Bolile spre indreptarea pacatosului

[georgeval]

În prealabil postat de annajanette

Buna dragii mei

Sunt sigura ca sunt foarte multi in aceasta situatie de a fi bolnavi sau care au acasa pe cineva bolnav. Se spune ca bolile vin atunci cand omul a luat-o pe o cale gresita sau in cazul copiilor mici, ca pedeapsa a parintilor. Si eu ma lupt cu o boala urata-nevroza-desi m-am spovedit, am facut foarte multe acatiste si rugaciuni, inca nu m-am vindecat si astept in continuare indurare divina. Voi ce experiente puteti povesti de oameni care au fost bolnavi si care cu ajutor divin sunt bine sanatosi acum, ma gandesc ca ajuta la psihic pe foarte multi sa auda miracolele Bunului Dzeu.

Nu-mi place sa cred ca Dumnezeu este autor al raului. Ideea de pedeapsa nu trebuie interpretata in sens juric-am gresit suport sanctiunea pentru incalcarea legii respective. Consider ca bolile de cele mai multe ori sunt o consecinta a pacatelor noastre. Sa ne amintim de raspunsul dat de catre Hristos - slabanogului- "Iata acum te-ai facut sanatos de acum sa nu mai pacatuiesti".

Nu cred ca noi mostenim pacatele parintilor- starea decazuta se transmite, dar pacatele nu- orbul din nastere este un exemplu- raspunsul dat de Hristos- "Nici acesta nu a pacatuit, nici parintii acestuia, ci s-a nascut orb pentru ca prin el sa se slaveasca Dumnezeu" - ca dovada ca nu mostenim pacatele dintr-o viata anterioara- exista si la iudei, intr-un cadru restrans, ideea de reincarnare, sau ale parintilor.

Suferinta suportata fara cartire devine mantuitoare devine prilej de jertfa prin care depasim pacatele ca forme egoiste- talharul de pe Cruce este un exemplu.

insa ce facem daca boala este chinuitoare un timp mai lung, daca ne rugam din suflet si totusi vindecarea intarzie sa apara, cum facem psihic fata durerii care te marginalizeaza tinandu-te in casa fara speranta si neajutorat? poate ne ajuta cineva cu sfaturi.
multumesc

[Jane Says]

Anna, nu vreau sa transform nimic in Romedic. Din cate stiu Hristos i-a zis slabanogului sa se ridice si sa umble, astfel aratandu-l insanatosit.
Acum profesia mea ma-mpinge sa nu tac, spui ca ai atacuri de panica, spui ca stai in casa insingurata. Sa inteleg ca le faci cand iesi in spatiu deschis? Pai iesi, Anna. Atacurile de panica NU te omoara. Iesi, zi, Doamne Hristoase, daca trantesc iar unul, tu sa fii cu mine sa trec cu bine prin el. Si poate faci. Dar nu te lasi, si continui sa te expui pana cand o sa te desensibilizezi si o sa depasesti spaima. Asa se vindeca omul de atacuri de panica. Facandu-le, depasindu-le, invatand ca le poate supravietui. Dupa care nu le mai face.

Citeam ca s-a plans un om unui sfant parinte ca ii este teama. Si parintele i-a spus sa se duca in noaptea cea mai neagra in cimitir sau unde era locul care-l ingrozea pe el cel mai mult. Si sa stea acolo pana ii trece frica.

Acelasi lucru ce am spus eu in primul paragraf. Nu stiu daca ti se aplica si tie (agorafobie cu atacuri de panica). Trebuie sa fii "barbata" si daca nu ai un terapeut sa te impinga de la spate, ia-l pe Iisus Hristos cu tine si invinge fix lucrul de care ti-e cel mai teama. Ca nici slabanogul n-a zis "nu stiu Doamne, imi zici sa ma ridic dar daca nu pot? Mai bine mai stau oleaca-n patul asta si ma rog Tie" (lasand la o parte ca nici nu se rugase el ci-l adusesera altii).

nu mai am atacuri de panica ca iau antidepresive si nu pot iesi pt ca am stari de voma in fine povestea e complicata eu vroiam niste sfaturi duhovnicesti pe cele medicale le stiu.

[glykys]

Of, imi pare rau, Anajanette, de cele ce ti se intampla. Eu nu as putea decat sa iti recomand sa duci o viata crestineasca, sa te rogi, sa tii post, sa mergi regulat la Sf. Liturghie, sa iti faci canonul de la duhovnic si sa nu iti pierzi credinta. Tine-te de spovedanie, fa masluri, pentru ca acestea ajuta foarte mult bolnavilor. Uite, am gasit o carticica pe inteles despre depresia ca boala si patima - http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...itri,-dr..html

[Marius22]

Boala in sine este nefireasca. Legat de problema asumarii bolii, trebuie sa intelegem ca nu trebuie sa ne lasam si mai mult cuprinsi de nefirescul ei, prin cartire si deznadejde. Trebuie sa urmarim ca prin orice boala, sa ne ramana afectat, pana la urma, numai trupul, nu si sufletul. Deznadejdea este deja semn al unui suflet bolnav.

Suferinta este cu atat mai crunta, cu cat nu avem pe nimeni care sa ne-o aline, prin manifestarea concreta a dragostei sale fata de noi. Din acest punct de vedere, boala sau suferinta mea, poate fi si o provocare din partea lui Dumnezeu la adresa celor de langa noi. Dumnezeu le pune la dispozitie posibilitatea de a-si concretiza dragostea, mila, jertfelnicia.

Stiu ca daca iubesti pe cineva nu il lasi sa sufere la nesfarsit...eu niciodata nu m-am indoit de puterea Lui si mereu il laudam pt tot ce face....va spun sincer acum imi este greu sa il mai laud sau daca as face-o nu ar fi din suflet.
Cineva imi spunea ca am farmece facute, eu nu credeam in asa ceva le consideram bazaconii insa am zis cine stie o fi si asta. Am dat 3 acatiste la 3 biserici pt 40 zile - nu e nicio modificare.........................

[glykys]

În prealabil postat de annajanette

Stiu ca daca iubesti pe cineva nu il lasi sa sufere la nesfarsit...eu niciodata nu m-am indoit de puterea Lui si mereu il laudam pt tot ce face....va spun sincer acum imi este greu sa il mai laud sau daca as face-o nu ar fi din suflet.
Cineva imi spunea ca am farmece facute, eu nu credeam in asa ceva le consideram bazaconii insa am zis cine stie o fi si asta. Am dat 3 acatiste la 3 biserici pt 40 zile - nu e nicio modificare.........................

Tu vrei retete care sa nu dea gres, ceva gen ia paraua, na sarmaua, cum apare pe undeva prin Jurnalul fericirii. Crestinismul nu e troc, nu functioneaza dupa regula asta. rabdare, rabdare si iar rabdare! trebuie sa itelegi mai intai de ce ti se intampla asta. Ai duhovnic?

[anna21]

În prealabil postat de annajanette

Stiu ca daca iubesti pe cineva nu il lasi sa sufere la nesfarsit...eu niciodata nu m-am indoit de puterea Lui si mereu il laudam pt tot ce face....va spun sincer acum imi este greu sa il mai laud sau daca as face-o nu ar fi din suflet.
Cineva imi spunea ca am farmece facute, eu nu credeam in asa ceva le consideram bazaconii insa am zis cine stie o fi si asta. Am dat 3 acatiste la 3 biserici pt 40 zile - nu e nicio modificare.........................

Poate par insensibila la durerea ta, nu este cazul. M-am tot gandit e sa-ti scriu sa-ti fie mangaiere.. nu ma prea pricep. Iti dau cuvintele parintelui Arsenie Papacioc:
http://www.youtube.com/watch?v=ODCzqsneuq8
Am ajuns la concluzia ca cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat au fost problemele din viata. Momentele in care am aflat lucrurile cele mai importante au fost momente de suferinta. In suferinta afli cine esti.
(Si inca stiu prea putine.. )
Gandeste-te ca toti oamenii pe care Dumnezeu i-a iubit si i-a adus aproape de El au trecut prin dureri.

[caliyo]

În prealabil postat de Jane Says

Citeam ca s-a plans un om unui sfant parinte ca ii este teama. Si parintele i-a spus sa se duca in noaptea cea mai neagra in cimitir sau unde era locul care-l ingrozea pe el cel mai mult. Si sa stea acolo pana ii trece frica.

Incredibil, dar adevarat! Si mie mi s-a intamplat sa scap de o fobie in acest fel. Pana acum cativa ani, aveam frica de inaltime. Si nu stiu cum s-a intamplat ca o buna perioada de timp am fost nevoita sa stau suspendata la inaltime destul de mare de sol. In primul rand, m-am mutat, fortata de imprejurari, la etajul 10. Ducandu-ma la munte ,m-am catarat cat mai sus pe stanci, am mers cu telecabina uitandu-ma in jos, am circulat cu avionul...Nu pot spune ca am ajuns o mare curajoasa, si acum imi mai tresare inima de teama, dar pot spune ca fobia pe care o aveam inainte nu o mai am.
Mai am alte fobii de care n-am scapat, dar sper sa le vin de hac intr-o zi...