Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

169. Slujbele religioase la pucioşi(II)

5. O particularitate a Sfintei Liturghii la pucioşi o constituie „coborârea Cuvântului”. Aceasta are loc întotdeauna la slujba oficiată exclusiv de două persoane (Mihaela şi Nicuşor) în circumstanţe nebuloase. Liderii pucioşi pretind că Mihaela aude glasul unui duh, ca o suflare de vânt, care-i dictează apoi pe îndelete, cuvânt cu cuvânt, ce trebuie să scrie. Nicuşor ar fi doar martor al fenomenului, el nu aude, nu vede, dar crede. Ulterior, Nicuşor transcrie „Cuvântul” pe site şi îl citeşte cu intonaţie dumnezeiască, pentru ca să fie şi înregistrat. Mihaela îl învaţă mereu cum trebuie să intoneze citirea Cuvântului, ca să fie aşa cum l-a auzit ea. Caseta cu înregistrarea circulă apoi printre pucioşi, din mână în mână. Au fost cazuri de „Cuvinte” care au avut circuit închis, nefiind date niciodată publicităţii. Acestea, de regulă, se refereau la situaţii grave, de certuri sau de „neîmpliniri” între pucioşi.
De remarcat că toate aceste modificări liturgice se regăsesc şi în celelalte slujbe făcute de pucioşi, care au de regulă o audienţă mai largă (acum sunt admişi şi simpatizanţii, iar uneori – în mod excepţional, dacă e vorba de vreo personalitate publică deosebită – chiar şi unii vizitatori ocazionali). Este vorba însă doar de slujbele intitulate: Acatiste, Paraclise, Sfeştanii.
Pucioşii nu oficiază nici nunţi – pe care le consideră spurcate din principiu – nici botezuri.
Slujbele de înmormântare ale pucioşilor se oficiază întotdeauna de preoţii Bisericii majoritare (BOR). În situaţii de acest gen, preoţii ortodocşi sunt buni, în rest, sunt inacceptabili. Este drept că la aceste slujbe de înmormântare participă în civil şi un „preot” pucios, amestecat printre ceilalţi adepţi, care reproduce simultan şi în gând toată slujba pe care o fac preoţii ortodocşi ai BOR, probabil din convingerea că oricum slujba acestora „nu e primită”, şi de aceea musai trebuie dublată în taină de către un „preot” pucios.
În fine, Taina Spovedaniei la pucioşi a suferit şi ea unele schimbări, mai ales în timp. Ceva mai înainte, „preoţii” pucioşi erau un fel de interfaţă între liderii „prooroci” şi penitenţi. Asta trebuie înţeleasă astfel: penitenţii spuneau tot ce au de spus, iar liderii pucioşi, ca nişte prooroci ce sunt, nu trebuiau să fie nepăsători la frământările lor, aşa că aveau grijă să afle totul de la „preoţi”, ca să poată apoi să-i ajute mai eficient pe cei greşiţi, cum să se îndrepte ei ca să le fie bine. Mai nou, după ce liderii pucioşi au fost dezamăgiţi până şi de „preoţii” lor, pe motiv că nu le sunt neapărat excesiv de fideli, au inventat o metodă nouă de spovedanie: Penitenţii se adună în cerc, în jurul „proorocilor” Mihaela şi Nicuşor(Arhiereul Domnului), şi vorbesc unul după altul, spunându-şi toate greşelile şi gândurile zilei. Mihaela doar ascultă, în timp ce Arhiereul Nicuşor le pune pe rând epitrahilul preoţesc pe capete şi le rosteşte rugăciunea de dezlegare: „Domnul şi Dumnezeul Nostru Iisus Hristos... etc.”
Slujba de Maslu la pucioşi se săvârşeşte ocazional, dar nu s-a înregistrat vreodată vreo vindecare spectaculoasă. Ba mai mult, pucioşii sunt în mod constant clienţii spitalelor, poate din prea multă neodihnă (sunt instruiţi de liderii lor să se roage îndelung ziua şi noaptea, pentru tot felul de nevoi interne şi externe – inclusiv pentru ca Traian Băsescu să câştige în mod repetat alegerile), poate de o hrană deficitară (sunt exclusiv vegetarieni, şi nici mult nu manâncă), poate de unele rele tratamente care le slăbesc puterile psihice, poate din dezamăgirea că, după zeci de ani de aşteptări, promisiunile liderilor lor se încăpăţânează să nu se împlinească.

[vsovivi]

În prealabil postat de mihai07

ca tot vrei niste versete
6. Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie,
7. Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos.
8. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema!
9. Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema!

mă, voi tot daţi citatul asta mereu dar nu ştiţi nici ce evanghelie predica sf Ap Pavel, nici ce înseamnă aia altă evanghelie, nu ştiţi nici să pricepeţi măcar textul cu pricina ca să ştiţi la cine se referă ca surse ale minciunii ci voi propagând mereu acest citat nu faceţi altceva decât să vă recunoaşteţi unelte fidele pentru promovatorii înşelăciunilor, adică a celor care fie nu pricep nimic, fie pricep prea bine dar vor ca voi să nu credeţi şi să nu primiţi Adevarul ca nu cumva să-şi piardă ei privlegiurile pentru privilejuri faine de a păcătui în voie de la pupitrul de comandă...

deci cine erau cei de atunci care treceau rapid de la cel ce va chemat prin Harul lui Hristos, la altă evanghelie, care nu este alta decât că vă tulbură că voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos?

deci dacă de la noi sau de la un înger din cer v-ar vesti cineva altă evanghelie decât aia pe care v-am vestit-o să fie anatemă... deci e valabil ce a vestit sf Pavel, deci ce aţi primit e valabil...

dar voi nu pricepeţi nici ce aţi primit nici ce evanghelie a vestit sf Pavel nici ce înseamna termenul alta... deci dacă nu pricepeţi de ce nu lăsaţi pe cei ce pricep în pace ci le creaţi tulburare spunând că evanghelia de la Pucioasa este în contradicţie cu Evanghelia la care aţi fost chemaţi prin Harul Domnului...

deci practic nu afirmi nimic decât ridici la fileu o frică idolească... să nu citim, să nu credem, să dăm anatemei doar pentru faptul că unii zic că e alta... poi e chiar Apocalipsa implinindu-se iar sf Pavel a vorbit de aşa ceva, deci cum ar putea să fie alta?

alta ar fi una care ar zice ceea ce susţineţi voi, adică faptul că după Apocalipsă dată prin sf Ioan Teologul, Hristos ar fi murit sau ar fi plecat definitiv la Ceruri lăsându-ne de izbelişti... pe mâna fariseilor şi a lui antichrist sau a celui rău cu fiarele lui cu tot...

deci vă rog frumos nu mai insinuaţi degeaba în speranţa că o să stârniţi frică şi panică de anateme... căci cutremurele şi pandemiile şi tulburarea vine de la păcatele nedreptăţii, nu le trimite nimeni ci vin ele chemate de păcate şi răutăţi şi minciuni şi aberaţii... alea pe care le facem noi... deci anatema vine singură aşa că nu mai daţi voi mereu anatemei pe prooroci... ci acolo ''să fie anatemă'' este ca să credeţi voi că or să fie anatemă... deci vor cădea în groapă cei ce leapădă sau schimbă Evanghelia în altceva... în basme sau în distracţii sau în ce ştiu eu ce plăceri fariseice... deci singuri îşi atrag anatema... se dedau anatemei... aşa că i-a dat Anatemei... Dumnezeu... voi încercaţi să ieşiţi de sub ea... nu vă puneţi să o daţi voi: sfinţilor, proorocilor sau copiilor...

Dar in dar Evanghelia de la Pucioasa, primită de la Cuvântul lui Dumnezeu nu are cum să fie aceiaşi Evanghelie la nivel de litere şi fraze, adică gramatical aşa ca o copie xerox, că pe motivul ăsta zic unii că e alta, ci ce se dă acuma este aceiaşi Evanghelie vestită mai înainte întrucât este o parte din împlinirea Evangheliei vestite de sf Ap Pavel... deci face parte din împlinirea Evangheliei Domnului, vestite de Apostoli...

deci nu mai daţi citatul ăsta aşa ca ptolomacii... că fără să pricepeţi nimic mă întreb cum puteţi face afirmaţii neacoperite măcar de priceperea textului citat, cât de cât, la nivel semantic, la nivel de gramatică elementară, ori măcar la nivel de bun simţ?


deci ce e aia alta? în capul vostru... şi cine vă tulbură ca să vă schimbe Evanghelia? nu cumva voi vreţi să le-o schimbaţi pe a lor şi nu numai pe a lor ci şi pe a voastră, ca nu cumva vreuna să fie ... o altă ??????

(nici eu nu pricep mai nimic dar măcar caut să stau în banca mea şi nu să dau anatemei pe... prooroci sau pe sfinţi)

În prealabil postat de vsovivi

mă, voi tot daţi citatul asta mereu dar nu ştiţi nici ce evanghelie predica sf Ap Pavel, nici ce înseamnă aia altă evanghelie, nu ştiţi nici să pricepeţi măcar textul cu pricina ca să ştiţi la cine se referă ca surse ale minciunii ci voi propagând mereu acest citat nu faceţi altceva decât să vă recunoaşteţi unelte fidele pentru promovatorii înşelăciunilor, adică a celor care fie nu pricep nimic, fie pricep prea bine dar vor ca voi să nu credeţi şi să nu primiţi Adevarul ca nu cumva să-şi piardă ei privlegiurile pentru privilejuri faine de a păcătui în voie de la pupitrul de comandă...

deci cine erau cei de atunci care treceau rapid de la cel ce va chemat prin Harul lui Hristos, la altă evanghelie, care nu este alta decât că vă tulbură că voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos?

deci dacă de la noi sau de la un înger din cer v-ar vesti cineva altă evanghelie decât aia pe care v-am vestit-o să fie anatemă... deci e valabil ce a vestit sf Pavel, deci ce aţi primit e valabil...

dar voi nu pricepeţi nici ce evanghelie a vestit sf Pavel nici ce înseamna termenul alta... deci dacă nu pricepeţi de ce nu lăsaţi pe cei ce pricep în pace ci le creaţi tulburare spunând că evanghelia de la Pucioasa este în contradicţie cu Evanghelia la care aţi fost chemaţi prin Harul Domnului...

deci practic nu afirmi nimic decât ridici la fileu o frică idolească... să nu citim, să nu credem, să dăm anatemei doar pentru faptul că unii zic că e alta... poi e Apocalipsa implinindu-se iar sf Pavel a vorbit de aşa ceva, deci cum ar putea să fie alta?

alta ar fi una care ar zice ceea ce susţineţi voi, adică faptul că după apocalipsă Hristos ar fi murit sau ar fi plecat definitiv la Ceruri lăsându-ne de izbelişti... pe mâna fariseilor şi a lui antichrist sau a celui rău cu fiarele lui cu tot...

deci vă rog frumos nu mai insinuaţi degeaba în speranţa că o să stârniţi frică şi panică de anateme... căci cutremurele şi pandemiile şi tulburarea vine de la păcatele nedreptăţii, nu le trimite nimeni ci vin ele chemate de păcate şi răutăţi şi minciuni şi aberaţii... deci anatema vine singură aşa că nu mai daţi voi mereu anatemei... ci acolo să fie anatemă este ca să credeţi voi că or să fie anatemă... deci vor cădea în groapă cei ce leapădă sau schimbă Evanghelia în altceva... în basme sau în distracţii sau în ce ştiu eu ce plăceri fariseice... deci singuri îşi atrag anatema...

dar Evanghelia de la Pucioasa, de la Cuvântul lui Dumnezeu nu are cum să fie aceiaşi evanghelie la nivel de litere şi fraze, adică gramatical ca o copie xerox ci este aceiaşi Evanghelie întrucât este o parte din împlinirea vestirii Evangheliei vestite de sf Ap Pavel... deci face parte din împlinirea vestirii Evangheliei Domnului...

deci nu mai daţi citatul ăsta aşa ca ptolomacii... că fără să pricepeţi nimic mă întreb cum puteţi face afirmaţii neacoperite măcar de priceperea textului citat?


deci ce e aia alta? în capul vostru... şi cine vă tulbură ca să vă schimbe evanghelia? nu cumva voi vreţi să le-o schimbaţi şi lor şi vouă??????

prietene nu ai decat sa ramai in ereziile tale. eu nu imi bat capul cu tine. dar daca tu crezi povestile puciosilor, e grav. nu cred ca o persoana, macar cu un nivel de inteligenta mediu ar crede aberatiile puciosilor

[vsovivi]

În prealabil postat de mihai07

prietene nu ai decat sa ramai in ereziile tale. eu nu imi bat capul cu tine. dar daca tu crezi povestile puciosilor, e grav. nu cred ca o persoana, macar cu un nivel de inteligenta mediu ar crede aberatiile puciosilor

care sunt ereziile mele? ce vehiculezi dumneata aşa ca o furtună în discuţie? vorbeşti cu referiri la ceva ce lipseşte dar iată tu mi le-ai vazut şi ai văzut şi prăpădul de la ele, le ştii şi sunt evidente... pentru toată gLumea, fireşte.

Poi eu ţi-am cerut să-ţi baţi ceva? cu mine? Doamne ferşte, ba să nu-i baţi capul că şi aşa...

Şi care e gravitatea invocată? ce o să mi se întâmple dacă cred Evanghelia Domnului? nu ţi-am zis că voi ziceţi ca-s poveşti deşi toate s-au împlinit iar faptele Trâmbiţelor sunt reale? nu v-am zis că voi le transformaţi în poveşti? probabil şi epoca de zmoală a fost tot o poveste... aia de tristă amintire...

Poi credinţa nu ţine de inteligenţă ci de dar, uite aşa am fost eu miluit de Hristos ca să cred... iar celor ce li se dă mult, mult li se va cere, aşa că vai de mine păcătosul daca mă nemulţumesc, deoarece ''nemulţumitului i se ia darul'' ... doar să nu mă apuc să mulţumesc şi eu aşa ca fariseul ce-şi râdea de vameş... râdea hârb de oală spartă...

[mariamargareta]

170. Pacea la pucioşi (I)

Mesajul evanghelic al Domnului Iisus Hristos nu poate fi înţeles corect decât în integralitatea lui. Să urmărim, spre exemplu, următorul text care ilustrează o proorocie a celor care se vor întâmpla din cauza împietririi inimilor oamenilor:
„Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.
Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.
Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.” (Matei 10, 34-36)

Acest text este adesea scos din contextul general al Evangheliilor, fiind interpretat rigid, ca şi când el ar exprima ad litteram chiar voia lui Dumnezeu, şi care ar lucra în chip predestinat pentru instaurarea unui haos universal, bazat pe duşmănie generalizată, ca o consecinţă directă a unei doctrine vădit belicoase.
În realitate, Hristos era tocmai dimpotrivă, un mesager divin al păcii, şi aşa îşi întâmina El ucenicii, cu cuvintele „Pace vouă!”. Textul de mai sus nu exprimă nicidecum o dorinţă divină prestabilită, sau un mesaj didactic, ci o perspectivă nedorită la care se poate ajunge atunci când cei care doresc să fie împlinitori ai credinţei ortodoxe nu găsesc înţelegere din partea casnicilor lui. Textul acesta are aşadar un caracter preventiv: cei care-l descoperă în filele Scripturii nu vor mai fi surprinşi dacă vor fi chiar ei afectaţi de o asemenea nedorită, posibilă împrejurare. Pentru unii însă, care nu înţeleg decât litera Evangheliei, dar nu şi spiritul ei, textul acesta devine un criteriu de viaţă, cu caracter călăuzitor, iar ei capătă convingerea că le revine obligaţia de a contribui cu energie la aplicarea şi generalizarea lui. În opinia lor, toţi creştinii, fără excepţie, ar urma să treacă obligatoriu prin această dureroasă experienţă. Spre exemplu, sectanţii pucioşi pretind că Dumnezeu Îşi caută pe acest criteriu exclusivist nişte colaboratori apropiaţi şi fideli, prin intermediul cărora să promoveze la modul practic ideologia pucioasă ce fusese deja de ani de zile mediatizată la modul teoretic sub o titulatură de împrumut (fraudulos): „Cuvântul lui Dumnezeu”. Aceştia afirmă că selecţia simpatizanţilor pucioşi care vor primi „darul credinţei” în doctrina acestei secte trebuie să se facă exclusiv pe acest criteriu al despărţirii absolute, duşmănoase chiar, de ceilalţi membri ai familiei. Punerea în practică a acestei doctrine a căpătat accente atât de aberante, încât au existat nu puţine cazuri când în unele familii de pucioşi, la recomandarea insistentă a liderilor sectei, copii minori au fost despărţiţi cu forţa de părinţii lor şi crescuţi apoi până la majorat în alte familii de pucioşi. Scopul declarat al acestei practici de „schimburi de copii” a fost ca între părinţi şi copiii lor naturali să nu se instaleze cumva vreo afinitate, vreo dependenţă sau vreo afectivitate pronunţată, ceea ce în opinia lor ar fi fost intolerabil şi impardonabil, în raport cu mesajul biblic exprimat la Matei 10, 36 şi la Luca 18, 29-30:
“Îmi trebuie doar om credincios ca să merg, căci cel credincios este găsit de Mine cu inimă curată, şi aceluia i-am dat darul credinţei şi l-am ajutat să-l poarte. Când Eu îi aleg pe-ai Mei pentru Mine, Eu am de răbdat mult, căci omul e înconjurat de-ai lui şi de oameni fel de fel, iar până rămân Eu cu bobul cel curat în mână e multă lucrarea vânturatului plevei, e mult de suferit şi de răbdat, şi suferă Domnul pe pământ de la omul necredincios şi trufaş până ce-Şi alege pe-ai Săi dintre aceştia, şi am spus cuvânt mare acum două mii de ani pentru cei credincioşi, şi aşa am spus: "Cine nu lasă pentru numele Meu părinţi şi fraţi, soţie şi copii, rude şi prieteni, averi şi ranguri şi pe sine însuşi apoi ca să poată să fie al Meu cu totul, unul ca acela nu poate pentru Mine, nu poate să-Mi fie ucenic şi credincios fără de întoarcere". Eu însă îl ajut pe cel cu inima curată şi rabd şi sufăr cu durere aşteptând până ce biruiesc piedici fel de fel din calea celui ce vine venind la Mine, vine cu dor, şi dorul îi este înger curăţitor de cale pe calea lui cu Mine.” (Citat din “Cuvântul dela Pucioasa” din 19-01-2010)
Pucioşii sunt tentaţi aşadar să deceleze două atitudini fundamental opuse care vor trebui folosite în relaţile curente cu semenii lor:
- o relaţie de pace cu cei de aceeaşi credinţă cu ei;
- o relaţie duşmănoasă, sau măcar de separare totală şi radicală, dusă până la indiferenţă, faţă de cei care nu le împărtăşesc opiniile lor sectare.
Acest lucru este vizibil printr-o modificare liturgică, necanonică, pe care pucioşii au operat-o în slujbele lor. Deşi aceste slujbe sunt copiate în proporţie covârşitore după cărţile de cult editate de B.O.R., pucioşii şi-au permis să modifice toate sintagmele şi expresiile care nu le conveneau sau care intrau în conflict de interese cu convingerile lor religioase.
De exemplu, episcopul locului este înlocuit în diptice cu episcopul pe care l-ar vrea ei la cârma bisericii lor (pe care ei o numesc Biserica „Noul Ierusalim”), fără măcar ca acesta să fi fost numit într-o asemena funcţie sau să-şi fi dat vreodată consimţământul la aşa ceva: „Pe Prea Fericitul Părintele nostru Irineu, Patriarhul Bisericii Noul Ierusalim, să-l pomenească Domnul Dumnezeu în împărăţia Sa!”. Avem aşadar de-a face aici nu numai cu un afront adus Bisericii oficiale, deci o manifestare schismatică, dar şi cu un abuz, bazat pe delaţiune şi sperjur, care aduce atingere gravă demnităţii şi onoarei unei feţe bisericeşti.
Alt exemplu este folosirea exprimării „Ţie, Doamne, ne rugăm!” în loc de „Domnului să ne rugăm!” ceea ce vrea să exprime o intimitate legitimă a pucioşilor cu Dumnezeirea, care nu se regăseşte şi în Biserica majoritară. Cu alte cuvinte, ni se sugerează că ei şi numai ei s-ar afla în dialog direct cu Dumnezeu, în timp ce majoritarii ortodocşi au rămas pe mai departe la dialogul indirect.
În fine, dar nu în ultimul rând, o modificare legată de subiectul discutat mai înainte este formularea „Pace vouă!” care înlocuieşte în mod invariabil exprimarea clasică din bisericile ortodoxe „Pace tuturor!” . Cum se explică această înlocuire?
„Preoţii” pucioşi au preluat expresia pe care o folosise Mântuitorul pentru a-i saluta pe ucenici după învierea Sa. Ei consideră probabil că această exprimare este superioară formulării „Pace tuturor!”, deoarece face distincţia între cei de faţă (pucioşii prezenţi la slujba lor, care ar fi beneficiarii de drept ai urării de pace) şi cei aflaţi în exteriorul bisericii lor, care n-ar fi demni de acest mesaj. Aşadar, nu toţi trebuie să primească salutul păcii, ci numai „cei credincioşi”, adică adepţii pucioşi.
Biserica tradiţională a adoptat însă un alt mesaj, cu adevărat irenic. Prin formularea „Pace tuturor!” ea exprimă un mesaj de conciliere, de invitaţie la cunoaşterea Evangheliei şi de instaurare a frăţiei între toţi oamenii de pe pământ. Mesajul Bisericii fiind unul universal, de evanghelizare pentru toată suflerea care-L caută pe Domnul, el nu putea fi în acelaşi timp unul exclusivist. Biserica Ortodoxă tradiţională se arată a fi adevărata purtătoare a Duhului Sfânt, căci ea împlineşte mesajul pastoral cu care fuseseră investiţi ucenicii de Mântuitorul Iisus încă de la început. Într-adevăr, la prima trimitere a ucenicilor la propovăduire, Iisus i-a îndemnat să semene salutul păcii în mod nediferenţiat, către toţi şi tuturor. Diferenţierea se făcea în mod natural abia după ce mesajul păcii ajungea la primitorii lui: cei care primeau pacea, se bucurau îndată şi de roadele ei; cei care o respingeau, pierdeau prilejul unic de a ajunge ei înşişi făcători de pace. În oricare dintre cele două situaţii, ucenicii n-aveau nimic de pierdut, căci pacea lor nu se risipea fără rost:

„În orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi până ce veţi ieşi.
Şi intrând în casă, uraţi-i, zicând: "Pace casei acesteia".
Şi dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi.” ( Matei 10,11-13)

[mariamargareta]

170. Pacea la pucioşi (II)

Sunt oare pucioşii şi ei nişte făcători de pace? Căci ei dau pace semenilor lor tot aşa cum o dă şi lumea: în mod selectiv şi preferenţial. Ei îi dispreţuiesc pe „vrăjmaşii lor”, considerându-i nedemni de pacea lor. Pentru ei pacea nu se dă tuturor, căci ei iubesc doar pe cei care îi iubesc şi fac bine doar celor care le fac bine. Dar Domnul i-a învăţat să nu facă aşa, ci să fie fiii Celui Preaînalt, să fie fii ai lui Dumnezeu:

„Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;
Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei.
Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac.
Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi” (Luca 6, 31-35)

Domnul Iisus i-a învăţat pe ucenii Săi să nu fie făcători de pace aşa cum este lumea, în chip preferenţial. „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze” (Ioan 14:27) le spunea Mântuitorul ucenicilor Săi, îndemnându-i ca şi ei să facă la fel unii către alţii, ca să fie fiii Lui. Căci tot El era Cel care le zicea: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5,9)

Pucioşii îşi fixează ca obiectiv primordial propovăduirea unei noi Evanghelii, numită “Evanghelia Sfintei Virginia”, şi îşi îndeamnă adepţii să vegheze cu străşnicie la păstrarea darului credinţei în această Evanghelie. Între ei şi duşmanii acestei învăţături, supranumită şi “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” nu poate fi pace, ci duşmănie, chiar dacă cei care-i mustră pe pucioşi pentru rătăcire de la dreapta credinţă sunt chiar casnicii lor:

“Vegheaţi cu veghe sfântă şi păziţi cu grijă mare acest dar şi păziţi-vă de cei ce ar da să vi-l răpună, căci credinţa voastră în acest cuvânt are mulţi, mulţi duşmani, şi nu uitaţi vestea Mea cea de acum două mii de ani când Eu am spus că duşmanii omului sunt casnicii lui, şi de acolo începe, de aproape de voi începe numărul duşmanilor credinţei voastre, iar duhul cel potrivnic Mie şi omului credincios Mie ştie ce să atace în om, şi atacă credinţa între Mine şi om, unirea Mea cu omul, legătura cea tainică între Mine şi el, duhul iubirii, care leagă pe om de Dumnezeu cu putere de nedespărţit.” (Citat din “Cuvântul dela Pucioasa” din 19-01-2010)

Sunt pucioşii făcători de pace, dacă îşi dau doar unii altora pacea, prin salutul „preoţilor” lor: „Pace vouă!”, iar pe „vrăjmaşii” lor, casnicii care nu gândesc la fel ca ei, îi duşmănesc şi-i dispreţuiesc?
Şi dacă nu sunt, pot fi ei chemaţi cu numele de „fiii lui Dumnezeu”, aşa cum singuri pretind să fie?

[vsovivi]

poi acum vă învârtiţi în jur la cui anume dăruie Hristos pacea?

poi o dăruie Apostolilor şi ei o dăruie mai departe celor vrednici din cetăţi şi tot aşa, iar celor nevrednici, zice că Pacea dăruită lor să li se întoarcă Apostolilor... deci iată cum nici o firmitură de pace nu se risipeşte ci toată pacea e folosită cu meticulozitate ... căci pâna şi firele de păr din cap vă sunt numărate... deci se ştie de ele...

iar voi aţi vrea aşa o dăruire generalizată de pace, aşa un fel de vorbe în deşert, aşa cum vă dă gLumea, din vorbe vă salută cu pace dar se bucură nespus ca să va vorbească de rău şi să vadă că aţi păţit-o... şi asta dăruie tuturor...

ei dăruie mereu ce nu au căci duşmanul creştinilor e clar că sunt casnicii lui, sau cine-l învaţă pe creştin să mănânce, să bea... cafea, să fumeze, să se uite la filme erotice, să înjure şi să vorbească porcos fără nici o mustrare? dar mai ales cine îţi spune dacă mergi la biserică sau te rogi că ce ai păţit? te-ai pocăit? sau ai ajuns sectant... cine? deci cine te învaţă că toată lumea o să moară şi nu va fi nimic şi ca atare nu mai e nimic de făcut că şi aşa fatalitatea destinului nostru e scrisă in zaţ... deci cine te ''ajută'' de când eşti mic până mori ca să stai liniştit în necredinţă şi să nu-ţi faci probleme?

Raspuns: CASNICII TĂI!

deci ei sunt duşmanii care trebuie iertaţi şi iubiţi dar ascultat Dumnezeu, nu ei, deci Pacea este să-i răbdăm până la moarte cu dragoste... căci abea atunci binecuvântarea de sus se depune în noi sub formă de fericire şi nu se întoarce 'napoi la maimarele de la care vine cu Ea...


iar tu încerci mereu să demonstrezi câte-n lună şi-n stele dar argumentul este exagerarea iar lipeala păcatelor altora sau chiar ale tale o foloseşti ca să ai apoi ce să osândeşti... veheent şi exagerând ridicol şi pueril... în alţii, căci se pare că nu reuşeşti decât să te judeci pe tine, dovedindu-ţi talentele mitomaniceshti scriitoriceşti, împletind gLumia cu etichetările false şi răutăcioase şi categorice spre a avea dacă nu argumente valabile atunci măcar circ şi sirene mediatice...

deci despre ce pace vorbiţi voi care procedaţi aşa în cazul vostru? ''au doară'' vă socotiţi pe voi ăia vrednicii peste care Pacea Domnului râmâne? Dacă-i aşa atunci de ce nu încăpeţi de dragii Domnului pucioşi? de ce? n-aveţi pace de ei? vă mănîncă limba? poi scărpinaţi-o cu nişte şmirghel ca să fie o limbă de lemn lustruită, aşa cum şi-a ascuţit lupul răpitor limba îmbrăcată în piei de oi, pe tocilă, la urs... că aşa poate nu o să vă mai înţepe colţurile limbii de lemn moştenite, pe la Cerul gurii... şi o să vă liniştiţi total de a vă mai găsi în treaba urâtă de a judeca voi Cuvântul lui Dumnezeu arătându-ne nouă cât de tare greşesc copiii cuminţi... fiindcă au priceput cum trebuie socotit ori cum nu trebuie socotit Cuvântul lui Dumnezeu, Numele Lui cel Nou:

„Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului sunt (vor fi) casnicii lui.” (Matei 10, 34-36)

deci e clar cine sunt cei ce te-au învăţat că la Pucioasa e o sectă... şi e clar că de atunci nu mai ai pace... n-ai cum... ai casnici şi eşti casnică pentru cei ce cred... mergând ca un camikadze până în pânzele albe cu acuzarea... căci ai mizat că ai tras lozul câştigător... dar când o să-l deschizi, abea atunci o să vezi dumneata ce ai câştigat... o excursie la un hotel de 5 stele... sau una din aia pe Titanic... fals (vals), ori Două Loturi, adică era Viceversa... viceversa... da, da, era Viceversa.

[mariamargareta]

01andrei01 spunea (21.10.2010 , 16 : 49 : 25) :

“Pai daca contesti cu atata vehementa, cuvantul Lui Dumnezeu,explica si mie ce vrea sa zica apocalipsa cand vorbeste de Noul Ierusalim si respectiv de Cuvantul lui Dumnezeu,”

În aceeaşi zi la ora 18 : 45:56 i se dădea răspunsul cerut, pe mai mult de 30 de rânduri.

Şi cu toate acestea, după două zile, 001andrei001 se trezeşte la miezul nopţii din somn şi ţipă că nu i s-a dat răspuns la întrebarea pusă de el:

01andrei01 spunea (23.10.2010 , 01: 10 :38) :

...ti-am cerut sa explici citatele Biblice si te-ai facut ca nu vezi...

Şi mă-ntreb: Cine s-a făcut că nu vede? Eu, sau el?

Dar Andrei0001 mai are şi alte dileme. A văzut el în Cartea pucioşilor intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu” o fotografie sacră care-i arată simultan pe “Iisus” şi pe Verginica în “lucrare” de taină. A citit el şi comentariile pucioşilor pe seama fotografiei şi a rămas fascinat (în loc să fie siderat). Şi iată ce dileme îl mai frământă pe Andrei:

“Explica si ce este cu fotografia aceea in care apare Iisus,facuta pe vremea cand nu se stia de trucaje,In loc sa vezi adevaratele lucruri,te ineci in propriile minciuni si te iei de rugaciuni si in alte chestii care se vad de la o posta ca nu le stapansti si te contrazici singura.”

Andrei nu spune şi care ar fi acelea “propriile minciuni” în care mă tot înec eu, şi nici cum de mai pot vorbi aşa, înecată. Dar să nu ne pripim, poate are el ceva băgat în mânecă sau pe mânecă, şi nu ne-a spus (încă). A cerut omul o explicaţie, nu-i frumos să-l tratăm cu indiferenţă.
Mai întâi, să vedem ce spune despre acest subiect însuşi “Dumnezeul Pucioasei” în Cartea lui:

“...Am o fotografie pe pământ cu Verginica în lucrare şi am arătat drumul Golgotei Mele şi în fotografia aceea. De unde tată s-a văzut în fotografia aceea drumul Golgotei? Verginica era în camera ei de suferinţă şi Eu stăteam cu ea de vorbă faţă către faţă şi i-am arătat drumul Golgotei care nu se vede cu ochii trupului. Iată, cele ce nu se văd, sunt Israele...” (Citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa , ediţia 1995, pagina 658)

Pasă-mi-te, în această fotografie apare Însuşi Domnul Iisus Hristos-Cuvântul, aflat pe dealul Golgotei, antrnându-se în dialog cu Verginica, care stătea în camera ei. Pentru autenticitate, comentatorii pucioşi recunosc camera Verginicăi, patul pe care sta ea în capul oaselor, o candelă aninată pe perete, până şi maşina de cusut a Verginicăi o recunosc într-un colţ de cameră. Tot pucioşii pretind că cel care a fotografiat scena era “Sfântul Apostol Luca”, (care fusese doctor, apoi pictor, iar acum se modernizase, devenind fotograf) şi care avea cu el aparatul lui de fotografiat, dotat cu blitz, ca să poată poza bine şi noaptea. Pe maşina de cusut pucioşii recunosc coroana de spini a Mântuitorului, aşezată pe giulgiul Lui alb care tocmai fusese scos din mormânt. Cine a pus coroana şi giulgiul acolo? Mister. Mai ales că în spaţiul european mai era un giulgiu recuperat de la Golgota (al doilea!!), pus sub lacăt într-o raclă de sticlă, la Torino. Alt mister misterios este că Verginica era trează în poză; or se ştie limpede că ea întotdeauna Îl primea pe “Domnul” ei în Cuvânt doar atunci când se afla în adânc somn cataleptic, iar “Domnul” îi vorbea la ureche.
Tot în fotografie se mai pot vedea: o tufă de trandafiri, o alee cu iarbă şi cu pietre (într-un comentariu destul de recent făcut la Pro TV într-un interviu, câţiva adepţi pucioşi mai proeminenţi pretindeau că acestea sunt pietrele de pe dealul Golgotei), iar în fundal, se vedeau cele trei cruci de pe Golgota, mari cât stâlpii de telegraf (dacă păstrăm proporţiile şi perspectiva). Se pretinde de către pucioşi şi de către simpatizanţi (inclusiv de către andrei01) că fotografia era autentică, pe motivul infantil că pe vremea aceea (februarie 1964) încă nu se inventaseră trucajele fotografice!!! Să zicem că ar fi aşa, deşi falsurile sunt de când lumea şi vor mai tot fi; dar unele nelămuriri tot mai plutesc în aer. De exemplu:

1. Cum a reuşit Şfântul Apoştol Luca să fotografieze simultan atât camera Verginicăi de la Maluri, cât şi dealul Golgotei din Işrael? Mister! Doar dacă nu cumva a făcut un colaj, combinând în laborator două fotografii separate.
2. Cum a reuşit Şfântul să suprapună pe peliculă două evenimente temporale atât de îndepărtate: camera Verginicăi, aşa cum arăta ea în februarie 1964, şi dealul Golgotei, cu crucile şi pietrele sale, aşa cum arăta el imediat după învierea din morţi a lui Iisus? Mister. Doar prin comprimarea timpului, să fi juxtapus temporal, la aceeaşi străfulgerare a blitzului, două evenimente depărţite de circa 2000 de ani.
3. de ce coroana de spini pare desenată, apărând mai degrabă a fi “coroană cu spini”? În fotografie se vede o coroană inofensivă, din care ies două smocuri (unul cu doi spini, altul cu trei spini), toţi spinii fiind orientaţi în sus, aşa încât la aşezarea coroanei pe cap ei nici măcar nu ar atinge pielea capului!!!
3. Dacă fotografia este sfântă şi autentică, de ce nu mai apare ea şi în ediţia din anul 2006 a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”? De ce o ascund acum liderii pucioşi?
4. De ce cele două personaje aflate în dialog se uită în direcţii diferite, astfel încât nici Verginica nu priveşte spre “Iisus” nici “Iisus” nu priveşte spre Verginica? Sau colajul nu se rezumă numai la locuri, ci şi la persoane?
5. Un amănunt interesant este şi acela că pucioşii pretind că Sfântul Luca a developat pozele într-un atelier foto din Pucioasa, în care el a intrat prin efracţie în timpul nopţii. Pozele fuseseră făcute la Maluri; sfântul Luca a dat o fugă la Pucioasa, a developat pozele, apoi s-a întors în zbor iarăşi la Maluri (iar între Pucioasa şi Maluri sunt cel puţin 5-6 Km) ca să-i dea o poză Verginicăi, iar o poză a păstrat-o pentru sine, ca s-o pună bine, în “arhiva cerului”. Toate aceste amănunte picante provin de la Pucioşi, din mărturiile lor oficiale, şi nu de la cei care zâmbeau pe sub mustaţă atunci când le-au auzit pentru prima dată.
Şi atunci: dacă Şfântul Luca tot era dotat şi cu blitz, de ce nu avea cu el şi cele necesare developării, aşa încât a trebuit să dea o spargere în toiul nopţii la acel atelier foto din Pucioasa, ca să folosescă apoi fraudulos aparate şi substanţe care nu-i aparţineau? Sau de ce n-a folosit mai degrabă un aparat de tip Polaroid, care ar fi făcut fotografiile pe loc, scutindu-l de a da spargeri noaptea prin casele oamenilor cumsecade. Dar, cine ştie, poate nu aflase bietul “Şfânt Luca” noutatea veche de 17 de ani că aparatul foto Polaroid, inventat în 1947 de americanul Edwin Land, realizează fotografii "la minut"! Sau poate era prea sărac la pungă ca să-şi cumpere o asemenea bijuterie tehnică!

[vsovivi]

"Iată, cele ce nu se văd, sunt Israele..."

dragă MM,

poi degeaba dai trimiteri la ora exactă, atunci când crezi tu că i-ai răspuns, că 00000000001andrei00000000001 precis a priceput adevărul, că nu vrei să răspunzi ci mereu doar persiflezi... îți sulimenizezi discursul ca să păcălești naivii... să-i duci cu zăhărelul... și el, deși are doar 17 ani, a înțeles în ce fel te folosești de limbaj... pentru ce ți-ai ascuțit limba pe tocilă la ursul din pădure, poi precis ca să nu ți se mai vadă pe afară limba aia de lemn moștenită care acum iată ce bine îți șade așa lustruită și bine îmbrăcată în blană de dulău: ”aveți grijă, nu credeți, câine rău” ...

și apoi pui la întrebări, că de ce așa și de ce nu invers, și de ce nu altfel... poi dacă ar fi fost altfel nu puneai iarăși aceleași întrebări multiple în speranța că unii or să se piardă pe parcurs, printre ele?

poi te întreb și eu? de ce să nu fie poza asta valabilă? de ce ar fi fost de dorit altfel? că n-a folosit sfântul Apostol un aparat Polaroid? ori că n-avea cu el tot atelierul portabil de developare? deci comoditatea bat-o s-o bată... ăsta-i argumentul tău forte? sau că pare că a furat... că a ”împrumutat” aparatul și substanțele și hârtia pentru două poze... mici, și nu se știe de la cine... pe ce te bazezi deci când susții furtul sau scamatoria, iluzia, minciuna? pe faptul că este scris că Domnul va veni ca un fur? deci dacă pare că e hoț, atunci sigur nu e Domnul?

(și le mai și numerotezi din trei în trei și în cinci )

[mariamargareta]

O fotografie presupune reproducerea EXACTĂ a realităţii. Pucioşii pretind că fotografia "sfântă" de la Pucioasa reproduce o întâlnire de gradul zero între Verginica şi Iisus, care cică ar fi venit în trup în camera ei din comuna Maluri. Problema se complică atunci când pe fereastra căsuţei Verginicăi se vede în depărtare, în loc de panorama dealurilor Târgoviştei,... dealul Golgotei! Şi nu acela din anul 1975, anul când s-a "făcut" această poză, ci anul 33, îndată după coborârea de pe cruce a Mântuitorului!. Poza este deci un colaj, un fals care juxtapune locuri şi timpi complet disjuncţi.
Vsovi a găsit şi el ceva de care să se lege, numerotarea neglijentă a nelămuririlor mele. Bravo, bravo, are măcar un ascuţit spirit de observaţie!