Feminismul-un rau necesar?

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Vroiam sa spun, de fapt, ca trebuie sa facem tot ce putem ca sa ajungem sa traim o relatie de cuplu armonioasa, in care fiecare il respecta pe celalalt si fiecare poarta crucea celuilalt. Ce incerci tu, anna, sa spui aici, este numai o parte a medaliei. Sa spui de ex. asta unor fete care nu sunt inca maritate nu cred ca este bine si nu cred ca le va face sa devina sotii crestine, ci le va dezgusta mai degraba de viata conjugala.
Una este sa spui ca trebuie sa ne purtam curcea, si alta ce pari tu sa spui, ca trebuie sa o cautam. Iarta-ma, dar tot ce scrii suna foarte amar si foarte dolorist, ca si cum ar trebui sa cautam suferinta cu lumanarea ca sa ne mantuim. Stiu ca nu ai scris asa, dar asta se degaja din ceea ce scrii.
Ba nu, trebuie sa cautam o relatie de dragoste, respect si sacrificiu reciproc!
Asta trebuie sa fie idealul unei femei crestine - nu sa fie calcata in picioare dar sa rabde 'crestineste', (exeplul cu femeile batute) sau .. in ine, alte exemple care s-au dat pe aici.

Din experienta mea, un cuplu crestin se consolideaza prin purtarea crucii unul altuia. Fara recoprocitate nu merge.

Vad ca ai trecut la un ton plin de compasiune :).
Nu sunt trista. In viata reala sunt un om vesel, chiar la limita neseriozitatii, as putea spune.
Dar cred ca trebuie sa fim realisti, sa intelegem ca viata pe pamant nu este placere, ci mai mult suferinta. De ex. se estimeaza ca 1 miliard de oameni sufera de foame. Intre 16 mii si 25 mii copii mor zilnic din cauze asociate cu subnutritia (depinde de statistica).
Poate ca viata mea este buna, din mila lui Dumnezeu.
Dar in nici un caz nu as putea afirma ca trebuie sa cautam placerea in viata. Mi se pare orbire.
Nu putem schimba lumea, nu pot face nimic pentru cei de departe..
Dar pentru cei de langa mine pot face cate ceva.
Fac cat pot.
Sunt uimita cum au sarit urmasele Evei (nu tu, tu ai fost diplomata). De ce anume? Ca-mi place sa-i pun mancarea inainte? Ca fac ceea ce-mi cere? Ca el nu face nimic in casa?
Sunt lucruri minore! Extraordinar de simple! Si daca sunt simple, de ce sa nu le fac?
Ce treaba am eu sa-i contorizez timpul sau statul degeaba? Asta n-am facut niciodata, adica sa-mi aprind paie in cap pentru nimicuri.

Asta cu reciprocitatea, nu stiu.
Am doar aceasta idee, nefondata pe lecturi, cum ca ori ne mantuim impreuna, ori impreuna margem in iad. Adica orice incercare de "desfacere" din legatura casatoriei imi va dauna profund si intr-un mod pe care nu-l pot intelege acum cu mintea (Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi).
Cred ca trebuie sa fiu f atenta, sa nu-mi caut scuze in caderile sotului (m-as dezice de el si incercand chipurile sa-mi salvez sufletul, l-as pierde). Ce fac? Judec sotul ca nu este bun crestin si de-aia nu avem "familie crestina"? Este aiurea!
Cred ca doar trebuie doar sa intru in rolul femeii crestine si sa am incredere deplina in Dumnezeu.
Si aici vine partea cea mai grea pt. mine: ce face femeia crestina?
Habar n-am.. Am niste idei vagi, in fine.. (Tace luminand si se jertfeste tacand. _ http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...tfeste-tacand/)
Voi spuneti ca nu se lasa calcata in picioare. Pai asta este ce NU face. Dar ce face?