Sunt ateu, intrebati-ma orice!

În prealabil postat de turcud

dragul meu eu nu sant maestru la cuvinte dar dumnezeu stie ca spun adevarul, am fost si eu ateu,pe langa faptul acesta eram si foarte mandru si ateismul meu a izvorat din faptul ca eram sarac si foarte pornit impotriva nedreptatilor sociale a celor bogati, sa nu crezi ca acum sant bogat sau iubesc nedreptatile sociale ,vreau sa spun cat de singur eram in sufletul meu si nu gaseam pe nimeni care sa-mi spuna o vorba buna sau sa inteleaga cat de tulburat eram de situatia lumii si cat de neajutorat in a o schimba.pana intr-o zi cand o colega de liceu m-a invitat la o biserica de penticostali(sant ortodox) acolo pentru prima data am simtit dragoste si partasie.acolo m-am minunat de predicile pastorului trandafir.si am simtit ca-l iubesc din toata inima pe DUMNEZEU care si-a dat viata pentru mine care ma iubeste naconditionat acolo am aflat ca am un tata bogat care ma asteapta in cer ca viata are un scop final si un sens. AM VRUT SA IMPARTASESC TUTUROR ACEASTA MINUNE DIN VIATA MEA!am invatat ptr facultatea de teologie ortodoxa ca-sa devin preot sa intorc pe toata lumea la penticostali. invatand dogmatica si istoria bisericit m-am autoconvertit la ortodoxie bucuria devenind de negrait cand am avut unDUHOVNIC. nu am luat l-a facultate, am muncit am 4 copii sant in continuare foarte sarac in ochii lumii nu am casa am acum 35 de ani am dat iar la teologie sant student in primul an am numai note bune. te intrebi :- si care e faza bai telenovelistule?(nu-mi plac sub nici o forma) in tot acest timp dragul meu nu am mai fost singur niciodata,cuiva i-a pasat de mine cand tuturor celorlalti nu le pasa , cineva si-a amintit de mine cand ceilalti nu-si aminteau ... si nu vreau sa te mai plictisesc... de atunci sant fericit in saracia mea si nebun in ochii altora dar multora m-am facut ca o minune...si te provoc sa citesti sf ioan gura de aur omilii la matei si te provoc sa-ti iei un duhovnic ssi sa simti si tu fericirea pe care o simt prostii astia de crestini

In primul rind, ateii nu spun ca crestinii sint prosti.
In al doilea rind, e foarte frumos ca niste oameni se inteleg foarte bine cu alti oameni si fac impreuna lucruri placute.
In al treilea rind, ce te face sa crezi ca nu exista atei cel putin la fel de fericiti?
In al patrulea, lumea in care dumneata erai nefericit nu e una atee, era una in care credintele in superstitii, religii si supranatural sint covirsitoare.
Iti doresc ca de acum inainte sa fii si mai fericit.

În prealabil postat de topcat

Iti doresc ca de acum inainte sa fii si mai fericit.

Culmea e ca un ateu are o atitudine mai crestina decat insusi crestinii...

[maria-luisa]

În prealabil postat de topcat

In primul rind, ateii nu spun ca crestinii sint prosti.
In al doilea rind, e foarte frumos ca niste oameni se inteleg foarte bine cu alti oameni si fac impreuna lucruri placute.
In al treilea rind, ce te face sa crezi ca nu exista atei cel putin la fel de fericiti?
In al patrulea, lumea in care dumneata erai nefericit nu e una atee, era una in care credintele in superstitii, religii si supranatural sint covirsitoare.
Iti doresc ca de acum inainte sa fii si mai fericit.

foarte frumos, topcat! :)

[mercinbogdan]

A fost o vreme când eram şi eu ateu şi mă intoxicam cu materialism dialectic şi istoric, cu tot felul de argumentaţii mai mult sau mai puţin solide, negăsind nicio urmă a lui Dumnezeu în această lume, hoinărind pe tărâmurile raţiunii.

Dar în urma căutărilor a venit şi o perioadă de răspunsuri, când am văzut că CONSECINŢA RAŢIONALĂ CEA MAI PROFUNDĂ A ATEISMULUI ESTE NIHILISMUL, iar consecinţa nihilismului este sinuciderea. Drumurile logicii pot sfârşi uneori în prăpastii fără întoarcere...

În ateism omul nu îşi poate găsi un sens al vieţii, eventual îşi poate fabrica unul şi îl poate susţine prin ignoranţă sau poate să cedeze raţiunea unui instinct de supravieţuire. Orice sistem de valori (inclusiv etice) este atacabil şi el poate fi spulberat pentru că nu are pe ce se sprijini. Totul este relativ, praf în vânt, fără nicio bază.

Să fie oare Dumnezeul filozofic şi teoretic soluţia la această problemă? Ar putea fi, dar nu s-ar deosebi cu nimic de Moş Crăciun, zâne, zei şi elefanţi zburători... De-abia Dumnezeul creştin, personal, care vine să se implice în viaţa omului, să îi dăruiască veşnicia şi iubirea, să îi dea ca sens al vieţii bucuria completă, eternă alături de El şi de toate celelalte fiinţe, rezolvă această problemă.

Şi spre deosebire de toate celelalte închipuiri ale mitologiei, Dumnezeul cel adevărat se face cunoscut nouă prin experienţă personală în măsura în care noi suntem dispuşi sa Îl lăsăm să facă asta, pentru că El nu trece peste libertatea noastră de a-L primi sau respinge. Iar aceasta o face prin harul său, pe care înainte de a şti cum se numeşte, îl denumeam senzaţia de suflet curat şi uşor ca un fulg, ceea ce e o trăire cu mult superioară calitativ aceleia de a privi flori minunate, a asculta o muzică bună sau a te bucura în diverse feluri.

Pentru mine Dumnezeu înseamnă trăire, aşa L-am cunoscut, fără ca eu să am vreun merit pentru asta, pentru că sunt un biet păcătos stăpânit de patimi, mândrie şi erezii. Chiar dacă viaţa mea este uneori una mizerabilă, ştiu că există şi bucurii care depăşesc condiţia umană obişnuită şi pe care numai Dumnezeu le poate dărui...

[stereox]

În prealabil postat de mercinbogdan

A fost o vreme când eram şi eu ateu

Nu te cred. Si cand spun asta ma bazez pe:

În prealabil postat de mercinbogdan

şi mă intoxicam cu materialism dialectic şi istoric

:)))

În prealabil postat de mercinbogdan

Dar în urma căutărilor a venit şi o perioadă de răspunsuri, când am văzut că CONSECINŢA RAŢIONALĂ CEA MAI PROFUNDĂ A ATEISMULUI ESTE NIHILISMUL, iar consecinţa nihilismului este sinuciderea.

Eu sunt ateu si nu sunt nihilist :)
Topcat, tu esti nihilist?

În prealabil postat de mercinbogdan

În ateism omul nu îşi poate găsi un sens al vieţii, eventual îşi poate fabrica unul şi îl poate susţine prin ignoranţă sau poate să cedeze raţiunea unui instinct de supravieţuire.

Viata are sensul pe care il oferi tu. Nu trebuie sa-l cauti, pentru ca nu sta ascuns undeva, eventual cocotat intr-un copac gata sa-ti cada in cap. Tu oferi vietii ce sens iti doresti.

În prealabil postat de mercinbogdan

Orice sistem de valori (inclusiv etice) este atacabil şi el poate fi spulberat pentru că nu are pe ce se sprijini. Totul este relativ, praf în vânt, fără nicio bază.

Da. Spre exemplu, sclavia era sprijinita si incurajata de Biblie, era un lucru perfect normal. Odata cu acceptarea valorilor umaniste, sclavia este considerata un lucru reprobabil, valorile etice / morale de acum 300 de ani nu mai sunt acceptate astazi. Care-i problema?

În prealabil postat de mercinbogdan

...Şi spre deosebire de toate celelalte închipuiri ale mitologiei, Dumnezeul cel adevărat se face cunoscut nouă...

[AlinB]

În prealabil postat de topcat

Nu cred ca asa ceva se poate trage din crestinism: Humanism is a democratic and ethical life stance, which affirms that human beings have the right and responsibility to give meaning and shape to their own lives. It stands for the building of a more humane society through an ethic based on human and other natural values in the spirit of reason and free inquiry through human capabilities. It is not theistic, and it does not accept supernatural views of reality.

" human beings have the right and responsibility to give meaning and shape to their own lives"

Perfect crestin, se cheama "liberul arbitru".
Problema apare in momentul in care se stabilesc valorile dupa care se ghideaza alegerile individului.

În prealabil postat de topcat

Nu e cazul umanismului rational.

Mai ales in cazul umanismului rational.
In cazul umanismului sentimental se poate sa ramana anumite valori etice.
Ma refer la cele efectiv practicate, nu cele promulgate, care nu-si vor gasi niciodata un sprijin in realitatea concreta, ci dimpotriva.

În prealabil postat de stereox

Viata are sensul pe care il oferi tu. Nu trebuie sa-l cauti, pentru ca nu sta ascuns undeva, eventual cocotat intr-un copac gata sa-ti cada in cap. Tu oferi vietii ce sens iti doresti.

Asa este, dar problema corectitudinii sensului pe care i l-ai dat ramane.
Este el in acord cu realitatea?
Asta este problema..

Da. Spre exemplu, sclavia era sprijinita si incurajata de Biblie, era un lucru perfect normal. Odata cu acceptarea valorilor umaniste, sclavia este considerata un lucru reprobabil, valorile etice / morale de acum 300 de ani nu mai sunt acceptate astazi. Care-i problema?

Incurajata? Nu prea cred.
Era o forma de relatii sociale care exista de cand lumea.

Iar din pacate sclavia exista si acum insa sub alte forme, si ea este chiar foarte acceptata si chiar promovata.

Exista de la forme acute de sclavie (prostitutia, mai ales legalizata) pana la forme mai putin evidente (munca la negru, munca prost platita) fiind acoperita de iluzia unor libertati mai degraba teoretice decat practice.

În prealabil postat de AlinB

Mai ales in cazul umanismului rational.
In cazul umanismului sentimental se poate sa ramana anumite valori etice.
Ma refer la cele efectiv practicate, nu cele promulgate, care nu-si vor gasi niciodata un sprijin in realitatea concreta, ci dimpotriva.

Practic, nu exista umanism sentimental, pentru ca
Humanism is a rational philosophy informed by science, inspired by art, and motivated by compassion. Affirming the dignity of each human being, it supports the maximization of individual liberty and opportunity consonant with social and planetary responsibility. It advocates the extension of participatory democracy and the expansion of the open society, standing for human rights and social justice. Free of supernaturalism, it recognizes human beings as part of nature and holds that values--be they religious, ethical, social, or political--have their source in human nature, experience and culture. Humanism thus derives the goals of life from human need and interest rather than from theological or ideological abstractions, and asserts that humanity must take responsibility for its own destiny.

[anaana71]

hai ca ati dat-o in prosteala.

[AlinB]

În prealabil postat de topcat

Practic, nu exista umanism sentimental, pentru ca
Humanism is a rational philosophy informed by science, inspired by art, and motivated by compassion. Affirming the dignity of each human being, it supports the maximization of individual liberty and opportunity consonant with social and planetary responsibility. It advocates the extension of participatory democracy and the expansion of the open society, standing for human rights and social justice. Free of supernaturalism, it recognizes human beings as part of nature and holds that values--be they religious, ethical, social, or political--have their source in human nature, experience and culture. Humanism thus derives the goals of life from human need and interest rather than from theological or ideological abstractions, and asserts that humanity must take responsibility for its own destiny.

Daca ai inteles ceva din ce ai citat mai sus fa totusi un efort si scrie in romana ca totusi e un forum de vorbitori de limba romana.

Asta daca consideri ca ideile expuse mai sus merita osteneala, daca nu..

În prealabil postat de mercinbogdan

Orice sistem de valori (inclusiv etice) este atacabil şi el poate fi spulberat pentru că nu are pe ce se sprijini. Totul este relativ, praf în vânt, fără nicio bază.

Nu e cazul umanismului rational.