Saptamana de "rugaciune" Ecumenica

Anca, raspunsul la intrebarea ta legata de Comuninunea prin rugaciune, a fost data de Lavrentiu.
Dar mai exista si comuniunea in rugaciune, de aceea o opresc Sfintii Parinti, pentru ca rugaciunea in comun se face tocmai pentru ca cei ce o practica sa devina "un singur duh", adica sa se uneasca in respectiva rugaciune. Din acest motiv eu ma opun rugaciunii comune, fie ea si "Tatal nostru".

Lavrentiu, multumesc (inca odata) pentru completare.

Noessia, gandim diferit. Pana la un punct sunt de acord cu voi.
Daca e sa vorbim de Iubire, atunci DA sunt de acord cu voi. Insasi Mantuitorul ne-a invatat sa iubim pe toti la fel!
Dar, iubim?????
Oare am ajuns la masura Sfantului Siluan sau a lui Gheronda Pasisie sau a Batranului Porfirie sau a Sfintei Chiriachi sau a Sfintei Filofteia de a iubi lumea?? Eu cred ca NU. De aceea se cuvine sa vorbim din pozitia noastra de a iubi pe toti la fel. Nu este corect sa ne imbracam cu "penele" altuia si sa vorbim de iubire. E drept dam "bine"... dar Nu putem zbura..
Nu mi se pare corect sa folosim doar iubirea din vietile sfintilor ( "sa uitam" mortile lor martirice) si sa ne folosim de ea in acest "duh ecumenic". Ei au iubit, DA! Dar, au murit pentru Adevar!
Imi vorbiti de copii si de tanti Floarea care nu stie la 80 de ani ce este Ortodoxia.
pai nici eu nu stiu inca...dar macar caut sa aflu!
Cine cauta, gaseste!
Nu ne putem scuza "Doamne nu am stiut sa te caut".

Bine spune Lavrentiu, cand e vorba de Adevar NU este suficienta Iubirea. Trebuie marturisit. Acest duh ecumenist imbracat in "dulcea iubire" NU este bun!

Si pentru ca firea mea este de a da exemple concrete nu citate teologice va povestesc ceea ce eu insumi am trait.

Prietena mea din copilarie este catolica. O iubesc ca pe sora mea. Acum 12 ani tatal ei a suferit in infarct si a paralizat. M-a rugat sa merg cu ea la duhovnicul meu (stia ca parintele scapase pe multi de la moarte cu rugaciunea si mila Stapanei). Zis si facut! Am ajuns la sfintia sa si primul cuvant pe care mi l-a spus a fost asa:
Jenica, fata mea, de ce ai adus-o la mine pe aceasta pentru ca NU este de a mea??
Fata a inceput sa planga, crezand ca nu o va ajuta...
dar parintele a continuat "Nu-L voi scoate afara pe cel ce vine la Mine", dar pentru acestea trebuie sa cauti sa vezi Adevarul si sa lasi tigara (fata fuma).

Tatal traieste si in ziua de azi, dar fata nu si-a respectat promisiunea si tatal a paralizat din nou. In aceasta stare se afla si in ziua de astazi.
Exemple mai am multe dragele mele, dar nu crde ca mai e cazul sa le pomenesc.
Intelegti de ce pur si simplu, NU POT trece peste ceea ce acesti parinti imbunatati au lasat in inima mea??


Asa ca indiferent ce imi veti spune voi fetelor, nu pot fi de acord cu voi. Oricat v-as iubi, nu pot!
Viata/inima insasi, nu imi da voie sa spun ca voi. E parerea voastra, o respect. Dar, atat! Nu suntem in masura sa judecam Ierarhii dar nici nu putem tacea cand e vorba de Adevar!

Eu nu mai intervin pe acest topic de acum. Consider ca am spus ce am avut de spus. Ceea ce as scrie de acum inainte ar insemna "discutii despre discutii".

Am dat exemple vii, contemporane cu noi pentru a nu starni un alt subiect. Traim alte vremuri... Acesta s-a tot discutat si rasdiscutat pe alte topice. Eu una am cam obosit de acest "traim alte vremuri"..

In rest, Bucurie tuturor!