce masura poate cinsti un protestant sau un catolic Sfanta Masa din Sfantul Altar?

Oare Cum priveste Stapana de sus pe cei care NU o cinstesc ca pe Imparateasa Cerului si a pamantului?

Asa cum bine intreaba Dorin, Adrian, Lavrentiu, Costel, Zaharia..intreb si eu;
Ce fel de rugaciune comuna poate fi daca intre noi NU exista comuniune??
Da, sa ne iubim unii pe altii. Sa primim pe toti cei ce vin la noi asa cum Insasi Mantuitorul spune "Pe cel ce vine la Mine, nu-L voi scoate afara" dar pentru discutii (ca de rugaciune comuna NU poate fi vorba) avem sali de conferinte. Avem anfiteatre. NU Biserica! Ea este Darul nostru cel mai de pret!



Aseara am gasit un articol care m-a lasat fara grai.

Reprezentantul Bisericii Ortodoxe Grecesti: "Papa sa fie semnul vizibil al unitatii"!

"Afirmatia apartine Arhimandritului Ignatios Sotiriadis, delegat al Bisericii Ortodoxe a Greciei,la Sinodul Episcopilor Catolici reunit in aceste zile la Roma. Potrivit agentiei Zenit discursul acestuia a provocat aplauze prelungi din partea participantilor. Redam mai jos un fragment din cuvantul arhimandritului grec, citat de siteul catholica.ro: "Sanctitatea voastra, societatea noastra este satula si bolnava. Cauta dar nu gaseste! Bea dar setea nu îi este satisfacuta. Societatea noastra are nevoie de noi crestinii - catolici, ortodocsi, protestanti, anglicani -, de o marturie comuna, de o voce unica. În aceasta sta responsabilitatea noastra de pastori ai Bisericilor în secolul XXI. În aceasta sta si responsabilitatea Primului Episcop al crestinismului, cel care prezida în caritate, si mai ales a unui Papa care este Magister Theologiae: sa fie semn vizibil si patern al unitatii si, sub calauzirea Duhului Sfant si dupa Sfanta Traditie, cu întelepciune, umilinta si dinamism, împreuna cu toti Episcopii lumii, succesori ai Apostolilor, sa conduca lumea întreaga la Cristos Rascumparatorul. Aceasta este dorinta profunda pe care o au aceia care tanjesc în inimile lor dupa Biserica nedivizata, `Una, Sancta, Catholica et Apostolica`. Dar este si dorinta celor care, si astazi, într-o lume care fara Cristos, repeta cu insistenta si cu încredere filiala cuvintele Apostolilor: `Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vietii vesnice!`" Declaratia arhimandritului Ignatios Sotiaridis surprinde, nu numai prin aberatia pe care o comunica (aceea de a vedea in Episcopul Romei semnul unitatii unor confesiuni care sunt iremediabil despartite - ortodocsi, protestanti, anglicani) ci si prin depasirea unor limite ale competentei ierarhice. Un arhimandrit arunca declaratii care frizeaza erezia in conditiile in care el reprezinta Biserica Ortodoxa a Greciei! Sa fi plecat oare la Roma cu acest mandat?! Greu de crezut. "
http://www.lumeacredintei.com/sct_3/...l_unitatii.htm

[Fani71]

În prealabil postat de Lavrentiu

Uite ca ma bag iar eu ca musca-n lapte. Sper sa nu va supar.

Ma gandeam ieri: ce rugaciune pot face eu cu protestantul? Putem sa zicem, de exemplu, "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pre noi?". Nu pot. Cu multi dintre cei din CEB nu pot zice nici "Preasfanta Treime", intrucat sunt arieni.

Rugaciunea in comun este comuniune. Acesta este motivul pentru care a fost oprita de Sfintii Parinti, care nu au oprit niciodata dialogul, ba chiar au dialogat indelung cu ereticii inainte sa-i condamne. Mie aceasta trecere fortata de la dialog la rugaciune imi seamana cu impunerea casatoriilor homosexuale.

Cred ca mai sus ai gresit exprimarea din graba, sau din cauza orei tarzii, ca ai zis ca autorii contemporani, inclusiv neortodocsi, exprima aceleasi idei ca Sfintii Parinti, dar intr-un stil mai accesibil.

Las la o parte faptul ca mi se pare greu de crezut de exemplu ca varlaamistii moderni sa exprime ideile Sfantului Grigorie de Palama.

Imagineaza-ti insa, Fani, ca in fata ta stau: Sfantul Maxim Marturisitorul (pe care il si sarbatorim azi), Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Marcu al Efesului. Si chiar stau, daca credem ca sunt vii. Caruia dintre ei i-ai zice ca nu e actual? Care dintre ei e invechit. Si zi-ne tu, l-ai inlocui pe vreunul dintre ei cu Chesterton?

Poate ca traind aici, Fani, respiram mai greu. Poate spatiul nostru nu e la fel de aerisit. Dar cu toate acestea, in bisericile noastre aglomerate in care nici sa stai in genunchi nu mai ai loc, respiram aerul Sfintilor Parinti. De aceea ne sunt dragi, de aceea nu voi accepta niciodata ideea ca ei sunt depasiti pentru ca Fani, toti teologii contemporani marturisesc - sfintii sunt cei mai actuali.

Sper din nou sa nu te superi pe mine.

Eu nu ma supar (dar imi trece repede, din fericire) decat pe cei care dau cu bata, acuza si scrasnesc din dinti, ca Antonio, dar nu este cazul tau.

Stai, uite ce am zis eu:
"Este bine sa citim sfintii parinti, dar nu strica sa citim si autori crestini contemporani inclusiv neortodocsi. Ei exprima aceleasi idei insa intr-un stil mai accesibil omului de astazi. Eu asa cred."

Unde am zis eu ca nu sunt actuali, ca sunt invechiti si ca as vrea sa ii inlocuiesc cu Chesterton sau cu altii?
Am zis ca sa ii citim si pe unii si pe altii. Ne hranim din teologia lor ca sursa primara, insa ne putem si ar trebui sa ne hranim si cu autori moderni care de altfel ni-i explica, ni-i aduc mai aproape. Mai ales cei ortodocsi, sigur, dar si cei pe care i-am citat, in felul lor.
Le zici varlamisti. Eu cred ca prea vezi teologia occidentala ca un monolit. Au fost si sunt in occident oameni care desi nu au auzit in viata lor de Sf Grigore Palamas sau daca ar auzi nu ar crede ce zicea el (ca sunt poate conditionati de canonul de gandire occidental), dar daca te uiti la ceea ce zic si fac, este ca si cum ar gandi ca noi. Este ca si cum pentru ei energiile necreate ar fi prezente peste tot, desi nu le zic asa. La nici un autor neortodox pe care il stiu eu nu se simte mai bine prezenta energiilor necreate in lume decat la Chesterton. Iarasi, parerea mea.
Si apoi, acesti autori ne pot aduce o anumita viziune a crestinismului din alt unghi, care poate noua ne lipseste in literatura. Nu gasesti la Dostojevski (pe care eu il iubesc si m-am citit din scoarta in scoarta) aceasta seninatate, aceasta veselie profund crestina, acest salt din paradox in oparadox ca la Chesterton. Gasesti insa si la el ideea prapastiei sufletului uman, ideea posibilitatii pocaintei, si altele...