Rugaciunea de dimineata a Parintelui Sofronie Saharov
Împărate Sfânt, Cel ce ești mai înainte de toți vecii, Fiul Tatălui și Cuvântul lui cel împreună fără de început și împreună veșnic, Iisuse Hristoase, Făcătorul cerului și al pământului, Ziditorul meu, care prin porunca ta ai scos toate dintru neființă, și pe mine întru această viață m-ai adus, Cel ce bine ai voit a-mi dărui în scăldătoarea botezului harul nașterii ceii de sus în Sfântul Duh, și a pune pecetea darului acestuia pe mădulările trupului meu în Sfânta Taină a Mirungerii, cela ce ai pus în inima mea dorul de a căuta pre tine, Unul Dumnezeul cel Adevărat – auzi rugăciunea mea.
Că nici lumină am, nici bucurie, nici înțelepciune, nici viață, nici putere afară de tine; nici vrednic nu sunt, ci pentru mulțimea păcatelor mele caut către tine, Dumnezeul meu; pentru cuvântul tău, că „tot ceea ce veți cere în rugăciune, crezând, veți primi“ și „tot ce veți cere întru Numele meu voi face vouă,“ îndrăznind Te chem:Binecuvântează, Doamne, ziua aceasta pe care mi-ai dat-o, pentru bunătatea ta negrăită; și mă învrednicește, în puterea binecuvântării tale, ca toată fapta și cuvântul din ziua ce încep acum, să le săvârșesc, însuți pentru tine, spre slava ta, în frica ta, dupre voia ta, în duhul întregii cugetări și al curăției, al smeritei cugetări, al răbdării, al dragostei, al blândeții, al păcii, al bărbăției, al înțelepciunii, cu rugăciune, și în tot ceasul amintindu-mi că pretutindenea ești.
Așa, Doamne, pentru nemărginită bunătatea ta, cu Duhul tău cel Sfânt mă povățuiește întru tot lucrul și cuvântul cel bun, și-mi dăruiește fără poticnire să trec toată calea vieții înaintea feței tale, ca să nu adaug nici o fărădelege dreptății pe care ne-ai descoperit-o nouă. Doamne, cel mare și multmilostiv, îndură-te spre mine, cel ce rău mă pierd; să nu ascunzi de la mine fața ta, nici căile mântuirii tale; iară de mă va duce voia mea cea stricăcioasă pe alte căi, atunci nu mă cruța, Mântuitorul meu, și cu sila mă întoarce la calea ta cea sfântă. Căci tu, Cunoscătorule de inimi cel bun, cunoști toată nimicnicia mea, și nebunia, toată orbirea și toată nepriceperea; dar și durerea inimii mele, și suspinurile sufletului meu înaintea ta sunt. Pentru aceasta mă rog ție: auzi-mă în neputința mea, întărește-mă de Sus cu puterea ta; ridică-mă pe mine cel doborât de păcat, slobozește-mă, pe cel robit de patimi, tămăduiește-mi toată rana cea ascunsă, curățește-mă de toată întinăciunea trupului și a duhului; păzește-mă de tot lucrul și cuvântul stricătoru de suflet, de toată mișcarea cea lăuntrică și cea dinafară, ție neplăcută, și aproapelui meu nefolositoare.
Arată mie, Doamne, Calea în carea voiu merge, Însuți mă învață ce mi se cade să grăiesc; iară de este voia ta să tac, învață-mă cum, în duhul păcii să tac, nu scârbind, nici smintind pe fratele. Rogu-mă ție, lege pune mie în căile poruncilor tale, și nu mă lăsa până la suflarea mea cea mai de pe urmă să mă înstrăinez de Lumina așezămintelor tale, până ce va fi porunca ta singura lege a întregii mele firi: și cea vremelnică și cea veșnică. Dăruiește mie, Doamne, să ajung la cunoștința Adevărului tău. Prelungește-mi viața până voi aduce ție roada de pocăință adevărată; să nu mă iei la jumătatea zilelor mele, nici în ceasul întunecării mele, ci, înainte de a mă întoarce în pământul dintru care am fost luat, binevoiește să mă întorc la tine, Dumnezeul meu, și mai înainte de a părăsi această viață, să vază sufletul meu slava fiilor Învierii.
Iar când, întru adâncul Înțelepciunii tale, ai rânduit a pune capăt vieții mele pe pământ, atunci mai înainte fă-mi cunoscută moartea mea, ca să se gătească sufletul meu spre a te întâmpina. În ziua aceea, cea mare și sfântă mie, fii cu mine, Doamne, și dăruiește mie bucuria cea negrăită a mântuirii tale. Curățește-mă de toată greșala cea văzută și cea ascunsă, și de toată fărădelegea ce se tăinuiește întru cele dinlăuntru ale mele, și mă învrednicește să aduc răspuns bun înaintea Scaunului celui înfricoșat al Judecății tale.
Dumnezeule, Dumnezeul meu, multe lucruri și mari cer de tine, Împăratul cel Preaînalt, dar nu am uitat nevrednicia mea, nici întinarea mea, nici urâciunea; ci, rogu-mă ție, miluiește-mă și nu mă trece cu vederea, nici lepăda pe mine de la fața ta, pentru preamultă îndrăzneala mea; ba mai vârtos și înmulțește în mine această sfântă și dreaptă îndrăzneală, și întru puterea dragostei tale mă călăuzește pe urmele pașilor tăi. Dăruiește mie, celui mai de pre urmă și mai lepădat dintre toți oamenii, să te iubesc pre tine, precum Însuți ai poruncit nouă: din toată inima mea, și din tot sufletul meu, și din tot cugetul meu, din toată vârtutea mea; cu întreaga mea făptură îmi dăruiește să te iubesc pre tine, Doamne. Că Singur ești acoperitorul cel sfânt și atotputernic, și apărătorul vieții mele, și ție aceste rugăciuni aduc și cuvântări de slavă, acum și în vecii vecilor. Amin.
|