Minunile facute de Dzeu

[ylyana]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Ceeeeee minuneee frumoasa!

As avea o remarca de facut, eu am asa o banuiala ca lacrimile nu erau chiar de crocodil

Doamne ajuta!

Pentru mine au fost cele mai mari lacrimi , (era o metafora veche )

Doamne ajuta

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ylyana

Pentru mine au fost cele mai mari lacrimi , (era o metafora veche )

Doamne ajuta

Scuze, o cunosc foarte bine...insa voiam sa spun acelasi lucru ca si tine de fapt!

Doamne ajuta!

Doamne, ce bucurie sa poti citi atatea intamplari care au schimbat vieti, au intorrs suflete aproape plecate dintre noi!... Iata un subiect care ne aduna pe toti intr-un gand, unde nu exista cantradictie si neincredere!...

Ylyana, miscatoare povestea ta, dar un lucru totusi m-a amuzat: "lacrimi de crocodil"... Daca ai fi folosit asa ceva, Doamne-Doamne... s-ar fi intors cu spatele!


Later edit - Intre timp vad ca s-au mai sesizat si altii!...

[AndruscaCIM]

Da, foarte frumoase intamplari de viata..iar efectul asupra mea e unul care din contra, incepe sa fie putin negativ, pentru ca incep sa cred ca eu nu prea am mai avut parte de minuni de acum...glumesc evident!

Mai e si unul pozitiv, incep sa ma gandesc sa scriu o carte chiar

O minune,...eu in preziua Atestatului de Pictura..ca intotdeauna cu tensiunea crescuta incercand sa le termin pe toate la timp ( de parca pana atunci m-ar fi oprit cineva!)...siiii, pentru acest atestat trebuia sa prezint 3 lucrari: peisaj, abstract si natura statica. Natura statica si cea abstracta le facusem eu cumva...daaaaaaar peisajul inca nu, siii in disperare ma pun pe pictat in dupa amiaza de dinainte. Tensiunea crescuta...mana tremuranda, inspiratia asa si asa...dar de pictat, pictam totusi...si cand deja luna stralucea pe cer...se facea ca terminam si eu tabloul.

A -2- a zi asez eu tablourile, emotii mari...si cand mi-a venit si mie randul sa le prezint, de bine de rau am reusit sa spun ceea ce aveam de spus...iar in final profesorul nostru afirma " Da, cel mai frumos peisaj...ihm, foarte frumos!"...iar eu am ranjit in sinea mea zicand " Ehee...daca-ti sti dumneavoastra cat suflet am pus eu in acest tablou!!!"

puteti povesti si vise care au fost premonitorii nu numai minuni faptice, sunt foarte multe povesti ale voastre care m-au facut sa plang de emotie, va multumesc foarte mult ca participati. nu vreau sa fie nimeni sfios, povestiti orice vi se pare voua minune, nu va va critica nimeni si apoi de aceea sunt aici sa intervin, sa moderez deci curaj.

Dupa vreo 10, 15 ani in care am fost departe de Dumnezeu, dupa ce am ramas singura din pricina ca am fost rea cu toti semenii mei, m-au cuprins foarte foarte multe ganduri rele. N-aveam liniste deloc. Gandurile erau atat de multe si atat de agresive ca nu-mi dadeau pace nici o clipa. Am trait cu ele cam o jumatate de an, 1 an, ajungand in crunta deznadejde. Nimic nu mai voiam, nimic nu mai observam, nu participam la nimic, nu tare puteam vorbi cu oamenii mare lucru ci numai si numai cu mintea in ganduri rele. Un fost prieten mi-a dat Acatistul Maicii Domnului, bucurie neasteptata. Il citeam de vreo 3, 4 ori pe zi cand veneau gandurile insuportabile. S-au linistit gandurile pe care nu le puteam suporta si si-au aratat adevarata fata - am inteles ca e diavol si nu om cel care ma chinuie (ajunsesem sa-l blestem pe cel pe care mi-l inchipuiam eu ca ma chinuie si sa-mi doresc moartea).
Intr-o zi, venind de la lucru, dupa opt ore de chin (caci erau permanente), am intrat intr-o Biserica care nu era in drumul obisnuit de venit acasa. Pentru prima data am plans si in Casa Lui, nu doar acasa. In Biserica aceea mi-am gasit duhovnicul si am invatat sa fiu om din nou.
Minunea? Dupa cate fapte rele am facut si credeti-ma pe toate le-am facut si inca cu ravna, Dumnezeu nu m-a lepadat. Minunea minunilor e dragostea Lui pentru noi.
Doamne ajuta! Doamne ajuta! Doamne ajuta

"cred cu adevarat" este cu adevarat o minune, bine ca ai fost salvata.

[cherub]

Si cu mine a facut Bunul Dumnezeu F. multe minuni, mai ales prin intermediul (si/sau la interventia/mijlocirea) Maicii Domnului, careia am tot incercat sa ma rog, dupa puteri. Am simtit din plin ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al Sfintilor carora m-am rugat, aproape instantaneu; raspunsurile la rugaciunile mele nu s-au lasat mai niciodata prea mult asteptate, desi am pacatuit F. mult (si F. grav) la viata mea, inca din copilarie, de cand am inceput sa cresc etc. Si nici recunostinta/multumire, pt. ele, nu am aratat catre Dumnezeu, de cele mai multe ori, cazand in uitare, lenevie, ignorantza s.a. Dar Le MULTUMESC acum, si aici, in mod public (si expres), dar si in sinea mea, in sufletul si mintea mea, pentru toate binefacerile, pt. tot ajutorul neasteptat si pt. toata purtarea de grija!...

Am avut o existenta cam 'zbuciumata', inca de timpuriu, si m-am aflat de multe ori in situatii aparent fara iesire, in imprejurari imprevizibile s.a.m.d., insa de fiecare data am reusit sa scap ori/si sa gasesc o iesire/salvare, in moduri miraculoase, numai cu ajutorul (interventiei divine salvatoare, izbavitoare a) Domnului Iisus Hristos, Caruia Ii MULTUMESC nespus de mult!...

Poate ca aici 'nu se inghesuie nimeni' sa discute despre minunile pe care le-a facut Bunul Dumnezeu in viata fiecaruia, fiindca unele (sau multe) dintre ele ar putea fi mult prea personale. Uneori simti nevoia de a le face cunoscute si altora, dar alteori, poate ca ar fi mai bine si mai recomandabil, mai indicat sa le pastrezi doar pt. tine, acum depinde si de natura lor etc. Sau si din uitare, ori nebagare de seama s.a.m.d.

Expun si eu, f. pe scurt, vreo cateva 'intamplari minunate' din experienta pers., 'patzaniile' mele, aici:
1. am 'revenit' la viata dupa o noapte de stat in coma, in urma unei tentative de suicid prin ingestie de pastile (cativa pumni plini de tranchilizante, somnifere, barbiturice s.a.), in adolescentza timpurie; m-am si recuperat apoi destul de rapid, d.p.d.v. fizic, insa am ramas ulterior cu unele stari de anxietate si depresie etc.

2. am scapat miraculos din cateva posibilitati de accidente auto care mi-ar fi putut fost chiar fatale (o data, chiar inainte de o eventuala coliziune extrem de oribila , pe care am reusit sa o evit printr-o minune, ca altfel nu-mi explic!... nu stiu ce-mi venise, dar chiar cu vreo cateva secunde inainte de acea intamplare, incepusem, instantaneu, aflandu-ma la volan, sa cant 'Hristos a Inviat!', imnul pascal, dar cu atata intensitate si 'pasiune', cu un fel de 'dor', cumva inexplicabil, 'sete' sufleteasca dupa Dumnezeu, de aproape ca-mi dadusera si lacrimile!... apoi, cateva secunde mai tarziu, am evitat un posibil accident mortal!...)

3. am reusit la unele examene mai dificile (cel putin asa-mi pareau mie, pt. nivelul meu de pregatire si/sau inteligentza mea, la respectivele momente in timp) in urma rugaciunilor (insistente, cateodata).

4. am revenit la credinta crestin-ortodoxa (a trebuit sa primesc Mirungerea, iarasi), dupa ce ma lepadasem (asemenea lui Iuda iscarioteanul) de Hristos, din pura PROSTIE, nestiintza etc, victima (sub hipnoza mai mult fara voia mea) a unor vrajitori/samani care se ocupau cu magia neagra si la care mersesem intr-un impuls DOBITOCESC, sa-mi aflu 'viitorul', dar sa ma si razbun pe cineva!... si am sfarsit prin a ma 'razbuna' pe nimeni altcineva, decat propria-mi persoana!... Am suferit cumplit, am agonizat, aproape indescriptibil in cuvinte (stari insuportabile de cosmar intens, prelungit, parca interminabil), ulterior, pt. ca imediat ce m-am lepadat de Hristos, mi se retrasese, in mod simtit, perceptibil, Harul primit la Botez. Dar nu mai intru acum in detalii, ca n-as mai termina nici intr-o saptamana - lol. Am revenit la credinta crestin-ortodoxa pe care o primisem la Botez, doar in urma rugaciunilor la Maica Domnului, care mi-a luminat mintea (intunecata) sa-mi amintesc de relele ce facusem in trecut si pe care le uitasem cu desavarsire!... am mers apoi la un duhovnic si m-am spovedit, i-am povestit (tot, sper ca n-am omis/uitat nimic din) ce facusem etc, iar dansul mi-a spus ca a fost F. grav dar ca exista iertare de la Dumnezeu pt. cei ce se pocaiesc si isi regreta sincer pacatele savarsite/comise, si ca trebuie sa primesc iarasi Mirungerea, mi-a dat si un canon etc. Iertare ar fi existat pana si pt. Iuda iscarioteanul, daca s-ar fi pocait, dar nu s-a pocait, si de aceea a sfarsit cum a sfarsit... Sf. Ap. Petru de asemenea s-a lepadat de 3 ori de Hristos, dar mai apoi a fost iertat (a primit iertare) fiindca s-a pocait, a regretat si a plans cu amar s.a.m.d. Exemplul Sf. Ap. Petru mi-a fost amintit si mie atunci (daca-mi mai amintesc asa bine si nu ma-nseala memoria) de catre acel preot duhovnic.

* odata, mai demult, am scapat 'ca prin urechile acului' (vba ceea), din mainile unui tigan dubios, puscarias (destul de periculos, dar care pozase in 'om de buna-credintza' si astfel indusese in eroare/pacalise destule pers.), care probabil se ocupa si cu traficul de persoane, pe langa alte fraude si hotzii diverse, fugind aiurea (cu 'individul' respectiv in spatele meu, incercand sa ma prinda si sa ma opreasca) pe un camp mlastinos etc, noaptea, in plin intuneric, de era cat pe ce sa cad si intr-o groapa mare din care se extragea petrol/tzitzei sau ceva de genul (numai Bunul Dumnezeu mi-a ghidat pasii in asa fel incat sa nu cad si sa mor acolo prin inecare in materia aceea vascoasa, cleioasa, groasa si mirositoare etc, si sa ocolesc in ultimul moment, sa fac o cotitura, in fuga aceea disperata, printr-o bezna prin care nu puteam vedea mare lucru, apoi mi-a scos in cale, de niciunde, o basculanta (ultima, din cate aveam sa aflu de la sofer) care transporta pietris/nisip, in fatza careia am sarit, pur si simplu, rugandu-l pe sofer si pe colegul sau din dreapta sa ma duca la prima statie de politie etc).

Si multe altele (nu toate la fel de negative ca cele postate mai sus), dar ma opresc aici.

[zoridezi]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Dupa vreo 10, 15 ani in care am fost departe de Dumnezeu, dupa ce am ramas singura din pricina ca am fost rea cu toti semenii mei, m-au cuprins foarte foarte multe ganduri rele. N-aveam liniste deloc. Gandurile erau atat de multe si atat de agresive ca nu-mi dadeau pace nici o clipa. Am trait cu ele cam o jumatate de an, 1 an, ajungand in crunta deznadejde. Nimic nu mai voiam, nimic nu mai observam, nu participam la nimic, nu tare puteam vorbi cu oamenii mare lucru ci numai si numai cu mintea in ganduri rele. Un fost prieten mi-a dat Acatistul Maicii Domnului, bucurie neasteptata. Il citeam de vreo 3, 4 ori pe zi cand veneau gandurile insuportabile. S-au linistit gandurile pe care nu le puteam suporta si si-au aratat adevarata fata - am inteles ca e diavol si nu om cel care ma chinuie (ajunsesem sa-l blestem pe cel pe care mi-l inchipuiam eu ca ma chinuie si sa-mi doresc moartea).
Intr-o zi, venind de la lucru, dupa opt ore de chin (caci erau permanente), am intrat intr-o Biserica care nu era in drumul obisnuit de venit acasa. Pentru prima data am plans si in Casa Lui, nu doar acasa. In Biserica aceea mi-am gasit duhovnicul si am invatat sa fiu om din nou.
Minunea? Dupa cate fapte rele am facut si credeti-ma pe toate le-am facut si inca cu ravna, Dumnezeu nu m-a lepadat. Minunea minunilor e dragostea Lui pentru noi.
Doamne ajuta! Doamne ajuta! Doamne ajuta

Frumos! Minuni din astea as vrea sa citesc
Cred ca adevaratele minuni sunt cele care are putere de transformare, nu cele care iti incanta privirea, auzul, simtirea.
Haideti sa va spun si eu cateva minuni: dupa toate netrebniciile mele, inca mai traiesc si Dumnezeu nu m-a parasit. Am o sanatate buna, un acoperis deasupra capului, mancare in farfurie, pot vedea cerul albastru si ma pot bucura de trilul pasarelelor. Pe cand altii nu pot vedea cerul albastru, nu pot auzi trilul pasarelelor si nu pot alerga in ploaie... nu e o minune simplul fapt ca noi ne-am nascut mai norocosi decat altii si ca in fiecare zi, Dumnezeu ne mai acorda cate o sansa?
Nu vreau sa va stric elanul, stiu ca sunt nesuferita zicandu-va toate acestea, dar la cata suferinta e in lume, ar trebui sa punem umarul la treaba si sa facem NOI minuni cu altii, nu sa asteptam cai verzi pe pereti si zane maselute cu bagheta in mana, implinindu-ne dorintele egoiste.
De asta ne tine Dumnezeu in viata, ca sa ii ajutam pe altii si sa facem o lume mai buna si nu ca sa ne convinga pe noi de existenta Lui.

Ma iertati daca v-am suparat... Toti sunteti minunati si meritati tot binele din lume, dar sa nu uitam de menirea noastra pe pamant si de datoria noastra ca si crestini.
Va doresc din tot sufletul, multe minuni duhovnicesti!

[cherub]

Si altceva, de care tocmai mi-am amintit acum:
cand am fost in Grecia, la man. Panaghia Malevi (cu icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, izvoratoare de mir), am ramas acolo pt. o noapte, iar a 2-a zi cand sa plec, nu reuseam sa contactez taximetristul care ma transportase acolo in seara anterioara, sa-l rog sa vina sa ma duca iarasi pana in Tripoli, de unde urma sa iau autocarul inapoi pana in Atena etc. Credeam ca nu era semnal, dar de fapt eu terminasem creditul de pe tel., si aproape toti banii pe care-i avusesem la mine in numerar. Man. este situata relativ cam departe de 'civilizatie', aflata la niscaiva departare de cel mai apropiat oras, Tripoli etc si nu erau acolo nici bancomate, si nicaieri unde sa incerc sa suplimentez creditul tel. (nici conexiune la internet etc, dar nici nu aveam net pe mobil sau laptop la mine etc - nu stateam sa ma car si cu laptopul dupa mine, pana acolo, la manastire). Cu alte cuvinte, eram, dintr-o data, in 'pomul pomului', si niste sentimente de panica si neliniste incepeau sa mi se tot strecoare in minte. M-am rugat apoi putin sa gasesc transport si sa nu raman pe-acolo, si am facut cateva metanii la icoana miraculoasa a Maicii Domnului si la o alta icoana a Sf. Nectarie, care se afla afara, pe un iconostas/suport din lemn, undeva intr-un coltz, langa bisericutza veche, in curtea man. Apoi, in mod miraculos, una dintre maicile de acolo care vbeau engleza, a iesit si m-a intrebat daca am nevoie de transport, fiindca tocmai ce vbise dansa cu singura familie care venise acolo pt. niste pb., si numai ce se pregateau sa plece inapoi. Cineva din acea familie vbea si ceva engleza, cat de cat, caci eu nu stiam greceste aproape deloc... Initial, vroiau sa ma lase in cel mai apropiat oras, Tripoli, de unde urma ca eu sa astept sa prind autocarul pt. Atena (bine, cel putin, ca avusesem 'inspiratzia' de a-mi fi cumparat bilet dus-intors), dar s-au razgandit instantaneu, pe drum, caci si-au amintit ca trebuia ca si ei sa ajunga in Atena pt. ceva, si astfel m-au dus si pe mine cu ei pana acolo, unde m-au lasat intr-un loc f. convenabil, la o statie de metrou aproape de centru etc, dupa ce mi-au si explicat succint pe unde sa caut si sa gasesc acomodare la hoteluri mici si mai accesibile/ieftine ca pret s.a.m.d. Dar la metrou, ce te faci, ca nu aveam bani schimbati ca sa cumpar bilet pt. cele cateva statii pe care le aveam de parcurs pana sa gasesc un bancomat sau banca deschisa inca (fiindca si bancile inchisesera pana ce am ajuns eu in Atena, era si sambata, zi scurta etc). Iarasi, am 'nimerit' si acolo, un 'nene' functzionar-vanzator de bilete la ghiseu, de treaba (sau intr-o dispozitie ceva mai buna atunci, in acel moment, si care de asemenea stia engleza - lol), caci, dupa ce mi-a facut observatzie si m-a 'mushtruluit' un picutz pt. lipsa de organizare etc, mi-a oferit gratis biletul de metrou de care aveam nevoie si mi-a spus ca de data aceea sa-l consider cadou de la dansul etc (fie pomana dansului, oricum)...
De indata ce m-am rugat si atunci, lucrurile s-au aranjat 'ca de la sine', aproape pe negandite si in mod cu totul neasteptat!...