Orthodoxy for dummies...

[dani2004]

În prealabil postat de Fani71

Pai nu a zis ca asta intreaba: Orthdoxy for dummies? Dummies inseamna incepatori.

Sporturile, yoga si altele se practica.

[sophia]

Este greu sa inveti pe cineva credinta in general, sau alta credinta decar a invatat/are el.
Se face in general, si asta se vede pe acest forum, o mare greseala:
Este prezentata numai partea exterioara a credintei, detalii aiurea.
La fel ca in multe alte situatii, oamenii isi fac prima impresie din ceea ce vad. Pana sa ajunga sa vada dogme si ce scrie in scripturi, oamenii vad lucruri ca: femei infasurate, slujbe f.lungi, asprime, interdictie la mancaruri, interdictia obtinerii de copii pe cale medicala (ce scandal continuu este aici din acest motiv si cata lume care nu poate avea copii uraste si a iesit din biserica (lor), pentru ca in grupul celor ce voteaza niste legi se afla si reprezentanti ai bisericii) etc.
Mi s-au pus o serie de intrebari si mie si au ajuns la concluzia ca ortodoxia este o secta f.invechita. Ei asa au perceput si m-au jignit pe mine.
Nu m-am suparat, pentru ca exact asa se intampla in multe situatii.
Si noi crestinii patim la fel cand vine vorba de musulmani, iudei, sau alte religii.
La musulmani vedem imediat femeile invaluite in negru, violenta, umilirea femeii, si ce mai vedeti si voi in lume.
Noi nu stim ce scrie in scripturile lor. Poate ca au si lucruri bune.
Dar ne socheaza mai intai aspecte exterioare si fapte si ne indeparteaza imediat de la credinta respectiva, inainte sa ajungem sa le cunoastem in interior.
In log sa prezentam lucruri pozitive, frumoase, speriem lumea.
Un lucru pozitiv realizat aici la noi: interesul pentru slujbele ortodoxe (dar sa nu fie lungi).
Am observat ca la orice credinta, tocmai lucrurile care se opun umanului sperie si indeparteaza oamenii de la credinta si amestecul in viata privata a omului.
Lucruri si fapte umane, de ajutorare, de caldura, prietenie, de omenie, de aspect uman normal, astea atrag oamenii.
La fel ca si atunci cand vrei sa capeti un serviciu si trebuie sa convingi angajatorul.
Am observat ca nu conteaza (depinde si de tara acum) cat stii, ce experienta, cine esti in interior, ci: hartiile, poza, mapa, cum te prezinti la interviu (aspect exterior, mod de abordare a lucrurilor, gesturi, fizic).
Asta este realitatea din pacate.
Trebuie sa arati omului ce ofera bun si frumos (dar palpabil) credinta respectiva.
Si eu sunt tentata de credinta de aici, tot prin partea practica. Daca pe mine credinta mea nu ma ajuta sa ma descurc, sa-mi rezolv niste greutati, sa ma simt bine (inclusiv pe plan uman), atunci mai bine ma duc la ceilalti care imi ofera atatea.
Si atunci cum e mai bine?
La noi in ortodoxie este prea mare foarfeca intre pamant si cer, intre om si Dumnezeu si atunci unul din ele se pierde pe drum (de obicei omul).

[Lavrentiu]

Eu cred ca este o mare ingamfare din partea omului sa traiasca cu senzatia ca el poate aduce pe cineva la Ortodoxie, de parca i-ar aduce la sine.

Dumnezeu, Cel care cerceteaza inimile si rarunchii, singur El este Cel care converteste, caci catre El ii cheama pe cei rataciti.

Noi nu putem decat sa ne punem in slujba Lui si sa incercam sa intelegem lumea prin ochii Lui. Altfel, silirea noastra spre convertire / convingere nu ne va duce decat la depresie, pentru ca din pacate, realitatea arata ca marea majoritate a oamenilor, in ciuda tuturor eforturilor lui Dumnezeu, aleg calea mortii.

[windorin]

În prealabil postat de Lavrentiu

Eu cred ca este o mare ingamfare din partea omului sa traiasca cu senzatia ca el poate aduce pe cineva la Ortodoxie, de parca i-ar aduce la sine. Dumnezeu, Cel care cerceteaza inimile si rarunchii, singur El este Cel care converteste, caci catre El ii cheama pe cei rataciti.
Noi nu putem decat sa ne punem in slujba Lui si sa incercam sa intelegem lumea prin ochii Lui. Altfel, silirea noastra spre convertire / convingere nu ne va duce decat la depresie, pentru ca din pacate, realitatea arata ca marea majoritate a oamenilor, in ciuda tuturor eforturilor lui Dumnezeu, aleg calea mortii.

Adevarat.
"Purtaţi-vă cu cinste între neamuri, ca (...) privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta." (I Petru 2,12)

Domnul Insusi este Cel ce le da lor ochi vazatori, si tot El este Cel care "ii cerceteaza" in inimile lor.

[coralina]

În prealabil postat de Lavrentiu

Eu cred ca este o mare ingamfare din partea omului sa traiasca cu senzatia ca el poate aduce pe cineva la Ortodoxie, de parca i-ar aduce la sine.

Dumnezeu, Cel care cerceteaza inimile si rarunchii, singur El este Cel care converteste, caci catre El ii cheama pe cei rataciti.

Noi nu putem decat sa ne punem in slujba Lui si sa incercam sa intelegem lumea prin ochii Lui. Altfel, silirea noastra spre convertire / convingere nu ne va duce decat la depresie, pentru ca din pacate, realitatea arata ca marea majoritate a oamenilor, in ciuda tuturor eforturilor lui Dumnezeu, aleg calea mortii.

Eu nu consider o intentie buna a fi prilej de ingamfare.
Un ateu va privi la faptele tale bune si va spune ca esti un om bun, nu ca e un Duh Sfant care lucreaza in tine. Simplu.
Doamne-ajuta!

[windorin]

În prealabil postat de coralina

Un ateu va privi la faptele tale bune si va spune ca esti un om bun, nu ca e un Duh Sfant care lucreaza in tine. Simplu.

Vazand in tine ca esti un om bun, va lua aminte la viata ta, caci... bineinteles, el nu vrea sa fie un om rau.

Si faptul ca el are ochi sa vada faptele cele bune nu este ceva logic, ci o lucrare tainica a lui Dumnezeu.
Multi nu mai discern raul de bine, multe dintre faptele cele bune fiind pentru ei lipsite de logica si fara rost.

Multi si'au schimbat viata vazand "pe Duhul Sfant" din marii Parinti ai Bisericii.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de windorin

Vazand in tine ca esti un om bun, va lua aminte la viata ta, caci... bineinteles, el nu vrea sa fie un om rau.

Si faptul ca el are ochi sa vada faptele cele bune nu este ceva logic, ci o lucrare tainica a lui Dumnezeu.
Multi nu mai discern raul de bine, multe dintre faptele cele bune fiind pentru ei lipsite de logica si fara rost.

Multi si'au schimbat viata vazand "pe Duhul Sfant" din marii Parinti ai Bisericii.

Nu cred ca se pune problema unei prietenii lungi, a unui colectiv sau alte situatii de genul acesta...cred ca mai mult s-a pus problema de ce anume ar trebuie sa spui, sa sintetizezi pentru cineva care iti adreseaza o simpla intrebare " Ce religie e asta, ce presupune ea?"...deci cred eu ca e o intrebare-raspuns, si nu tine de ingamfare sau mandrie

Poate fi pur si simplu entuziasmul simtit atunci cand vezi pe cineva curios sa afle mai multe despre religia ta, de care poate nu stie nimic...simplu, deci nu e un proces continuu...care se desfasoara timp de decenii, si in care acea persoana te observa si e convins pe zi ce trece de ceea ce vede...ci poate conteaza ce formulare si ce idei gasesti tu atunci pe loc, in cele zece minute sau o ora...in fata unei persoane pe care poate nu o vei mai intalni niciodata!

Eu cred ca despre asta e vorba, si nu despre o initiativa venita din partea unui ortodox, sau despre vreo strategie anume....

[Lavrentiu]

În prealabil postat de coralina

Eu nu consider o intentie buna a fi prilej de ingamfare.
Un ateu va privi la faptele tale bune si va spune ca esti un om bun, nu ca e un Duh Sfant care lucreaza in tine. Simplu.
Doamne-ajuta!

Pai eu nu condamnam intentia, doar ideea gresita a unora ca ei pot converti pe cineva. Intr-adevar, intentia noastra, cum am zis si eu in postul meu, trebuie sa fie aceea de a aduce oamenii la credinta, dar trebuie sa facem aceasta prin ochii lui Hristos, altfel ajungem la deznadejde.

In rest, cum zicea Sfantul Serafim de Sarov: sfinteste-te tu si oamenii se vor mantui in jurul tau cu miile.

Aceasta este si practica ortodoxa dintotdeauna: intai sa ne curatim noi si apoi putem invata si pe altii. Dar intai noi. Altfel ramanem ca fariseii, cu barna in ochi cercetand paiul fratelui.

[Fani71]

În prealabil postat de Lavrentiu

Pai eu nu condamnam intentia, doar ideea gresita a unora ca ei pot converti pe cineva. Intr-adevar, intentia noastra, cum am zis si eu in postul meu, trebuie sa fie aceea de a aduce oamenii la credinta, dar trebuie sa facem aceasta prin ochii lui Hristos, altfel ajungem la deznadejde.

In rest, cum zicea Sfantul Serafim de Sarov: sfinteste-te tu si oamenii se vor mantui in jurul tau cu miile.

Aceasta este si practica ortodoxa dintotdeauna: intai sa ne curatim noi si apoi putem invata si pe altii. Dar intai noi. Altfel ramanem ca fariseii, cu barna in ochi cercetand paiul fratelui.

Sunt de acord cu tine. Este o ispita sa vrei sa ii convertresti sau chiar sa ii schimbi pe ceilalti. Care nu imi este straina..
Dar cred ca daca suntem constienti de ea putem face lucruri in acest sens, putem sa spunem lucruri celuilat, stiind ca nu noi ci Dumnezeu va face sa rodeasca ceea ce eventual am sadit noi.
Ba avem chiar datoria. Misiunea (in sens larg) este chiar datoria crestinului.
Suntem datori sa dam din ceea ce am primit - fiecare in felul nostru.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Fani71

Sunt de acord cu tine. Este o ispita sa vrei sa ii convertresti sau chiar sa ii schimbi pe ceilalti. Care nu imi este straina..
Dar cred ca daca suntem constienti de ea putem face lucruri in acest sens, putem sa spunem lucruri celuilat, stiind ca nu noi ci Dumnezeu va face sa rodeasca ceea ce eventual am sadit noi.
Ba avem chiar datoria. Misiunea (in sens larg) este chiar datoria crestinului.
Suntem datori sa dam din ceea ce am primit - fiecare in felul nostru.

In acest sens sunt cu totul de acord, si am zis de vreo doua ori: sa facem totul pentru mantuirea aproapelui, dar sa pastram constinta a ceea ce facem, aceea ca suntem "slugi netrebnice". Altfel ne paste ori mandria ori deznadejdea.

În prealabil postat de AndruscaCIM

Dar Lavrentiu, e pur si simplu contextul in care poate cineva de alta confesiune te intreaba ceva despre Ortodoxie, ca despre ceva ce nu a mai auzit...deci nu pornesti tu cu nu stiu ce gand si intentie de a converti...dar ideal e sa poti da un raspuns care sa defineasca Ortodoxia cat se poate de bine, nu?

Poate chiar e si mai ciudat ca dupa cele 10 minute de conversatie cu acea persoana, sa ai impresia ca de fapt nu ai spus nimic...si ti-ai fi dorit sa simta si el ceva din ceea ce simti tu pentru religia ta!

Eu cred ca despre asta e vorba, deci despre ceva simplu...nu despre nu stiu ce convertire si mandrie...ca doar nu tu pornesti cu acest gand, pur si simplu se intampla ca cineva sa aiba aceasta curiozitate...si tu sa fii cel care ar trebui sa raspunda ceva......

Sunt de acord, in sensul propovaduirii si misiunii apostolilor. Dar Pavel zice: "eu am sadit, dar Hristos face sa creasca". Cu alte cuvinte, cuvintele mele fara Duhul Sfant raman doar atat: cuvinte.

In rest, repet, sunt dator - cum a zis Fani - sa propovaduiesc ("vai mie de nu voi propovadui") dar nu trebuie sa deznadajduim cand samanta nu cade in pamant fertil.

La asta ma refeream, nu te contrazic deloc.