Nu ajunge să ierți, mai e neapărat nevoie să și uiți. Iertarea neînsoțită de uitare nu înseamnă nimic, e vorbă goală, vorbărie, flecăreală, amăgire și mască a ținerii de minte a răului.
Am cunoscut un preot, om de mare ispravă (mi-a fost cândva duhovnic), părintele George Teodorescu din București. Obișnuia să spună enoriașilor săi: „Vin la mine bărbați ori femei și grăiesc: de iertat îl iert sau o iert, dar de uitat nu pot uita. Le răspund: zici că ierți dar că nu poți uita. Prea bine. Ți-ar plăcea însă, după ce te voi fi spovedit și-ți voi fi pus patrafirul pe cap și voi fi rostit: te iert și te dezleg, să vezi că sare Hristos de colo și-mi strigă: l-oi fi iertând sfinția ta dar să știi ca Eu unul nu-l uit. Aud?”.
Nicolae Steinhardt
Citat:
În prealabil postat de Langu
Iertare,este bine sa iertam insa nu trebuie sa uitam, altminteri riscam sa ne impiedicam de doua ori cu acelasi bolovan.
|
11.02.2010, 12:31:19
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode