credinta omului simplu

[8NihilSineDeo9]

Spune Sf Ciprian : "Cine nu are Biserica de mama, nu poate avea pe Dumnezeu de Tata" .

Biserica Mama ne hraneste cu Trupul si Sangele Mantuitorului si ne indruma prin invataturile Sf. Parinti asemenea unei mame devotate - model de urmat al propriilor copii -, care le indruma pasii catre maturitate, prin exemplul propriu si prin sfaturi de urmat.

Cred ca, pe langa impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului, este mare nevoie si de cunoasterea si urmarea invataturilor Sf Parinti. Cunosc batrani care se impartasesc in fiecare post insa nu cred in viata vesnica si tineri, cunoscatori ai Traditiei ortodoxe, opriti de la Impartasanie care se lupta sa devina buni crestini, in vederea mantuirii.. deci..

[iustin10]

În prealabil postat de 8NihilSineDeo9

Spune Sf Ciprian : " Cred ca, pe langa impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului, este mare nevoie si de cunoasterea si urmarea invataturilor Sf Parinti. Cunosc batrani care se impartasesc in fiecare post insa nu cred in viata vesnica si tineri, cunoscatori ai Traditiei ortodoxe, opriti de la Impartasanie care se lupta sa devina buni crestini, in vederea mantuirii.. deci..

Eu nu vad o baba(nu ca jignire o zic,dimpotriva) ducandu-se dimineata la slujba,apoi la piata,facand prajituri pt nepoti,si apoi citind din sf Vasile cel Mare .
Un om care are credinta si se duce la Biserica,deja ia contact cu mare parte din invataturile vii ale sfintilor parinti ai ortodoxiei .
Liturghia de la cine vine?De la un sfant parinte.Icoanele pe care ea le saruta?Cata lupta a fost pentru ele.Predica de la cine vine?Fixata tot de Traditie.Lacasul Bisericii la fel.Rugaciunile insusi vin din Traditia unor sfinti care le-au creat.
Iar cand acel om simplu se impartaseste,el face ceea ce descriu zeci de tratate despre sf Euharisitie.
Sfintii nu au fost rupti de noi,ci la fel ca noi oameni simpli si smeriti.Ei au fixat in Traditie ceea ce au primit la randul lor,pentru ca noi sa avem acum o Biserica in care totul e pregatit si ne asteapta.
Cred ca e necesara o cateheza mai degraba,ca oamenii sa stie ce reprezinta de fapt actele lor de credinta.
Iar scrierile sfintilor Parinti sunt necesare celor care vor sa inainteze in viata duhovniceasca,dar si acelea cu masura,si sub indrumarea duhovnicului,caci astfel usor poti cadea in ratacire
Deci continui sa cred ca nu litera ne duce la sporire duhovniceasca,ci aplicarea ei.

[8NihilSineDeo9]

În prealabil postat de iustin10

I. Eu nu vad o baba(nu ca jignire o zic,dimpotriva) ducandu-se dimineata la slujba,apoi la piata,facand prajituri pt nepoti,si apoi citind din sf Vasile cel Mare .
...
II. Cred ca e necesara o cateheza mai degraba,ca oamenii sa stie ce reprezinta de fapt actele lor de credinta.
...
III. Deci continui sa cred ca nu litera ne duce la sporire duhovniceasca,ci aplicarea ei.

I. nici eu, dar vad o baba care, in loc sa se uite dupa "cat de lung am parul", asculta cu atentie slujba si predica preotului. am vrut sa subliniez faptul ca sunt oameni care SE IMPARTASESC FARA SA CREADA in Sf.Impartasanie, probabil ca urmare a necunoasterii si dezinteresului fata de Actul in sine. Stii tu treaba cu spiritul de turma...

II si III - si eu !

[iustin10]

8NihilSineDeo9
Exista si intelesul simplitatii,sa actionezi mecanic ,in spirit de turma,si aici iti dau dreptate.
Dar exista si un sens al simplitatii nu cu mintea ci cu duhul,si anume : smerenia,credinta curata,fapta buna.Acestea nu se invata din carti.
Eu de acesti oameni vorbesc.Care stiu in ce cred,si apoi practica aceasta credinta.Care nu au nevoie de o teorie a virtutiilor ci chiar le pun in practica.

[8NihilSineDeo9]

În prealabil postat de iustin10

8NihilSineDeo9
Exista si intelesul simplitatii,sa actionezi mecanic ,in spirit de turma,si aici iti dau dreptate.
Dar exista si un sens al simplitatii nu cu mintea ci cu duhul,si anume : smerenia,credinta curata,fapta buna.Acestea nu se invata din carti.
Eu de acesti oameni vorbesc.Care stiu in ce cred,si apoi practica aceasta credinta.Care nu au nevoie de o teorie a virtutiilor ci chiar le pun in practica.

da Iustin, tu pomenesti de simplitatea smereniei iar eu de cea a neglijentei

incantata de cunostinta :)

[aniama]

Daca faci fapte bune constant, inseamna ca ai si credinta,ai si smerenie, ai si suflet, ai si un caracter frumos, ai putin din toate si astea le faci si le ai numai pentru ca ai credinta. Iti iubesti aproapele si din putinul tau ii faci parte si lui,care poate nu a avut sansa nici sa studieze, nici sa invete sa faca ceva. Face lucruri simple,dar le face cu sufletul curat, tacut, smerit.Si nu vorbesc din ce observ,vorbesc din ce traiesc zi de zi. Locuiesc intr-un oras din tara noastra,dar am o stransa legatura cu o localitate rurala unde au locuit bunicii mei - Dumnezeu sa-i odihneasca.Ma duc saptamanal in acest sat,la casele ce ne-au ramas noua, dar imi fac timp sa trec pe la rudele ce le avem si imi face o placere deosebita sa stam de vorba si atunci chiar ii studiez,trag concluzii si invat si eu din simplitatea lor.Si taina lor. Parca sunt inconjurati de o taina,de un mister. Simplitatea lor si curatenia lor ii inalta mult in ochii mei. Mi-e drag tare de toti oamenii acelui sat si sunt mult diferiti de noi cei de la oras si m-am gandit ca "diferenta" consta in uniunea lor neatinsa cu natura,cu animalele ce fac parte integranta din viata lor. Noi ce-i de la oras,locuim intr-un confort artificial,intr-un lux sintetic,pe cand ei sunt una cu natura. Simt altfel viata si totul miroase a viata acolo. Sunt superbi si natura e divina. Va imbratisez cu drag,eu Junior Aniama

[8NihilSineDeo9]

În prealabil postat de aniama

Noi ce-i de la oras,locuim intr-un confort artificial,intr-un lux sintetic,pe cand ei sunt una cu natura. Simt altfel viata si totul miroase a viata acolo.

frumoasa afirmatie.. intr-adevar taranii par a fi una cu natura, traiesc intr-o armonie.

si eu simt ca, desi in orase densitatea populatiei este semnificativ mai mare decat la sate, izolarea spirituala a concitadinilor se resimte drastic la nivel individual.. suntem fizic aproape dar sufletesc la mii de km distanta.. de obicei nu generalizez, dar eu.. de la teama cu care am pasit pentru prima data in Bucuresti am ajuns la groaza..dupa cativa ani. inca nu am aflat de ce anume ma tem cand ies din apartament, de cine fug.. cred ca de tristetea celor ce trec pe langa mine.

Mi-a dat Dumnezeu insa cateva ocazii de a intalnii pe strada oameni..oameni simplii cu care, discutand, aveam senzatia ca ma cunosc de foarte mult timp. Le pastrez un loc in suflet desi nu stiu nici cum se numesc.

[iustin10]

Cand moare cineva la tara,parca tot satul il insoteste,il ajuta!
Vin la patul sau sa isi ia la revedere,dupa ce o viata intreaga au trait impreuna.Si cel care moare stie ca va muri,si ii e greu sa se desparta de cei dragi.
Apoi participa toti la inmormantare,la pomana,si tristetea lor chiar e luminata de nadejdea unei invieri.
E impresionant.Cei de la oras ,daca nu au vazut asta ,nu inteleg.Si n-au citit tratatele despre viata viitoare,dar cred in ea.