Catedrala Mantuirii Neamului

[l_dorobat]

S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă.
Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta?
Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.
Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna;


sau

Dar ziua a început să se plece spre seară. Şi, venind la El, cei doisprezece I-au spus: Dă drumul mulţimii să se ducă prin satele şi prin sătuleţele dimprejur, ca să poposească şi să-şi găsească mâncare, că aici suntem în loc pustiu.
13. Iar El a zis către ei: Daţi-le voi să mănânce.

Nici catedrala nu trebuie sa o lasam, nici pe saraci si bolnavi si necajiti nu trebuie sa ii parasim. Pe cei care trebuiau sa conduca acum tara i-am omorat la Gherla, la Aiud sau i-am impuscat si i-am aruncat in gropi comune. Aceia sigur ar fi avut verticalitatea si moralitatea de a nu lasa o tara intrega vraiste. Ne meritam viata si zilele in care traim.