![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Ce legatura sa aibe iubirea cu care se indeltnicesc serafimii care au comuniune nemijlocita cu Dumnezeu cu unirea trupeasca intre barbat si femeie?
Mai corect s-ar zice iubirii mila daca ne referim la cea de o are Dumnezeu spre noi sau la cea pe care ar trebui sa o avem noi spre ceilalti oameni. Iar la cea de trebuie sa o avem noi spre Dumnezeu iubire fiasca ca spre un parinte ca ii zicem "Tatal nostru". Unirea trupeasca intre barbat si femeie se sfinteste in Sfanta Taina a cununiei pentru facerea de prunci. A zis parintele Cleopa: Spre Dumnezeu sa avem inima (adica sentimente) de fiu spre aproapele inima de mama si spre noi insine inima de judecator. |
|
#2
|
||||
|
||||
|
Citat:
Pana acum, eu nu am intalnit vreun parinte care sa indrume spre "casatorie alba". Am auzit insa despre unii care recomanda asta, in mare parte monahi. Sincer, ma cam indoiesc bine de duhovnicia lor. Daca Dumnezeu este iubire, El nu are cum sa ingradeasca iubirea... ba mai mult, El poate doar sa o sporeasca, sa o incurajeze si sa o intareasca, si inca sa o intareasca vesnic. Doar diavolul poate arunca cu noroi in iubire, doar diavolul poate sa loveasca adevarata iubire si sa ii puna piedici. Este nevoie insa a vedea daca iubim corect sau nu, daca stim sa iubim cu adevarat ! Cat despre cei care se simt "ingraditi", acolo apare o serie de intrebari: De ce se simt ingraditi? Ce isi doresc si nu au? Ce vor sa faca si nu pot? Oare chiar este iubire aceea care se simte "ingradita"?
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36) Last edited by windorin; 08.02.2010 at 13:55:53. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Eu o inteleg pe Sophia, eu am trait nelamuririle astea mult mai acut si dureros acum o vreme.
Mi-aduc aminte ca in urma cu vreo 3 ani si ceva am fost impreuna cu mama mea in casa parintelui nostru duhovnic si l-am ajutat sa-si puna ordine in sutele de carti pe care le avea intr-una din biblioteci. Nu eram casatorita pe atunci, traiam in pacat, nu ca acum n-as trai, dar atunci le comiteam urat de tot. Si stand eu pe jos intre mormanele de carti, cu intentia de-a le sterge de praf si de-a le organiza, tot deschideam una alta si citeam la intamplare. Peste tot scria de curatie, de taina nuntii, de dragostea trupeasca al carei scop este nasterea pruncilor, de pacatul perversiunilor, toate lucrurile acelea mi se pareau EXASPERANTE si IREALIZABILE si am inceput sa plang cu cartea-n mana, o inchideam, luam alta si tot asa. Din fericire nu ma baga nimeni in seama, uneori si daca vezi ca omul plange, e bine sa-l lasi. Multa vreme m-am luptat cu gandul ca lucrurile astea sunt mult prea restrictive, ca pana la urma ce rau fac daca ma imperechez cum vreau eu si cand vreau eu, daca e dragoste la mijloc. Oi fi si hulit impotriva lui Dumnezeu si-a Sfintilor in sinea mea, nu mai stiu. Nicidecum nu sugerez ca Sophia ar trece prin asa ceva! Insa si eu mi-am pus atunci niste intrebari legate de restrictii si ma rodea faptul ca unii traiesc in "alb" si ma gandeam ca e o aberatie sadica si plictisitoare, ca moare toata pasiunea, ca e crud din partea lui Dumnezeu, ca whatever, ca un preot, chiar si sfant, e mult prea intransigent cand scrie asa ceva, ca daca ar fi dupa ei nu s-ar mai mantui nimeni, ar trebui sa murim toti virgini, cine se cred ei sa-mi puna mie lege trupului si sa vina cu canoane si pedepse (ca asa le percepeam atunci), ei care vad numai pacat si necuratie la tot pasul, paranoici ce sunt. Nu mai stiu cum s-au rezolvat toate astea in capul meu, chiar nu mai stiu. Dar s-au linistit apele intr-un final, acum inteleg un pic altfel lucrurile astea. Daca ar fi sa spun ceva unui om care mi-ar cere sfatul sau o parere legata de cele ale credintei si practicii, i-as zice doar atat: uneori o sa fie foarte greu si o sa-ti vina sa te razvratesti si sa-ti iei campii, dar nu te lasa, zi, Doamne eu sunt prost si-ntunecat, cand o sa vrei Tu o sa inteleg si eu macar un pic chiar daca acum nu Te prea iubesc (ca sa nu zic mai rau). Si pe urma o sa se faca un pic de lumina si-o sa fie mai bine. Adevarul e ca uneori e greu cu toate, si cel mai greu e cu incertitudinile si incalcelile din mintea noastra, mai ales ca uitam ca aceeasi solutie nu se aplica tuturor, ca Dumnezeu ne-a facut pe toti diferiti. Iar a-ti ciunti putin din orgoliu si din ego nu e echivalent cu a-ti ciunti din personalitate. Nu stiu, Doamne, cum or fi altii, dar uite asa-s eu: descurca-ma.
__________________
„Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5) Last edited by Jane Says; 08.02.2010 at 16:31:00. |
|
#4
|
|||
|
|||
|
tare frumos spui. si apreciez si sinceritatea..
dar cred ca fiecare om trebuie sa ajunga singur la anumite concluzii. La un moment dat am avut si eu o postare similara cu a ta si mi s-a raspuns sec: "pai eu nu despre astfel de dragoste vorbeam. A mea este chiar curata, nu ca experienta ta" :))))) |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Citat:
Asta sa nu creada careva ca in Imparatia cerurilor nu e comuniune intre Sfintii Ingeri sau ca Sfintii Ingeri se afla insingurati. |
![]() |
|
Subiecte asemănătoare
|
||||
| Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
| Tradarea tarii este atunci cand o impovarezi cu datorii | hydro314 | Generalitati | 10 | 13.06.2013 11:26:28 |
| Care este menirea omului pe pamant? | sophia | Din Vechiul Testament | 29 | 22.11.2009 11:17:57 |
| Este iubirea lui Dumnezeu nemarginita ? | mq | Generalitati | 93 | 12.10.2007 15:29:44 |
| Care este misiunea oamenilor pe pamant? | Andreea_Oana | Generalitati | 14 | 27.06.2007 15:01:51 |
|
|