reforma protestanta

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Jane Says

Un bob zabavaaaa.. Deci Dumnezeu, care a spus ca El este Adevarul, Calea si Viata, in loc sa corecteze "absurdul situatiei create de credinta lor", se foloseste de acest absurd (de aceasta minciuna, ce mai atat, ca orice e in afara Adevarului e minciuna) ca sa ajunga la o concluzie adevarata? El care se luase la tranta cu toate celelalte absurditati si credinte false (chiar si cand acestea erau mult mai putin absurde decat aceasta in particular), a facut o exceptie in cazul acestei parabole? A calarit El minciuna pentru a ajunge la un adevar, fara a o demasca pe prima ca fiind minciun ci chiar folosindu-se de ea?

Mai, vorbim despre acelasi Iisus, ca se pare ca nu. Daca El este Adevarul, Calea si Viata, ORICE I-a iesit pe gura de la facerea lumii si pana la sfarsitul ei, si inca si mai mult, in timpul pogorarii Sale pe pamant, trebuie sa fi fost Adevarat.

Într-adevăr Iisus a reușit să fie pradoxal și atipic în multe situații, de cele mai multe ori contrariindu-Și ascultătorii. Am fi prea duri să considerăm poveștile acestea evreești ”minciuni”, ele aveau totuși un substrat religios. Am fi de acord să le catalogăm la fel pe cele din ograda ortodoxiei (la fel de multe și de absurde)?

Nu mi s-a răspuns totuși unde este Dumnezeu în această parabolă ce ”reflectă perfect relitatea” și unde mai apare în întreaga Scriptură ”sânul lui Avraam”, unde se pare că ajung toți ”drepcredincioșii” (încă n-am auzit preot să-l trimită pe defunct în focul iadului, toți îi trimit la ”loc cu verdeață”).