hula impotriva Duhului Sfant

[lacrimi]

În prealabil postat de iuly21

sa nu ne grabim sa judecam pe sinucigasi,caci se poate sa fi avut si altii vina in a face pe cineva sa ajunga in culmea disperarii si atunci daca cei vinovati de impingerea la acest pacat ,daca isi asuma vina ce o au si o tin in rugaciune[psaltire],post,milostenii se poate sa aiba iertare.Cunosc cateva cazuri si nu repet deoarece am mai postat in forum.Mare atentie,caci fiecare din noi avem pacatul de a nu fi ajutat indeajuns pe cel ce s-a sinucis,asa ca sa ne gandim ce mari pacate facem noi si nu altii...

Nu cred totusi ca sinucigasii ar putea fi iertati.... Poate gresesc, dar Dumnezeu ne-a dat o singura viata, deci o singura sansa de mantuire. Asa cum spui, au avut si altii vina, dar vina cea mai mare cred ca e a diavolului...Dar un om care traieste crestineste, cu frica de Dumnezeu, cunoscand invataturile bisericii, care se spovedeste si impartaseste regulat, care are un duhovnic care sa-l indrume, nu cred ca poate sfarsi asa. Oricat de mare ar fi disperarea, cand il ai pe Dumnezeu in inima ta, stii ca El iti va da putere sa treci peste orice. Dar cand te detasezi de biserica, de Dumnezeu si de rugaciune, ii faci loc diavolului sa-si faca lucrarea.

[lacrimi]

Dar oare penticostalii, care sustin ca Duhul Sfant se pogoara peste si ii fac sa vorbeasca in limbi, nu hulesc direct pe Duhul Sfant?....
Oare ei, cei care spun ca merg mereu la profeti, sa vada ce lucrare le-a pregatit Dumnezeu, sau daca e bine sa faca aia sau ailalta, nu aduc hula lui Dumnezeu?....
Cum poate cineva crede asa ceva? Oare Dumnezeu asta face? Oare putem sta de vorba cu Dumnezeu ca si cu vecinul de peste poarta?... Oare ne spune El ce e bine si ce e rau sau, cu cat ne credem mai pocaiti, vrea sa ne vada credinta, smerenia, fapta, tocmai urmand deciziile proprii?...
Ma scuzati ca am deviat de la subiect, dar problema asta am vrut sa o pun de mult, pentru ca am mereu discutii pe aceasta tema.

[padreati]

În prealabil postat de anaana71

nu stiu daca aici trebuie pus acest topic, dar nu am stiu unde sa-l pun.
astazi am avut o discutie in care cineva mi-a spus ca sinuciderea este un pacat capital, dar nu pare a fi hula impotriva Duhului Sfant. eu sunt de parere ca mai mare jicnire si ofensa adusa lui Dumnezeu este sinuciderea, si automat hula impotriva Duhului Sfant. Care este adevarul?

Revenind un pic la subiect, vad ca nu s-a amintit ceva. Eu nu am habar daca e sau nu cum spui tu. Insa apare o problema tehnica. Dupa sinucidere omul nu se mai poate pocai. E cumva un gest definitiv, iremediabil. Desigur, nu stie nimeni pe cine iarta sau nu Dumnezeu, insa el, sinucigasul e sigur ca nu mai poate sa se pocaiasca pentru ce a facut. E de crezut ca probabil nu mai poate fi mantuit.

Nu e vorba neaparat daca sinucigasii pot sau nu sa fie iertati ci daca le foloseste rugaciunea si in ce fel. Au existat numerosi parinti ai bisericii cu dar al vederii in duh care au atras atentia ca rugaciunile si jertfele obisnuite pot sa faca rau unui asemenea suflet, sporind chinul la care este supus. Nu pentru ca rugaciunea in sine face rau, ci pentru ca felul cum au murit face duhuri rele stapane pe mecanisme ale sufletului care altfel nu le sunt accesibile nici la pacatosi foarte mari dar care nu au murit cu pacatul acesta. Asa cum si binele lumesc poate fi deturnat in rau, si binele spiritual (din pacate) nu este asa invulnerabil cum am putea crede. Imaginati-va ca dati in fiecare zi o bucata de carne unei persoane care nu poate sa manance si de care nici nu poate sa se descotoroseasca. Nu ati facut nici un bine, pentru ca in scurt timp acel biet om ar fi inconjurat de un morman de carne putreda.
Exista totusi o pomenire pentru absolut toate sufletele, si anume cea de la slujba Coborarii Sf. Duh. Unde, cu rugaciuni speciale care se adreseaza Sfintei Treimi si inadins se cere sa nu fim partasi la hula contra Duhului, biserica pomeneste toate sufletele, fara deci a face mentiune speciala dar incluzand ipso facto orice pacatos, si apostatii, si ereticii, si sinucigasii. Aceasta rugaciune este parte a marturisirii ca noi stim ca Dumnezeu nu doreste chinul nimanui si nici noi nu putem nici dori nici aproba chinul pacatosilor.
Mai exista mentiuni in Pateric despre sfinti care au usurat chinul pacatosilor intr-un fel sau altul si chiar mentiunea rugaciunii Sf. Grigore Cel Mare pentru Traian, intrucat sfantul a fost impresionat de faptul ca, desi pagan si persecutor, imparatul fusese un om virtuos si un conducator care nu punea binele lui personal inainte. Cititi istorisirea, este interesanta pentru multe dispute contemporane.

[sofia_78]

Am o bunica ce a fost foarte credincioasa toata viata ei, bisericoasa, acum la aproape 90 de ani are momente cand imi spune ca uneori ii vine sa se arunce in fata unei masini si sa termine cu viata asta, si l-am intrebat pe duhovnic, Parinte mi-e teama ptr ea, pacat de sufletul ei ca o viata intreaga a fost credincioasa si acum la batranete sa piarda tot, cred ca daca Doamne fereste face gestul ajunge in iad nu? Si mi-a spus ca nu, ca asta numai Dumnezeu stie, numai El are judecatile lui, cum a fost viata acelui om pana atunci etc, asta noi nu putem stii aici pe pamant, cert este ca nu i s-ar face acele foarte puternice slujbe de inmormantare pentru iertarea sufletului, deci daca sinucigasul mai era si necredincios sau caldicel Dumnezeu sa-l ierte. Asa ca aici numai Dumnezeu stie.

Pe cand celalalt pacat se spune ca "nu se va ierta nici aici pe pamanyt nici in veacul ce vine", ptr ca acel om moare necrezand in Dumnzeu, ba mai mult, hulindu-L, depinde mult cum te gaseste moartea, cu credinta in suflet sau fara, deci acest pacat consider eu ca e cel mai mare.