Matei 6 , 14 - 21

[vali99]

În prealabil postat de cristiboss56

[u] " Ca de veti ierta oamenilor gresalele lor , ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc . Iar de nu veti ierta oamenilor gresalele lor , nici Tatal vostru Orice inceput in ale credintei incepe cu "obligativitatea " iertarii , pentru ca si noi sa fim iertati de Tatal . Greselile si pacatele noastre ni se vor ierta in masura cu care noi am iertat , pentru ca El cu cei incrancenati , incrancenat va fi , iertator si milostiv , cu cei milostivi si iertatori . . . De ce se pune accentul atat de mult pe relati noastra cu semenii nosti ? Deoarece fiecare din noi , fara exceptie , este plamadit dupa CHIPUL LUI DUMNEZEU ! Am simtit-o pe propria-mi piele ( si-I multumec pentru asta lui Dumnezeu ) , intorcand spatele , intr-un fel sau altul , celui de langa mine , EL la randu-i mi-a intors spatele - o lectie ce nu trebuie uitata ! O adevarata relatie cu Dumnezeu se constuieste pe aceasta iubire si iertare fata de semenii nostri , si in fond nu putem vorbi niciodata de smerenie de nu dobandim puterea iubirii si a iertarii . [/font][/font][/font]

Da, asa este. E conditia iertarii pacatelor. Nu e usor, dar daca reusim sa trecem peste orgoliul nostru - ca de, ne-a jignit sau ne-a pagubit- primim insutit de la Dumnezeu. In schimb daca ne razbunam pierdem harul si vorba aceea "hotul cu un pacat iar pagubasul cu 1000 de pcate". Am avut si eu anumite situatii grele de iertat, caci cineva vroia cu tot deadinsul sa-mi faca rau, dar m-am rugat la Dumnezeu sa-l pot ierta si cind am avut ocazia i-am facut cite un bine mamei lui (treburi mici- o luam cu masina cind o gaseam pe drum, ii dadeam cite ceva) si am vazut cu surprindere ca a inceput sa se schimbe persoana respectiva si chiar am primit un ajutor de la el - a fost pt mine un dar de la Dumnezeu.