Feminismul-un rau necesar?

[Fani71]

Sunt de acord cu tine, Andrusca. In psihologie se spune ca atunci cand de ex. o femeie este batuta, maltratata, etc, si ramane langa acel om, este si vina ei. Eu cred ca aici psihologia are dreptate. Este valabil si pentru alte lucruri mai putin grave, pe care le suportam celuilat in mod fatalist, de exemplu lenea, neimplicarea, nesimtirea, alcoolismul... Copiii vad si sufera, si isi iau model chiar inconstient atat de la tatal de acest fel, cat si de la mama victimizata.
Nu este crestineasca resemnarea si fatalismul. Crucea nu insemana mazochism. Insemana asumarea inevitabilului dar si lupta pentru schimbare, lupta ventru VIATA, la toate nivelurile.
De exemplu, acceptarea unor slabiciuni, unor limite sau a bolii celuilalt este altceva decat tolerarea unor comportamente care distrug cuplul si familia. Pe primele da, trebuie sa le purtam, asa cum le poarta si celalalt pe ale nosatre, si sperand ca poate, prin rugaciune si dragoste, celalalt va evolua si el, asa cum speram ca vom evolua noi. Dar pe celelalte este iresponsabil sa le acceptam zicand ca 'este crucea noastra'. Eu asa cred.
Fiecare femeie, bineinteles, trebuie sa-si dea seama unde sa traga linia, si o poate ajuta parintele duhovnic. Nu zic ca dau aici o cheie universala... Dar nu sunt de acord cu fatalismul. Care nu este de loc acelasi lucru ca smerenia crestina si purtarea crucii.

[iana]

În prealabil postat de Fani71

Sunt de acord cu tine, Andrusca. In psihologie se spune ca atunci cand de ex. o femeie este batuta, maltratata, etc, si ramane langa acel om, este si vina ei. Eu cred ca aici psihologia are dreptate. Este valabil si pentru alte lucruri mai putin grave, pe care le suportam celuilat in mod fatalist, de exemplu lenea, neimplicarea, nesimtirea, alcoolismul... Copiii vad si sufera, si isi iau model chiar inconstient atat de la tatal de acest fel, cat si de la mama victimizata.
Nu este crestineasca resemnarea si fatalismul. Crucea nu insemana mazochism. Insemana asumarea inevitabilului dar si lupta pentru schimbare, lupta ventru VIATA, la toate nivelurile.
De exemplu, acceptarea unor slabiciuni, unor limite sau a bolii celuilalt este altceva decat tolerarea unor comportamente care distrug cuplul si familia. Pe primele da, trebuie sa le purtam, asa cum le poarta si celalalt pe ale nosatre, si sperand ca poate, prin rugaciune si dragoste, celalalt va evolua si el, asa cum speram ca vom evolua noi. Dar pe celelalte este iresponsabil sa le acceptam zicand ca 'este crucea noastra'. Eu asa cred.
Fiecare femeie, bineinteles, trebuie sa-si dea seama unde sa traga linia, si o poate ajuta parintele duhovnic. Nu zic ca dau aici o cheie universala... Dar nu sunt de acord cu fatalismul. Care nu este de loc acelasi lucru ca smerenia crestina si purtarea crucii.

Scria cineva mai sus ceva de genul 'crucea ca destin'. Ei bine, pana cand nu vor intelege ca destinul nu are nimic in comun cu ortodoxia, nu vor putea intelege ceea ce spui tu si au mai spus-o si altii aici.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Fani71

Sunt de acord cu tine, Andrusca. In psihologie se spune ca atunci cand de ex. o femeie este batuta, maltratata, etc, si ramane langa acel om, este si vina ei. Eu cred ca aici psihologia are dreptate. Este valabil si pentru alte lucruri mai putin grave, pe care le suportam celuilat in mod fatalist, de exemplu lenea, neimplicarea, nesimtirea, alcoolismul... Copiii vad si sufera, si isi iau model chiar inconstient atat de la tatal de acest fel, cat si de la mama victimizata.
Nu este crestineasca resemnarea si fatalismul. Crucea nu insemana mazochism. Insemana asumarea inevitabilului dar si lupta pentru schimbare, lupta ventru VIATA, la toate nivelurile.
De exemplu, acceptarea unor slabiciuni, unor limite sau a bolii celuilalt este altceva decat tolerarea unor comportamente care distrug cuplul si familia. Pe primele da, trebuie sa le purtam, asa cum le poarta si celalalt pe ale nosatre, si sperand ca poate, prin rugaciune si dragoste, celalalt va evolua si el, asa cum speram ca vom evolua noi. Dar pe celelalte este iresponsabil sa le acceptam zicand ca 'este crucea noastra'. Eu asa cred.
Fiecare femeie, bineinteles, trebuie sa-si dea seama unde sa traga linia, si o poate ajuta parintele duhovnic. Nu zic ca dau aici o cheie universala... Dar nu sunt de acord cu fatalismul. Care nu este de loc acelasi lucru ca smerenia crestina si purtarea crucii.

Da, si eu atunci cand ma gandesc la Cruce, ma gandesc mai mult la lucruri/ situatii care nu tin de fapt de cei doi soti...dar pe care trebuie sa le depaseasca amandoi, sustinandu-se unul pe altul.

Intr-adevar pe parcursul casniciei mai poate cadea cate unul, cel mai slab...dar cumva trebuie si o atitudine activa, pentru ca noi nu cred ca suntem pe acest pamant pentru a trai singuri in ale noastre, si sa privim la ce se intampla cu cel de alaturi...ca la un show interesant. Pe langa rugaciune mai avem si creier, avem cuvinte, trebuie sa gasim si solutii, analiza consecinte, efecte...deci un tratament complex as zice...care nu poate denota decat credinta in Dumnzeu, optimism si fermitate.

Eu cred ca oamenii au structuri diferite, moduri diferite de a actiona, de a trai...si toti fiind crestini, si deci nu sunt de acord cu generalizarile in general ...