Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

În prealabil postat de Noesisaa

Nu, sfintii sunt EXEMPLE de credinta si viata placuta lui Dumnezeu. A te mantui o poti face intr-o miriada de feluri, nu trebuie sa imiti pe nimeni. Exemplul lor ne da incredintarea ca daca ei eu putut, orice om poate sa ajunga la o anumita treapta de theosis.

Chiar asa, Noesis? Oare prin aceste cuvinte nu ii situezi cumva pe sfinti sub nivelul tuturor oamenilor? Ori ei s-au ridicat cu mult peste nivelul multora in ceea ce priveste virtutile crestine. Ma indoiesc, ca noi le ajungem chiar si numai pana la degetul mic de la picior! Ei au realizat mai multe decat noi, stand in pesteri, in manastiri, rugandu-se si dedicandu-si viata toata lui Dumnezeu, decat suntem noi in stare sa facem, fiind in lume si bucurandu-ne de viata. Putem sa ne mantuim, dar facem prea putin in acest sens. Si atunci, e drept sa lasam stacheta in jos, la nivelul nostru, si sa postulam, ca si sfintii au facut la fel de mult?!? Spunand asa ceva, nu facem decat sa ne mintim "frumos".

[Noesisaa]

Nu, Anca, cum sa ii pun sub toti oamenii. Vroiam doar sa spun ca si ei au pornit de la a fi oameni ca toti oamenii, nu au pornit de la nivelul de supra-oameni.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Chiar asa, Noesis? Oare prin aceste cuvinte nu ii situezi cumva pe sfinti sub nivelul tuturor oamenilor? Ori ei s-au ridicat cu mult peste nivelul multora in ceea ce priveste virtutile crestine. Ma indoiesc, ca noi le ajungem chiar si numai pana la degetul mic de la picior! Ei au realizat mai multe decat noi, stand in pesteri, in manastiri, rugandu-se si dedicandu-si viata toata lui Dumnezeu, decat suntem noi in stare sa facem, fiind in lume si bucurandu-ne de viata. Putem sa ne mantuim, dar facem prea putin in acest sens. Si atunci, e drept sa lasam stacheta in jos, la nivelul nostru, si sa postulam, ca si sfintii au facut la fel de mult?!? Spunand asa ceva, nu facem decat sa ne mintim "frumos".

Nu stiu de ce interpretezi asa. Ideea este ca sfintenia ni se cere noua tuturor, indiferent de und eplecam, din lume sau din manastire. Nu a zis nimeni ca ar fi deja la acest nivel. Ci ca Hristos ne-a deschis calea catre el.
Eu nu prea inteleg, odata spi ca sfintii ar trebui sa ne fie model, odata ca orice am face nu am putea sa ajungem ca ei.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Fani71

Nu stiu de ce interpretezi asa. Ideea este ca sfintenia ni se cere noua tuturor, indiferent de und eplecam, din lume sau din manastire. Nu a zis nimeni ca ar fi deja la acest nivel. Ci ca Hristos ne-a deschis calea catre el.
Eu nu prea inteleg, odata spi ca sfintii ar trebui sa ne fie model, odata ca orice am face nu am putea sa ajungem ca ei.

Sfinţenia dragă Alexandra , şi-n zilele noastre este dobândită de către unii dintre cei din astă lume . Sfinţii apar tot timpul , indiferent de vremuri şi independent de părerea şi voia noastră . Nu e greşit , ci dinpotrivă ,să aveam astfel de modele, de repere! Cu ce crezi că-i greşit aşa ceva ?

În prealabil postat de Fani71

Nu stiu de ce interpretezi asa. Ideea este ca sfintenia ni se cere noua tuturor, indiferent de und eplecam, din lume sau din manastire. Nu a zis nimeni ca ar fi deja la acest nivel. Ci ca Hristos ne-a deschis calea catre el.
Eu nu prea inteleg, odata spi ca sfintii ar trebui sa ne fie model, odata ca orice am face nu am putea sa ajungem ca ei.

Drumul spre indumnezeire este atat de greu, incat putini ajung sa il parcurga pana la capat. Presupune suferinta multa, dar acceptata; rugaciune continua; renuntare la sine, privare de libertate, infranare de la tot ce ne ofera aceasta lume; si multe altele, nu in ultima instanta si lupta directa cu diavolul.
Sfintenia este si ea gradata. Noi ne putem sfinti, dar de la prima treapta de jos de sfintire, si pana la ultima, la care au ajuns sfintii, e mare diferenta si cale lunga si cere multa vitejie, hotarare, credinta si dragoste de Dumnezeu.
Este greu sa ne imaginam prin ce au trecut sfintii pana s-au dezpatimit si sfintit. O lecturi folositoare in acest sens sunt "Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiew" si vietile sfintilor. Dar daca nici cu gandul nu putem accepta unele renuntari, la care s-au supus acestia, cam cat de greu este sa si parcurgem acest drum? La asta m-am referit, cand am spus ca nu vom atinge masura sfintilor si gradul lor de sfintenie. Putin mai tarziu voi da 1-2 exemple de viata dedicata lui Dumnezeu si modul in care Dumnezeu i-a rasplatit pe acestia.

[anna21]

În prealabil postat de Miha-anca

Drumul spre indumnezeire este atat de greu, incat putini ajung sa il parcurga pana la capat. Presupune suferinta multa, dar acceptata; rugaciune continua; renuntare la sine, privare de libertate, infranare de la tot ce ne ofera aceasta lume; si multe altele, nu in ultima instanta si lupta directa cu diavolul.
Sfintenia este si ea gradata. Noi ne putem sfinti, dar de la prima treapta de jos de sfintire, si pana la ultima, la care au ajuns sfintii, e mare diferenta si cale lunga si cere multa vitejie, hotarare, credinta si dragoste de Dumnezeu.
Este greu sa ne imaginam prin ce au trecut sfintii pana s-au dezpatimit si sfintit. O lecturi folositoare in acest sens sunt "Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiew" si vietile sfintilor. Dar daca nici cu gandul nu putem accepta unele renuntari, la care s-au supus acestia, cam cat de greu este sa si parcurgem acest drum? La asta m-am referit, cand am spus ca nu vom atinge masura sfintilor si gradul lor de sfintenie. Putin mai tarziu voi da 1-2 exemple de viata dedicata lui Dumnezeu si modul in care Dumnezeu i-a rasplatit pe acestia.

ai facut de multe ori referire la "Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev".
Am dat un search pe net si am gasit asta.. sper ca este cartea intreaga.
http://www.pateric.ro/category/pater...or-de-la-kiev/

Da, intr-adevar acesta este Patericul Lavrei Pesterilor. Multumesc, Anna. Sper sa fie multora de folos. Este o carte minunata. Atunci nu mai e nevoie sa vin cu exemplele promise mai sus.

În prealabil postat de Miha-anca

Drumul spre indumnezeire este atat de greu, incat putini ajung sa il parcurga pana la capat. Presupune suferinta multa, dar acceptata; rugaciune continua; renuntare la sine, privare de libertate, infranare de la tot ce ne ofera aceasta lume; si multe altele, nu in ultima instanta si lupta directa cu diavolul.
Sfintenia este si ea gradata. Noi ne putem sfinti, dar de la prima treapta de jos de sfintire, si pana la ultima, la care au ajuns sfintii, e mare diferenta si cale lunga si cere multa vitejie, hotarare, credinta si dragoste de Dumnezeu.
Este greu sa ne imaginam prin ce au trecut sfintii pana s-au dezpatimit si sfintit. O lecturi folositoare in acest sens sunt "Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiew" si vietile sfintilor. Dar daca nici cu gandul nu putem accepta unele renuntari, la care s-au supus acestia, cam cat de greu este sa si parcurgem acest drum? La asta m-am referit, cand am spus ca nu vom atinge masura sfintilor si gradul lor de sfintenie. Putin mai tarziu voi da 1-2 exemple de viata dedicata lui Dumnezeu si modul in care Dumnezeu i-a rasplatit pe acestia.

Adevărat ce spui Anca.Tocmai citesc despre Cuvioşii Părinţi Athoniţi ai veacului al XIX scrisă de Antonie Ieromanahul.
Sunt copleşită văzând atâta nevoinţă şi lepădare de sine.
...
Am lăsat cartea din mână când la ştiri s-a anunţat propunerea de canonizare a poetului Mihai Eminescu căci, nimic din cele ce am citit cu câteva momente înainte nu ştiam să fi făcut poetul.
Mi-am pus întrebarea firescă:cum se dobândeşte sfinţenia?

Un raspuns f bun a postat Cristian: http://revista-ecoul.com/cine-sustin...-lui-eminescu/
Interesante sunt si reactiile din partea cititorilor.

[sophia]

Nu reuseam sa ma loghez de cand cu noua versiune a paginii (cea de ieri).
Acum pot iar sa scriu si as vrea sa spun ca eu am convingerea si mi-a spus asta si un preot mai in varsta, cu ceva ani in urma, ca sfintii aceia de acum 2000 ani era altfel, aveau ceva special.
Noi nu avem asta si nu putem fi niciodata sfinti, orice am face.

Mai vad si om diferenta: intre a fi/trai sfant cu adevarat si a fi om obisnuit, canonizat ca sfant.
Am inteles ca multi au fost si sunt canonizati ca sfinti, fara a fi avut de fapt merite pe taram religios, ci pentru anumite merite in alte domenii.
De ex. domnitori ca Stefan cel Mare sau Brancoveanu, nu cred ca au trait ca niste sfinti (cu post, abstinenta, rugaciuni si etc.). Meritul lor a fost unul strict istoric si omenesc (jertfa pentru tara si popor).
Acum se pune problema si cu Eminescu. Nici el n-a trait ca un sfant.
Chiar mi se pare exagerata canonizarea ca sfinti a acestora trei, si a altora ca ei. Au merite f.mari pentru omenire, dar in acceptiunea strict crestina si religioasa este putin discutabil.
Trebuiau/trebuie lasati sa fie "icoane" fiecare in domeniul sau, dar nu stiu daca in biserica.
Sau ma intorc la intrebarea: dupa ce criterii sunt canonizati oamenii ca sfinti?
Sau ma duc si mai departe, la notiunea de crestin si ma intreb:
Bun crestin e cel ce face ceva concret pentru semeni, sau cel ce singur intre peretii lui se roaga, posteste si se abtine de la sex, se duce la biserica (adica este monah, pustnic, etc.)?

Daca ma uit la monahi: par. Cleopa, Boca, si Calinic si mai care au fost declarati (oare si canonizati ?) sfinti, ei au partea exclusiv crestina, dar nu preau au asa fapte concrete fata de semeni, de tara, afara de niste scrieri sau predici. Au fost canonizati?

Noi putem sa-i avem ca model ca oameni, sa tindem sa ne asemanam cu ei, dar ceea ce au facut ei noi oricum nu putem. Adica: nici domnitori si razboaie, nici poeti ca Eminescu si nici monahi nu putem fi.

Eu mai cred ca Dumnezeu are si aici o putere, ca El decide cine poate si va fi sfant si le si da puteri speciale in acest sens.

Mai exista in schimb alte persoane pe care le putem lua ca exemplu si model, pentru viata lor de om in general: parintele Galeriu, alte persoane care au avut mari contributii in diverse domenii, mai ales sociale, fara ca aceste persoane sa fii excelat prin anumite trasaturi crestine.

De ex. multa lume spune ca parintele Galeriu a fost un sfant. Intr-un anume sens chiar a fost, dar a fost un om normal: casatorit, a avut copii, a iubit animalele, a trait in lume, a fost profesor. A trait curat, a postit, a fost preot (de mir insa), a scris, etc. A facut multe pentru copii orfani, oameni, etc.
Ca el putem sa fim si noi, in afara de a fi preoti/teologi.

Dumnezeu stie cel mai bine cine si de ce trebuie sa fie sfant canonizat. Acei oameni vor si ajunge sfinti, le da aceasta putere si acest drum.
Noua restul nu ne da aceste puteri si nici nu ne cere sa fim sfinti, ci oameni normali, dar buni crestini, dupa puterile noastre.

Toate astea sunt si o dovada ca sfintenia poate fi si in altceva decat post si abstinenta si monahism si poate fi si numai in fapte marete pentru omenire.