Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

174. Antihristul şi vremea lui (III)

Vremea e târzie şi pentru regele Mihai I al României, care este invitat să-şi recapete tronul, ca de pe acest tron să-şi reverse ocrotirea lui peste poporul pucios, ca răsplată că i-a “proorocit” vremea lui care vine, adică vremea restauraţiei monarhiei în România:
“ Vremea e târzie, rege al României, şi Eu, iată, zoresc să-ţi gătesc venirea, dar acesta este planul Meu pentru venirea ta, şi după el trebuie să se lucreze. A venit vremea să aduci această jertfă Mie, şi Eu o voi aşeza spre mărturie peste acest izvor care a curs în mijlocul acestui neam ales, care a vestit în vremea aceasta despre vremea ta care vine. Iar în ziua aceea voi mărturisi şi voi împlini prin cuvânt, iar când voi rosti cuvânt, toate înălţimile se vor pleca la glasul Meu, căci Eu sunt Domnul puterilor. (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 5-06-1991)
Reinstaurarea monarhiei înseamnă începutul venirii vremii României lui Dumnezeu:
“ Binecuvântată să fie coroana română şi casa unsului Meu Mihail, rege al României, căci el este de la Dumnezeu peste acest neam, şi iată, vine vremea României lui Dumnezeu, şi ea va purta veşmânt curat, veşmânt neprihănit, veşmânt alb şi lucrare de Duh Sfânt peste pământ. România este cea chemată şi aleasă şi cea credincioasă a acestei vremi, căci va fi credincioasă lui Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 22-07-1991)
Regele Mihai I va cârmui România în vremea aceasta, aşa cum i-a “proorocit” Glasul de la Pucioasa:
“ Şi se vor împlini în vremea aceasta cele proorocite, căci voi aduce pe unsul Meu, şi el va cârmui întru Mine şi nu fără Mine, căci peste cea binecuvântată este Dumnezeu cu cuvântul Său, spre plinirea slavei cea aşteptată.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 22-07-1991)
Deşi această “proorocie” referitoare la regele Mihai nu s-a împlinit, s-au făcut noi promisiuni ferme că Glasul Pucios nu poate greşi în previziunile sale, ci toate se vor împlini cu de-amănuntul (deci, să avem răbdare; cât timp regele Mihai n-a dat colţul, ar mai fi oareşice speranţe):
“ Cerul şi pământul vor trece, dar nu va trece nici o iotă din cuvântul Meu care a lucrat în vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul, şi lucrez şi împlinesc cele ce grăiesc.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 23-07-1991)
Nici măcar poporul pucios, numit “noul Israel”, nu crede că a venit “vremea Domnului”:
“ Iată vremea Mea, şi nu crezi.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 1-02-1992)
1992 este anul unei comunicări cosmice: A venit vremea Judecăţii, iar Pucioşii vor fi martori:
“ A venit vremea să Mă scol la judecată ca să fac dreptate şi adevăr pentru via Mea, iar voi, iubiţii Mei, apostolii Mei, voi sunteţi martorii Mei.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 19-02-1992)
Au trecut însă 18 ani de atunci şi până astăzi şi...nimic! Înseamnă că musai a intervenit o amânare, ceva, sau că nu sunt încă pregătite condiţiile pentru înfricoşata Judecată.
E drept că anul 1999 aducea o necesară şi mult aşteptată rectificare: de fapt, abia acum cicăeste vremea judecăţii:
“...acum e vremea judecăţii, nu mai e din nou ca la prima Mea venire când îl făceam pe om să Mă cunoască prin semne şi prin minuni.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 9-05-1999)
Aflăm însă şi alte lucruri uimitoare: nu numai că Judecata a început, dar s-a şi terminat, deşi continuă şi acum, când tot omul este judecat! Ce a fost de împlinit s-a împlinit, dar încă se mai împlineşte:
“ E vremea judecăţii, fiilor, că Eu v-am spus de multă vreme că Mă voi judeca cu cei ce M-au judecat pe Mine, şi pe voi pentru Mine. Acum împlinesc tot ce am spus Eu vouă. Amin, amin, amin. Şi am împlinit, şi împlinesc, şi de aceea trebuie să staţi voi înaintea Mea, că vine ziua Mea cea mare când nimeni nu va mai crede în nimic şi în nimeni decât în Mine şi în voi, fiindcă nimic nu va mai fi decât judecata faţă în faţă cu fapta.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 3-06-1999) “Dar azi, iată ce adunătură se strânge la cina bisericii, şi iată vremea când tot omul este judecat pentru cele sfinte ale Mele, care nu sunt păzite cu sabie de foc, aşa cum am pus Eu heruvim cu sabie de foc ca să păzească drumul spre pomul vieţii.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 13-06-1999)
De atunci au mai trecut însă 11 ani şi... tot nimic! Judecata n-a venit. Înseamnă că a mai intervenit o amânare intempestivă.
Tot prin anul 1992, primim de la Pucioasa o altă comunicare: A venit vremea Cântării cântărilor, iar Pucioşii vor juca pemelodiile fredonate la nai de Gheorghe Zamfir, fiul risipitor proaspăt reîntors în România din străinătăţuri:
“Să se veselească cele cereşti, şi sărbătoare de bucurie să se nască pe pământ, căci a venit vremea cântării cântărilor.[...] căci a venit acasă fiul ei cel aşteptat să vină, a venit în casa Mea, căci România este casa Mea şi a lui; a venit, căci Eu l-am adus să cânte României cântarea cântărilor.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 22-02-1992)
Tot în 1992, o altă comunicare foarte, foarte importantă: A venit vremea ca toate noroadele să-i cunoască pe Pucioşi:
“ Mergeţi, toţi cei care voiţi să mărturisiţi pe Domnul şi această lucrare, mergeţi la toate înălţimile lumii şi la stăpânii pământului şi spuneţi că Domnul este această lucrare. Ridicaţi-vă! A venit vremea să vă cunoască toate noroadele pe voi lângă lucrarea aceasta cerească. Nu-i lăsaţi pe ei să zică ce vor ei. Ziceţi voi ce voieşte Domnul să ziceţi...” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 22-02-1992)
Au trecut 18 ani şi...mai nimic! Nici măcar în România, unde pucioşii abia dacă sunt cunoscuţi ca eretici iluzionişti prin mediile eceleziastice (mai ales după propaganda pe care şi-o fac singuri pe internet, prin site şi prin spamuri) nu se poate spune că au ajuns celebri.
Regele Mihai este apoi somat de spiritele strămoşilor săi, regi şi voievozi (trezite şi ele din somnul de veci de către liderii pucioşi) ca să-şi lase barbă sfântă (şi aşa să semene el cu pucioşii, care au bărbi lungi şi pletele împletite în cozi, ca mongolii) şi i se promite că, aşa înveşmântat cu floace pe obraji, va avea mare putere sfântă (ca Samson, probabil) şi va fi slăvit de toţi şefii de state ai lumii, care tare se vor minuna de vremea cea mare ce vine şi-l schimbă la chip pe suveranul român:
“ Şi iată ce spun cei mari ai României, cei buni şi mari şi sfinţi, care o ţin pe România pe jertfa lor şi pe credinţa lor, care a fost piatra bisericii cea din moşi-strămoşi. Ridică strigare regii cei dintâi şi cei de pe urmă şi toţi voievozii cei sfinţi, care laolaltă se numesc cerul cel sfânt al României; ridică rugă pentru România şi se uită ca să vadă venind şi stând pe regele cel mic, pe unsul cel din vremea aceasta, pe cel ce va plini biruinţa şi gloria României. Şi iată ce spune strămoşul şi bunicul: „Regele României să aibă înfăţişarea cea după chip a lui Iisus Hristos, precum strămoşii lui cei buni au avut chipul bărbatului împlinit, după cum scrie în Scripturi. Regele este sfânt lui Dumnezeu, iar înfăţişarea lui şi faţa lui să fie după chipul cel din moşi-strămoşi, în faţa căruia să se plece cu cuvioşie tot fiul neamului său“. Amin.
Cuvântul lui Dumnezeu stă cu tine în sfat, rege al României, căci cerul sfânt se uită şi aşteaptă ca să vadă gloria care va ieşi de la tine întru numele Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu întocmeşte carte cerească şi vorbeşte cu tine, Mihail al României. Aşteaptă moşul şi strămoşul tău să-ţi vadă slava şi puterea pe care o ai dată, dar puterea sfântului Domnului lucrează prin chipul cel purtat de moşii şi strămoşii cei sfinţi. Lasă-ţi podoaba cea sfântă să-ţi înveşmânteze faţa, că mare putere are această lege sfântă. Vine vremea cea mare, căci Eu lucrez la ea, lucrez după planul Meu, şi vai, sunt departe planurile oamenilor de planurile Domnului! Eu lucrez prin cuvânt în România, şi nu va fi făptură pe pământ care să nu se plece sub această lucrătură care lucrează din cer peste România, şi nu va fi neam care să nu-ţi cânte slava ta care este de la Mine, căci vei fi un rege sfânt, şi cine se va împotrivi planului Meu?“ (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 13-11-1992)
Spiritele ancestrale denumite aici moşul şi strămoşul lui Mihai poate că mai aşteaptă şi astăzi ca Mihai I să-şi lase barbă (sau măcar favoriţi sau cotlete,aşa cum avea Carol I) dacă nu s-or fi plictisit între timp. Cât despre ameninţările voalate ale Glasului Pucios, la adresa eventualilor împotrivitori, ele s-au dovedit inutile. Nici că s-a împotrivit cineva, dar nici că s-ar fi sinchisit Mihai I-ul ca să-şi lase barbă la comandă. Omul e prea suveran ca să plece urechea la “lucrătura care se lucrează” şi cade din cer peste România, la Pucioasa.

[mariamargareta]

174. Antihristul şi vremea lui (IV)

După o asemenea incursiune în mersul vremii înainte şi înapoi, iată că suntem anunţaţi că vremea s-a apropiat şi că este aproape. Adică, am ajuns de unde am plecat (v. Luca 21,8):
“ Iarăşi zic vouă: copiii voştri sunt lume, măi mămică, dar voi iubiţi sfinţenia, că vremea este aproape.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 21-11-1992)
Sinodul B.O.R. al anului 1993 este numit (la modul peiorativ) Sinedriu: Sinedriul din vremea Duhului Sfânt şi Sinedriul din vremea de pe urmă. De unde se deduce că vremea Duhului Sfânt este vremea de pe urmă:
“ O, sinedriule din vremea Duhului Sfânt, sinedriule al României Mele, iată-Mă prin cuvânt în foişorul tău şi al Meu. Eu sunt. Pace ţie! Am grăit mereu poporului Meu cel mititel pe care l-am ţinut ascuns de irozi şi de iude. De patruzeci de ani vin şi vorbesc în mijlocul lui şi îl înfăşor în duhul păcii şi îi spun: «Pace ţie, popor mititel!».” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 14-1-1993)
“ Iată Eu şi pruncii Mei şi ieslea cuvântului Meu, România! O, sinedriule din vremea cea din urmă! Nu ai cunoscut pe Cel ce vine; nu ai cunoscut, că nu ai vegheat la vreme ca să nu ţi se spargă casa, şi a venit furul şi te-a legat pe întuneric şi ţi-a prădat bogăţia cea de la Mine, dar Eu i-am cerut socoteală furului şi am venit înapoi la tine cu cele furate de fur, ca să ţi le dau înapoi şi să clădeşti biserica Mea cea dintâi.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 21-11-1993)
Oare aşa de puţin să fi lucrat Duhul Sfânt pe pământ, stând în letargie de la Cincizecime şi până la sfârşitul secolului XX, la apariţia Pucioşilor pe lume, şi abia atunci să înceapă vremea Sa, vremea cea de pe urmă?
Arhiereul Irineu Bistriţeanul este instigat ca să se împotrivească Sinodului B.O.R adunat în sesiunea de lucru din ianuarie 1993 şi să suţină cu curaj şi pe faţă “lucrătura” pucioşilor care “lucrează din cer peste România”. I se reaminteşte că vremea e târzie şi că vremea este a face Domnului (o surpriză “plăcută”): aducerea oilor ortodoxe într-un staul nou şi curat, numit Biserica Noul Ierusalim. I s-a promis că va birui lumea, dar Irineu a preferat să se biruie pe sine şi să defecteze , temându-se să nu ajungă prilej de sminteală şi de schismă în Biserică (deşi, oricum nu se punea problema schismei, îndată ce toate oile erau vizate ca să fie mutate dintr-un staul într-altul) :
“ Să nu te pleci de frica ispititorilor, să nu te ofileşti înaintea lor, căci curajul cel ceresc culcă la pământ şi risipeşte toată iscusinţa cea care iese de la oamenii necredinţei. Să crezi în tine, dar să crezi în Dumnezeu, căci Domnul este în tine, şi nu mai este vremea să Se lase biruit. Îndrăzneşte, Eu am biruit lumea, şi tot aşa este şi lucrarea ta. Ce-ţi poate face ţie omul? Eu sunt cu tine. Ce-ţi poate face omul când ai pe Domnul în faţa ta? Îndrăzneşte, vremea e târzie. Îndrăzneşte, că vremea este să lucrezi îndrăznind pentru viaţa oilor Mele, căci pe toate voi să le adun în staul nou şi curat, de nou Ierusalim, întru duhul făpturii Mele.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 17-1-1993)
Anul 1993 este un prilej pentru pucioşi ca să facă o nouă comunicare istorică: A venit vremea împărăţiei cerurilor pe pământ:
“ E vremea Scripturilor împărăţiei cerurilor pe pământ nou. E vremea să înceapă cerul cu România.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-6-1993) “ [...], căci a venit vremea împărăţiei cerurilor pe pământ, după cum este scris în Scripturi.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 20-6-1993)
Dar vremea e pe sfârşite şi chiar a îmbătrânit. Vremea espre sfârşit de timp, de unde se poate deduce printr-un raţionament simplu că şi timpul e spre sfârşit de vreme:
“ [...] că vremea e pe sfârşite, şi a îmbătrânit vremea aşteptând să crească înţelepciunea lui Dumnezeu peste oameni.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 21-11-1993)
“...dar poporul de azi trebuie să înţeleagă de la Tine lucrarea dreptăţii a toate, Doamne, că vremea e spre sfârşit de timp.” Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 2-08-2007)
Anul 2007 este un prilej pentru o comunicare epocală: la Pucioasa a început învierea morţilor! E drept că până acum n-a înviat nimeni, ba au mai şi murit vreo câţiva, dar promisiunea e, oricum, îmbă(rbă)tătoare:
“ O, poporul Meu de demult al Meu! Să ştii, tată, că a venit vremea Scripturii cea care spune că "toţi cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia, unii spre viaţă veşnică, iar alţii spre osândă veşnică, după cum a fost fapta vieţii lor"(Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 27-05-2007)
De fapt, la acest subiect pucioşii făcuseră între timp o rectificare a înţelesurilor temeiului corespondent din Biblie. Cică, drept este că la Apocalipsă s-a spus că morţii vor învia, dar învierea nu trebuia înţeleasă în trup, ci în grăire. Adică, odată cu venirea “Cuvântului” de la Pucioasa, morţii rămân morţi şi nu se scoală din morminte, dar se scoală duhurile lor în grăire, se scoală la grăit, şi grăiesc, şi tot grăiesc apoi de pe lumea cealaltă, celor rămaşi pe pământ. Este vorba aşadar de un fel de spiritism original, făcut la iniţiativa spiritelor şi nu a oamenilor, şi fără a mai avea neapărat nevoie de supervizarea şi intermedierea unei persoane consacrate numită medium:
“ – Venirea Ta, Doamne, e cale a sfinţilor Tăi spre oameni, că iată vremea despre care Tu ai spus că până şi morţii din morminte aud glasul Tău şi se scoală în grăire. Sfinţii Tăi şi mai vârtos îşi trezesc Duhul Tău din ei şi grăiesc ajutându-Te la zidirea împărăţiei Tale pe pământ şi în om.– Venirea Ta, Doamne, e cale a sfinţilor Tăi spre oameni, că iată vremea despre care Tu ai spus că până şi morţii din morminte aud glasul Tău şi se scoală în grăire.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 2-08-2006)
Antihristul Pucios cel nevăzut, necunoscut şi fără de trup îi mitraliază sistematic pe “credincioşii” lui cu cuvintele persuasive “Eu sunt cel ce sunt!”:
“ Eu sunt Cel ce sunt, şi izvorul râului vieţii sunt, şi adăp cu el pe cei însetaţi. Amin.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
“ Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot. Sunt în cer şi pe pământ deodată [...] Eu sunt Alfa şi Omega, [...] Eu sunt Dumnezeu-Cuvântul, [...] O, Eu sunt cu cei credincioşi, sunt cu cei ce Mă iubesc [...] Eu sunt cu ei şi la ei.[...] Eu sunt Domnul Dumnezeul celor ce Mă aşteaptă să vin la ei şi să fiu cu ei,[...] “ (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Apoi, îi mitraliază cu cuvinte nimicitoare pe slujitorii Bisericii Ortodoxe Române. Aceştia sunt demascaţi ca fiind necredincioşi în “lucrarea” de la Pucioasa, păcătoşi şi nesupuşi. Ei nu se supun ecuaţiei “Cuvântul Pucios = Iisus Hristos” şi nu recunosc duhul proorociei care lucrează nestăvilit prin liderii sectei de la Pucioasa. Sunt greoi la înţelegere şi tari la cerbice. Sunt îngâmfaţi din prea multă cunoaştere a Scripturii. Nu vor să admită că Dumnezeu nu este numai în ceruri, ci şi pe pământ cu oamenii (dar nu cu toţi, ci numai cu unii – cu pucioşii adică).
“ Grăiesc acum slujitorilor bisericii neamului român. Vin din cer pe pământ cuvânt în ziua aceasta şi grăiesc vouă, celor necredincioşi puterii lui Dumnezeu, căci Eu am puterea aceasta ca să grăiesc vouă. O, numai păcatul din voi vă ademeneşte să nu vă supuneţi adevărului că Eu sunt acest cuvânt, care grăieşte cu voi prin duhul proorociei, aşa cum în toate veacurile a grăit Dumnezeu. V-aţi făcut greoi la înţelegere sau nu vreţi să înţelegeţi voi, cei tari la cerbice, că mărturia Mea este duhul proorociei. Aţi citit Scriptura ca să ştiţi ce scrie în ea, iar cunoştinţa v-a îngâmfat, şi din pricina îngâmfării nu vă aplecaţi ca să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu pe pământ cu oamenii.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)

[mariamargareta]

174. Antihristul şi vremea lui (V)

Preoţii şi arhiereii Bisericii, după ce că nu sunt capabili să-L recunoască pe Dumnezeul Pucios care se revarsă în valuri de “Cuvânt” din duhul proorociei liderilor pucioşi, mai sunt şi îngâmfaţi pe deasupra, şi păcălici, căci pe oameni îi păcălesc, pentru că oamenii sunt proşti şi se lasă păcăliţi, iar ei au astfel pe cine păcăli. Ei rămân mari în scaunele lor moi şi pretind că Dumnezeu este cu ei, dar nu sunt în stare să-L arate oamenilor, ci se arată pe sine în haine scumpe de sfinţi (din păcate, nici pucioşii nu sunt mai breji; şi ei pretind că Dumnezeu este cu ei, dar nu L-au arătat niciodată unde este şi cum arată; şi ei se îmbracă în haine albe de sfinţi, dar e o aşa mâncătorie între ei, şi aşa o invidie şi o ură, încât unii au fost la un pas să-şi pună capăt zilelor, iar alţii şi-au luat câmpii fugind de liderii pucioşi cât au văzut cu ochii):
“ O, cine nu-L cunoaşte pe Dumnezeu pe pământ, nu-L cunoaşte nici în cer. Nimic nu este adevărat pe pământ decât Dumnezeu, iar voi nu-L cunoaşteţi pe El. Atunci de ce vă mai îngâmfaţi cu cele ce citiţi şi ziceţi că ştiţi din Scripturi? Iată, vă daţi mai adevăraţi ca Dumnezeu peste oameni, de vreme ce-Mi frângeţi Mie mersul printre ei cu duhul proorociei, şi prin care Dumnezeu este cu oamenii pe pământ. Păi dacă aveţi pe cine păcăli, cum să nu faceţi aceasta, cum să nu vă păstraţi voi pe scaune mari peste oameni, cărora le spuneţi că e cu voi Dumnezeu! Păi dacă Eu sunt cu voi, arătaţi-Mă! Voi însă vă arătaţi pe voi în haină de sfânt, dar cel sfânt este cel ce seamănă cu Mine, nu cu voi pe pământ. “ (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Apoi li se inoculează un sentiment de culpă, bazat pe o confuzie intenţionată: aceea că Hristosul Pucios de astăzi (pe care nimeni nu-L vede şi nu-L cunoaşte şi nu-L aude în afară de unul – doi lideri pucioşi) este respins aidoma Hristosului Biblic, Cel văzut de toate noroadele pe unde a petrecut în trup (or, una este să respingi pe Cineva pe care-L vezi, şi-I vezi şi faptele Lui care-L arată cine este, şi cu totul altceva este să-l respingi pe cineva pe care nimeni nu l-a văzut pentru că stă mereu ascuns în întuneric, dar în numele căruia vorbesc persoane exaltate, trecute prin clinicile psihiatrice şi vindecate, dar care au rămas cu apetitul nestăvilit al poliloghiei):
“ Din marea Mea durere de la voi grăiesc Eu vouă în ziua aceasta când voi pomeniţi în biserici cuvântul Evangheliei Mele cel pentru ziua înfricoşatei judecăţi. O, de multe ori am grăit Eu peste voi prin firul cuvântului Meu de azi, care curge ca râul din gura Mea deasupra celor credincioşi Mie şi venirii Mele cu judecata făpturii. Nu de o zi sau două, nu de puţin timp Mă fac cuvânt în mijlocul neamului român, ci de mai bine de cincizeci de ani stau cu masa Mea de cuvânt şi-Mi hrănesc la ea un popor credincios, care Mă cunoaşte cu inima, aşa cum ucenicii Mei M-au cunoscut acum două mii de ani, când nimeni n-a mai voit să Mă cunoască dintre cei ce stăteau îmbrăcaţi în haina de slujitori ai lui Dumnezeu între oameni atunci. Iată şi acum, aidoma ca atunci, toţi cei din biserică mari peste ea sunt cei ce nu Mă vor cu oamenii pe pământ.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Dar Duhul Pucios nu se lasă intimidat, el este chiar insistent. El pretinde că este Alfa şi Omega. Îi mustră pe arhierei că n-au citit Cartea cea de 7 kg editată de liderii pucioşi în anul 2006 cu titlul “Cuvântul lui Dumnezeu”, căci altminteri L-ar fi descoperit pe Hristos-Pucios ascuns între filele Cărţii, ca pe o floare pusă la presat într-un ierbar. Îi linişteşte, anunţându-i că-i va lăsa să zacă în scaunele lor moi de arhierei. Îi anunţă că a venit ca să-i vindece. Îi demască pe toţi, arătând că de fapt ei cred pe ascuns în “Cuvântul lui Dumnezeu”, dar sunt farisei şi le e ruşine să se recunoască păcătoşi şi învinşi de el, să se dea bătuţi în acest război al nervilor, iar la cârmă să treacă Hristosul Pucios, ca singurul Stăpân al vieţii lor. Îi anunţă că El a păţit ceea ce a păţit de la Adam, iar ei vor păţi ce a păţit Adam:
“ O, vreţi, nu vreţi, credeţi sau nu, Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc vouă din mijlocul poporului Meu cel credincios azi venirii Mele pe pământ în mijlocul neamului român şi vă spun că Eu sunt Alfa şi Omega. Credeţi voi că vă puteţi spăla pe mâini de Mine, dând pe seama omului cuvântul acesta, care curge din gura Mea ca să spele omul de necredinţă şi de deşertăciune şi de goană după vânt? V-am trimis cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, dar din pricina îngâmfării minţii voastre nu dă inima din voi să Mă afle în acest cuvânt. N-am venit să vă iau scaunele pe care v-aţi aşezat mari peste sufletele oamenilor, ci am venit să vă vindec de păcat şi de necredinţa cu care daţi să vă acoperiţi păcatele. O, nu că nu aveţi credinţă în cuvântul Meu cel de azi, dar vă este ruşine să vă daţi bătuţi pentru curăţirea păcatelor ca să le iau de peste voi şi pentru ca să am Eu locul cel dintâi la cârma vieţii voastre, lucrare dătătoare de viaţă peste om. O, ceea ce păţesc Eu de la voi, aceasta am păţit de la Adam, care nu M-a voit Stăpân pe Mine peste facerea Mea, ci s-a voit el peste Mine cu scaunul său de domnie, căci cel ce face aşa, acela moare faţă de Dumnezeu, aşa cum a murit Adam.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Apoi li se aruncă în faţă miza care stimulează concurenţa dintre cele două culte aflate în conflict: duhul proorociei, care lipseşte din Biserică, dar în schimb se află din belşug ( e chiar excedentar) în secta de la Pucioasa. Iar pentru că ei alungă acest duh, vor fi pedepsiţi cu biciul osândei necredinţei:
“ O, cât va mai fi să vă înveliţi cu Scriptura Mea care spune că legea şi proorocii au fost până la Ioan? Cât veţi mai alunga de pe pământ duhul proorociei, prin care Dumnezeu este cu oamenii pe pământ? Credeţi voi prin aceasta că veţi scăpa de mânia care vine şi a şi venit peste fiii neascultării, biciuiţi de osânda necredinţei? Uitaţi-vă bine în Scripturi, că tot lângă acel cuvânt găsiţi voi mai departe scris că de la propovăduirea lui Ioan Botezătorul, care M-a arătat lumii la Iordan, împărăţia lui Dumnezeu se ia cu stăruinţă mare numai de către cei ce se silesc pentru ea şi cu credinţă în ea înăuntrul omului credincios ei.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Continuitatea apostolică a preoţilor, primită prin hirotonie, este puternic contestată şi minimizată, sugerându-se existenţa în paralel a unei iluzorii continuităţi din om în om a “duhului proorociei”. Or, nici şfânta Verginica, nici sora ei, lelica Maria, nu au primit duhul proorociei prin delegare sau prin moştenire de la vreunul dintre înaintaşii lor: Numai lelica Mihaela pretinde că l-ar fi primit în taină de la Verginica, cu câteva luni înainte de a muri “şfânta”.
De aceea, se instituie pretenţia ca numai duhul proorociei şi cei ce-l poartă pe el să aibă dreptul de a sta la cârma Bisericii:
“ O, cum vă dă vouă socoteala că Eu nu sunt pe pământ cu oamenii prin duhul proorociei, care este cărarea Mea pe pământ între oameni? Păi dacă Eu nu sunt, voi cum mai sunteţi? Eu cum mai sunt cu voi şi prin voi cum ziceţi voi că sunt prin voi? Ziceţi că sunteţi din unul în altul prin fir apostolic. De ce n-aţi putea zice aşa şi pentru duhul proorociei, care ar fi să fie cârma bisericii, Dumnezeu trup şi cuvânt prin biserică? Au nu ştiţi că este scris: "Vai de cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc"? “(Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Apoi se trece la lovituri dure “sub centură”. Preoţii sunt acuzaţi cu acuzaţia mincinoasă că ei ascund intenţionat oamenilor Sfânta Scriptură şi înţelesurile ei şi că se folosesc de interpretarea tendenţioasă şi sincopată a textelor biblice, ca să-şi păstreze scaunele şi să domine ideologic gloatele inepte de credincioşi care nu iubesc calea crucii:
“ O, voi nu vreţi să ştie mulţi Scriptura, ci vreţi să le spuneţi tuturor că ştiţi numai voi, că numai voi aveţi voie să ştiţi, dar măcar s-o luaţi toată drept călăuză, drept adevăr, şi nu numai de ici, de colo să luaţi din ea, după cum vă face vouă trebuinţă ca să vă păstraţi scaunele de domnie peste gloatele depărtate de calea Mea cea cu cruce pentru om, căci trebuie să fie asemenea Mie cel ce vede calea aceasta, şi pe Mine pe ea Păstor cu crucea.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)

[mariamargareta]

174. Antihristul şi vremea lui (VI)

Rromânia este reconfirmată a fi “Ţara Strălucirii”, adică un fel de “Buricul Pământului în bătaia vântului”, ţară de Dumnezeu aleasă încă de la potop, în care se împlinesc toate “proorociile“ sfârşitului (deşi oricât ai căuta, nicăieri prin ea nu vede împlinindu-se ceva mai de soi). Venirea pe pământ a Graiului Pucios, autointitulat Alfa şi Omega, străluceşte în mijlocul acestui neam (dar oamenii par a fi orbi, căci de peste cincizeci de ani nimeni, în afară de adepţii cei fideli, nu vede nimic):
“ Toate proorociile de până la Ioan s-au împlinit întru Mine, şi tot întru Mine se împlinesc şi cele ce Duhul Meu prooroceşte azi. O, Eu n-am fost prooroc şi Învăţător numai acum două mii de ani, ci am rămas cu împărăţia Mea veşnic, şi tot aşa şi cu lucrarea Mea pentru ea, căci ea nu se mai sfârşeşte de atunci, şi Eu dovedesc aceasta şi sunt cu oamenii pe pământ, căci sunt cu cei credincioşi sub cortul Meu cu ei şi sălăşluiesc cu ei şi sunt Dumnezeul lor, precum este proorocit de apostolul Ioan, căruia i-am arătat cum voi fi Eu cu oamenii la sfârşit de timp, Scriptură care se împlineşte acum mai mult decât oricând, şi aceasta pe vatra neamului român, ţara strălucirii, pe care a vestit-o proorocul Daniel pentru sfârşit de timp, iar Eu, Domnul, sunt Alfa şi Omega, şi străluceşte venirea Mea cuvânt pe pământ în mijlocul acestui neam. Amin.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Apoi arhiereii sunt îndemnaţi să verifice pe pielea lor cât de eficientă este o formulă (şi totodată o experienţă) neoprotestantă: să se roage stăruitor, cerând ca Dumnezeu să-i lumineze, până ce vor descoperi singuri adevărul. Iar adevărul descoperit va fi acela că Graiul de la Pucioasa este de la Dumnezeu, şi nu de la oameni, chiar dacă oamenii (liderii pucioşi, mai precis) îl ticluesc la ceas târziu de miez de noapte. Şi cică nu este nici de la diavolul, chiar dacă îi îndeamnă făţiş pe creştini la dezbinare. Iar Dumnezeul Pucios cică vorbeşte astăzi cu ucenicii lui, Mihaela şi Nicuşor, tot aşa cum vorbea şi Hristos cel înviat cu Luca şi Cleopa la Emaus, după ce S-a făcut nevăzut de ei:
“ O, ce bine v-ar fi fost vouă dacă aţi fi voit o clipă să vă întrebaţi curat: cine suflă prin acest izvor de cuvânt de mai bine de cincizeci de ani, şi care nu seacă, ci curge plin de iubire, chemând omul la viaţa împărăţiei cerurilor pe pământ cu oamenii? O, de la cel mai mare de peste voi şi până la cel mai mic de sub voi, stând toţi sub haină de biserică, Eu, Domnul, vă spun aşa: postiţi şi vă rugaţi cu stăruinţă ca să vă descopere Dumnezeu şi să vă dea pricepere din cer, arătându-vă El Duhul Care suflă prin izvorul Meu de cuvânt în zilele acestea în mijlocul neamului român, iar Eu, Domnul, vă voi arăta atunci că Eu sunt, şi că nu este diavolul, şi că nu este omul, şi că Eu sunt cu cei credincioşi, care Mi-au dat locaş cu ei şi Mi-au dat putere să vin şi să împlinesc cu ei Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu, precum este scris, şi iată-i pe ei, iar Eu grăind cu ei ca şi cu Luca şi cu Cleopa pe drumul spre Emaus,...” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Preoţii şi arhiereii care încă se încăpăţânează să nu creadă în Dumnezeul Pucios sunt somaţi să dea răspuns întrebării: cine este duhul cel care suflă şi răsuflă la Pucioasa prin scrierile liderilor pucioşi intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu”? Căci el suflă unde voieşte, iar clericii BOR sunt cei îndărătnici, dar îndărătnicia lor îi stimulează lui grăirea:
“...şi Mă las pe masa lor trup şi cuvânt, iar ei Mă împart, şi nu vă puteţi spăla pe mâini înaintea Mea sau a oamenilor că nu sunt Eu acest cuvânt, că nu vi l-am dat ca să Mă cunoaşteţi prin el, iar dacă spuneţi că nu Eu sunt în cuvântul acesta, daţi răspuns cine suflă dacă nu sunt Eu Cel ce suflă prin acest cuvânt, dacă nu e Duhul Meu, Care suflă unde voieşte, nu unde voiţi voi sau unde nu voiţi? O, îndărătnicia voastră Mă face să grăiesc Eu vouă aşa, ...“ (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Apoi vine demascarea îndelung pregătită: antichriştii din BOR sunt chiar slujitorii ei, pentru că ei stau împotrivitori la venirea Hristosului Pucios, Duhul proorociei, Cuvânt meşteşugit sosit pe norii cerului cu sfinţii:
“ Voi, slujitori ai bisericii, cum de n-aţi voit voi să primiţi mângâierea Mea, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din al Meu ia şi vesteşte şi învaţă, aşa cum Eu am promis că va veni El şi că prin El voi fi până la sfârşitul timpului cu mângâierea Mea peste cei credincioşi? O, Eu n-am voit, tată, să fiţi voi antichriştii care ca şi cei de acum două mii de ani staţi împotriva venirii Mele cu sfinţii în zeci de mii, precum este scris să vin prin duhul proorociei Eu Însumi!” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Urmează un apel patetic adresat arhiereilor din BOR, care în esenţă sună cam aşa: Nu-i mai invidiaţi pe liderii pucioşi, fraţii voştri! Arhiereul Irineu cel oropsit de fraţii lui arhierei să fie îndată eliberat şi îmbrăţişat cu iubire! Dezlegaţi-l de chin, nu-l mai oropsiţi, nu-l mai acoperiţi în întuneric! Nu lipseşte nici ameninţarea voalată că vor plăti (pe pământ sau în cer, asta rămâne de văzut – în funcţie de felul cum vor reacţiona la acest apel) pentru faptul că i-au furat lui Irineu de sub fund scaunul de arhiereu al Clujului şi l-au dat altuia:
“ O, nu mai fiţi împotriva Mea, şi fiţi pentru Mine, fiilor, şi dovediţi aceasta prin înţelepciune de sus în voi! O, pocăiţi-vă, tată, de acest păcat, pe care-l faceţi faţă de cuvântul Meu cel mângâios de azi, păcat făcut din invidie, fiilor. Curăţiţi din voi păcatul invidiei de frate, curăţiţi-vă de el, căci el a nimicit în voi duhul temerii de Dumnezeu, fiilor. E vremea să îmbrăţişaţi cu iubire pe cel oropsit de voi între voi, pe arhiereul care a fost atins de Duhul Meu ca să înţeleagă el adânc taina cuvântului Meu de azi peste pământ, taină care-Mi pregăteşte ziua venirii Mele cu slavă de îngeri şi cu oştirile de sfinţi şi cu trâmbiţarea cea pentru ridicarea celor ce Mă aşteaptă în morminte ca să vin şi să le deschid lor ziua învierii lor. O, dezlegaţi chinul de pe arhiereul Meu şi daţi-i iubirea voastră, de vreme ce el v-a ascultat şi v-a ales pe voi şi M-a părăsit pe Mine şi pe poporul Meu, iubindu-vă pe voi cu răbdare până la ziua luminării cea de la Duhul Meu pentru cei ce va fi să vadă adevărul Meu în râul cuvântului Meu cel de azi! O, nu-l mai oropsiţi, fiilor, pe cel mic între voi, pe cel atât de micşorat de voi, când el ar putea să sufle peste mulţi harul iubirii Mele pentru cei mântuiţi, căci are duhul simţirii cereşti în el şi este blând şi smerit cu inima şi cu duhul, aşa cum Eu sunt. O, nu-i frumos ce faceţi voi cu el de-l acoperiţi în întuneric. Ce veţi face dacă va fi să plătiţi pe pământ şi în cer rana cea adâncă în care-l ţineţi voi pe el legat şi oropsit de voi, după ce i-aţi luat scaunul de apostol şi l-aţi dat altuia, dându-l pe el deoparte ca pe un osândit, aşa cum au făcut cu Mine arhiereii în vremea aceea? O, Eu plâng în el cu Duhul Meu, căci întrucât lui îi faceţi această oropsire, Mie Îmi faceţi, fiilor. “ (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)

[mariamargareta]

174. Antihristul şi vremea lui (VII)

Arhiereul Irineu este apoi asemănat cu Hristos cel nedreptăţit şi chinuit, sau cu Iosif cel invidiat şi vândut de fraţii săi. Li se mai impută arhiereilor din BOR că i-au furat cârja lui Irineu şi i-au făcut-o cadou lui Anania, iar apoi pe Irineu l-au băgat la întuneric, fără haină şi fără cămaşă şi fără turmă şi fără casă, şi l-au îmbolnăvit de tristeţe:
“Iată, Mie Mi-aţi făcut voi ceea ce aţi făcut arhiereului Meu cel dintre voi, fratelui vostru, fiilor. O, l-aţi nedreptăţit ca nişte drepţi, şi n-aţi fost drepţi cu el, tată. O, n-aţi fost drepţi, căci omul este păcătos. L-aţi lăsat pe el flămând şi însetat de iubirea voastră şi de lucrul lui de apostol al Meu. L-aţi lăsat fără haină slăvită şi aţi dat-o altuia, şi pentru cămaşa lui aţi tras sorţi, şi l-aţi lăsat fără casă, fără turmă, tată, şi l-aţi lăsat întristat şi bolnav de tristeţe şi l-aţi închis sub vină şi n-aţi cercetat pricina lui, că n-aţi voit aceasta, şi toate acestea Mie Mi le-aţi făcut, precum este scris de cel ce face aşa unuia dintre cei prea mici ai Mei. O, cum vor ajunge la Mine cei ce i-au luat lui din mână cârja de păstor şi au dat-o altora? Au părăsit atunci temerea de Dumnezeu cei ce l-au băgat pe el la întuneric şi sub vină fără să fie cercetare făcută, precum este scris să lucreze biserica. Au judecat toţi de la depărtare şi din zvonuri şi din invidia care vine de la dorul de mărire, aşa cum M-au judecat pe Mine acum două mii de ani mai-marii poporului Israel, care şi-au folosit puterea şi rangul lor împotriva Mea, netemându-se ei de acest păcat.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Deşi mişcarea schismatică a iluzioniştilor pucioşi era de ani buni pregătită şi era în faşă, (ea desfăşurându-se exploziv şi fără scrupule abia după anul 1993, an al eşecului pucioşilor de a-l infiltra pe arhiereul Irineu al B.O.R. în structurile lor interne, cu scopul de a le aduce lor legitimitate) , acum se pretinde că în orice caz nu s-ar fi ajuns la aşa ceva. Dar, dacă se pretinde că nu s-ar fi rupt biserica în două atunci, la Sinodul din ianuarie 1993, de ce s-a mai rupt totuşi, îndată după aceea? Căci a rămas pe mai departe şi biserica tradiţională şi majoritară B.O.R., dar a apărut şi Biserica schismatică şi meschină numită “Noul Ierusalim”. Această mişcare sectară iluzionistă şi centrifugă sare acum în sus cu arţag şi ponegreşte biserica B.O.R., spunând despre ea că “a pus obroc luminii” şi că pe fruntea ei stă păcatul şi slava de la oameni:
“ O, nu s-ar fi rupt biserica în două prin lucrarea Mea lângă arhiereul Meu cel dintre voi, aşa cum s-a zvonit atunci peste tot prin judecată strâmbă asupra lucrării cuvântului Meu şi prin apăsarea cea asupra arhiereului Meu, ci s-ar fi mărit cu slavă cerească biserica neamului român şi mulţi ar fi luat calea slavei vieţii şi a sfinţeniei, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul, precum este scris, dar toţi s-au temut că-şi vor putea schimba viaţa în bine şi n-au voit aceasta, căci au iubit păcatul şi slava de la oameni mai mult decât slava cea de la Dumnezeu şi s-au aşezat să pună obroc luminii şi au făcut acest păcat, şi stă păcatul acesta şi azi pe fruntea bisericii neamului român, neam care a avut prin vremi slavă prin biruinţă asupra diavolului şi nu asupra lui Dumnezeu, precum şi-a lucrat el azi peste el Scriptura lepădării de credinţă, cum nimeni n-a bănuit că acest păcat au săvârşit cei ce au dat cu pietre în candela cu untdelemn a cuvântului Meu Mângâietorul, cuvântul Meu cel de azi.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Consecutiv (şi, în aparenţă, paradoxal) se propune şi o soluţie conciliantă, de îngropare a securii războiului dintre cele două biserici, dar cu o singură condiţie: ca arhiereii ortodocşi să-l primească pe Tăticul Pucios ca Mijlocitor şi să i se închine lui. Şi li se mai promite că nimic nu li se cere, nimic nu li se ia, doar li se dă. Li se dă putere să se facă plăcuţii lui, printr-o deplină închinare:
“O, vă chem la împăcare, tată, căci Tatăl este în Mine când grăiesc, iar Eu şi cu Tatăl Una suntem, şi Mă aveţi Mijlocitor la Tatăl, dacă voiţi. Eu caut să vă desfac vederea şi înţelegerea şi să-Mi daţi primire, ca şi Eu să vă dau vouă în locaşurile Tatălui Meu. Nimic nu vă cer, nimic nu vă iau, ba vă dau iubirea Mea şi vă dau slava Mea şi vă dau putere să vă faceţi plăcuţii Mei, căci fără Mine e tot mai greu, tot mai dureros pe pământ pentru om, că pe pământ vine împotriva omului tot ce el a lucrat fără Dumnezeu în lucrarea sa, uitând el că planurile Mele nu sunt ca planurile lui.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
Apoi, Graiul Pucios le reaminteşte arhiereilor ortodocşi şansa pe care le-a oferit-o ca să se facă fiii lui:
“ Am grăit vouă, celor ce staţi sub nume de slujitori de biserică a neamului român. V-am grăit părinteşte, iar primirea sau neprimirea voastră vă va dovedi încă o dată pe voi da sau nu fii ai lui Dumnezeu, căci fiii sunt cei ce cred ascultând, cei ce iubesc ascultând şi ascultă iubind.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)
La sfârşit se reafirmă mărturisirea că la Pucioasa Iisus Hristos n-a venit în trup, ci în duh. Aceasta însă n-ar trebui să ne mire, căci “...mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta este amăgitorul şi antihristul” (Ioan 1,7). Arhiereii sunt chemaţi la credinţă în acest duh de la Pucioasa şi sunt anunţaţi solemn că mai au o şansă, deoarece Judecata încă n-a venit (deşi, după cum am văzut mai înainte, cu alte ocazii se spunea că ea a început de mult):
“ Fiţi credincioşi! Duhul Meu este Duhul Tatălui, iar Duhul Tatălui este Duhul Meu şi am grăit vouă în Duhul Sfânt în zi de pomenire a Evangheliei înfricoşatei judecăţi, când Eu voi veni cu ziua Mea întru mărire, cu toţi sfinţii şi îngerii şi voi şedea pe jeţul dreptăţii şi voi despărţi pe unii de alţii oamenii şi neamurile, [...] Eu sunt Alfa şi Omega [...].”(Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 7 februarie 2010)

[mariamargareta]

Într-o postare intitulată Rectificare cu scuzele de rigoare! din 18.02.2010 , Vsovivi se străduieşte, chiar cu riscul de a se contrazice pe sine de la o zi la alta, să demonstreze că pucioşii n-ar fi confundat într-un mesaj anterior zilele de sărbătoare Tăierea împrejur şi Întâmpinarea Domnului, (aşa cum fusese semnalat într-o postare de pe Forum), ci că noi suntem aceia care n-am văzut (sau, n-am citit) bine. Să vedem dacă aşa stau lucrurile.

Citat selectiv din postarea lui Vsovivi:

“ iată o postare mai veche a MM de pe la Estera, prietena ei:
168. Pucioşii confundă grav Scripturile

Infatuarea şi prea multa părere bună de sine au ajuns să le joace feste liderilor pucioşi, care brodesc noi “Cuvinte din cer” bazându-se pe amintiri legate de unele texte biblice pe care se vede că nu le-au mai citit de mult. Ultima apariţie “pe sticlă” din sit-ul oficial al pucioşilor arată că ei sunt într-o confuzie uriaşă privind două evenimente distincte. Este vorba de “Tăierea împrejur” şi “Întâmpinarea Domnului”, pe care liderii pucioşi le consideră concomitente. După părerea lor, cităm: “în ziua aceea” în care a avut loc tăierea împrejur în trup a Pruncului Iisus, a avut loc şi întâmpinarea Pruncului, adică momentul când dreptul Simeon l-a luat pe Prunc în braţe pentru a împlini o proorocie care-l împiedicase până atunci să guste moartea. Iată textul pucios, reprodus întocmai, care dezvăluie această confuzie:

“Am în coborârea Mea de azi pe marele ierarh Vasile, şi am încă în amintire ziua când părinţii Mei M-au dus la opt zile după naşterea Mea să fiu tăiat împrejur în trup, după datina legii, şi Mi-au pus numele Iisus, aşa cum îngerul M-a numit prin vestirea lui, şi a văzut bătrânul Simeon în ziua aceea mângâierea lui Israel, după cum Duhul îi vestise lui că nu va gusta moartea până ce nu va vedea pe Unsul Domnului, şi M-a luat el în braţe şi M-a binecuvântat şi Mi-a zis: "Cu ochii mei văd mântuirea Ta, gătită înaintea popoarelor spre luminarea lor, iar acum, Stăpâne, slobozeşte pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău".”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 14-01-2010)

[...]

Iar cei ce au veleităţi şi se vor a fi „învăţători” peste alţii, n-ar strica să mai pună din când în când mâna pe Carte.
[...]
și iată postarea mea parțial greșită și ea căci am căzut să cred în deșert din lene sau superficialitate că chiar, întradevăr, Pucioșii susțin ce zic acestea două despre cum a fost Iistoria zilei aceleia, că ele au dedus că era vorba despre aceiași zi, și că nu au mai existat cele 40 de zile, și astfel m-am rătăcit răstălmăcind scriptura spre a mea pierzare, și crezând și eu că înterpretarea frazologică a lor e corectă că nu m-am uitat atent din lene, dar acum când sunt sigur că au existat cu adevărat cele 40 de zile de curățire și știu că nu era corectă interpretarea mea, am să arăt mai jos de ce nu era corectă! Vreau să arăt [...]

deci draga mea... e foarte posibil să fie aceiasi zi... caci altfel cum putea sa recunoasca ei că e naştere minunată, Naşterea Domnului, decât luînd în braţe pe pruncul Iisus nascut de 8 zile şi taiat împrejur şi vazând-o pe Maica Lui pururea fecioara preacurată Maria, aşa cum este scris... Deci nu pucioşii mint ci e unii care ar face orice doar ca sa nu creada, [...]


iar sensul literei, duhul textului, al frazei se poate pricepe mai clar că acum știu sigur că au existat cele 40 de zile de curățire căci mărturisește CLD, căci doar El este Duhul ce despecetluiește Duhul textului spre desăvârșire:

[...]
„O, cât de supus M-am arătat acum două mii de ani, Dumnezeu din Dumnezeu fiind Eu! Iată, au trecut patruzeci de zile de la praznicul naşterii Mele din mamă Fecioară şi am ajuns acum la praznicul întâmpinării Mele de către bătrânul Simeon în templul din Ierusalim, când M-au dus părinţii Mei să Mă închine Domnului, după cum era datina în Israel. Ne-am supus unul altuia, Eu lui Simeon, şi el Mie, căci aşa lucrează cei ce au Duhul Domnului călăuzitor lor, şi a văzut Simeon făgăduinţa Duhului Sfânt împlinită pe pământ, pe Mesia Mântuitorul, lumină neamurilor şi mărire pentru poporul cel credincios. Amin.”14-02-2010

așa că am bolduit

“Am în coborârea Mea de azi pe marele ierarh Vasile, şi am încă în amintire ziua când părinţii Mei M-au dus la opt zile după naşterea Mea să fiu tăiat împrejur în trup, după datina legii, şi Mi-au pus numele Iisus, aşa cum îngerul M-a numit prin vestirea lui,şi a văzut bătrânul Simeon în ziua aceea mângâierea lui Israel, după cum Duhul îi vestise lui că nu va gusta moartea până ce nu va vedea pe Unsul Domnului, şi M-a luat el în braţe şi M-a binecuvântat şi Mi-a zis: "Cu ochii mei văd mântuirea Ta, gătită înaintea popoarelor spre luminarea lor, iar acum, Stăpâne, slobozeşte pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău".”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 14-01-2010)
Se poate observa din text că dreptul Simeon, așa reiese prin această frază că în ziua aceea, după 8 zile de la naștere, în ziua tăierii împrejur, a botezului, a văzut, i s-a vestit prin Duhul, despre Mântuitorul, iar la plinirea celor 40 de zile când iată că se plinește proorocia și Iisus este închinat Domnului, iar el Îl primește în brațe pe Iisus, zice că văzură ochii mei Mântuirea Ta... deci nu văd ci văzură, deci deosebirea în verbul a vedea și nedeosebirea în momentul clipei numit acum, căci văd este spre viitor iar văzură este după plinire...”

Închidem aici citatul şi acum îl comentăm:

În acest citat apare prima mistificare a lui Vsovivi. Deşi pucioşii scriu negru pe alb ochii mei văd mântuirea Ta, Vsovivi falsifică sensul original fără nici un scrupul, după cum are el nevoie ca să-i iasă “demonstraţia”: “zice că văzură ochii mei Mântuirea Ta... deci nu văd ci văzură, deci deosebirea în verbul a vedea și nedeosebirea în momentul clipei numit acum, căci văd este spre viitor iar văzură este după plinire...”

Textul pucios este însă foarte limpede în erezia lui, şi vom comenta din el pas cu pas mecanismul erorii pucioşilor:

“Am în coborârea Mea de azi pe marele ierarh Vasile (Comentariu: azi înseamnă ziua serbării Tăierii împrejur a Domnului, deci a opta zi după Naştere), şi am încă în amintire ziua când părinţii Mei M-au dus la opt zile după naşterea Mea să fiu tăiat împrejur în trup, după datina legii (Comentariu: încă odată se confirmă că e vorba de amintirea, deci comemorarea zilei Tăierii împrejur, deci a opta zi după Naştere), şi Mi-au pus numele Iisus, (Comentariu: Într-adevăr, potrivit Legii, în a opta zi se punea şi numele pruncului) aşa cum îngerul M-a numit prin vestirea lui, şi a văzut bătrânul Simeon în ziua aceea (Comentariu: deci în ziua Tăierii împrejur a Domnului) mângâierea lui Israel, (Comentariu: Deci L-a văzut pe prunc în acea zi a Tăierii împrejur, căci El era mângâierea lui Israel, aşa cum i se vestise lui Simeon de către înger că nu va muri până nu-L va vedea pe El) după cum Duhul îi vestise lui că nu va gusta moartea până ce nu va vedea pe Unsul Domnului, şi M-a luat el în braţe (Comentariu: Atunci când l-a văzut, L-a întâmpinat şi L-a luat şi în braţe, în aceeaşi zi a Tăierii împrejur) şi M-a binecuvântat şi Mi-a zis: "Cu ochii mei văd mântuirea Ta, gătită înaintea popoarelor spre luminarea lor, iar acum, Stăpâne, slobozeşte pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău" (Comentariu: Aşadar pucioşii identifică în mod eronat ziua Tăierii împrejur cu ziua Întâmpinării Domnului, deşi între ele era un interval de 40 zile - 8 zile = 32 zile = 4 săptămâni) .”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 14-01-2010)

Ce fac pucioşii ca să spele ruşinea necunoaşterii Scripturilor? La exact o lună emit altă misivă “din cer”, care corectează eroarea din misiva precedentă, subliniind (ca să fie clar pentru toată lumea) că între cele două evenimente la care se făcuse referire (Tăierea împrejur şi Întâmpinarea Domnului) este o distincţie clară, de care ei ar fi perfect conştienţi (dar de ce n-au fost conştienţi şi în mesajul lansat cu o lună în urmă? Trebuia neapărat ca cineva să-i critice în public, atrăgându-le atenţia că sunt pe alături cu interpretarea Bibliei?):

„O, cât de supus M-am arătat acum două mii de ani, Dumnezeu din Dumnezeu fiind Eu! Iată, au trecut patruzeci de zile de la praznicul naşterii Mele din mamă Fecioară şi am ajuns acum la praznicul întâmpinării Mele de către bătrânul Simeon în templul din Ierusalim, când M-au dus părinţii Mei să Mă închine Domnului, după cum era datina în Israel. Ne-am supus unul altuia, Eu lui Simeon, şi el Mie, căci aşa lucrează cei ce au Duhul Domnului călăuzitor lor, şi a văzut Simeon făgăduinţa Duhului Sfânt împlinită pe pământ, pe Mesia Mântuitorul, lumină neamurilor şi mărire pentru poporul cel credincios. Amin.”( Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 14-02-2010) .

Vsovivi ori nu vede, ori se face că nu vede, că cele două texte (primul - eronat, al doilea - corectiv) nu sunt emise în aceeaşi zi, ca să se completeze sau să se clarifice unul pe altul, ci sunt datate diferit: 14-01-2010 şi 14-02-2010.

[mariamargareta]

Dar ce aberaţii mai lansează Vsovivi mai departe? Iată-le (cităm şi comentăm al doilea citat din textul lui Vsovivi):


“deci se Mântuise de necredință prin credință în ce i-a dat Duhul să vadă mai dinainte (Comentariu: Vsovivi vrea să sugereze aici că Duhul Sfânt nu numai că i-a prezis lui Simeon că nu va vedea moartea înainte de a–L vedea pe Prunc, dar că odată cu Tăierea Împrejur a Pruncului l-ar fi făcut pe Simeon părtaş al unei halucinaţii prin care acesta să pre-guste şi Întâmpinarea Domnului şi chiar să-şi pre-guste moartea ce i se proorocise, şi să exclame tot atunci, ca într-o proorocie, cuvintele Slobozirii lui care urma să vină peste alte patru săptămâni; or, aşa ceva nu se întâlneşte în Biblie, ci este doar halucinaţia lui Vsovivi) și prin gustare din moarte și exclamase similar, la plinire, că slobozește acum pe robul tău, Stăpâne, în pace că... văzură ochii mei...

Așa că MM și Estera iată că și eu am greșit căzând în erezia aceleiași zile calendaristice că v-am crezut cum că intradevăr ar susține Pucioșii, adică CLD așa ceva, când defapt era interpretarea voastră că ar susține ei, și ele s-au referit doar la cele ce se văd ori se citesc așa fără credință, uitând că sunt unele care sunt date vederii de Dumnezeu chiar dacă ele nu se văd (firește că și dracii nascocesc iluzii, dar alea sunt desfrânări ale mândriei).

Deci e vorba în text că după 8 zile de la nașterea pruncului, la ungerea și botezarea Sa cu numele Iisus, atunci de la Duhul i s-a dat Bătrânului Simeon să guste din moarte (Comentariu: Tocmai aici era şi eroarea textului pucios, care confundă cele două evenimente. Nu-i adevărat ce se afirmă aici! Dreptul Simeon a primit moartea abia după trecerea celor 40 de zile rânduite. Mai mult, Simeon a primit făgăduinţa înainte de naşterea Pruncului, şi a venit la templu nu la Tăierea împrejur, ci abia “când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii” )... iar după 40 de zile din Mântuire, căci a și zis când s-au împlinit zilele curățirii lui Israel prin batrânul Simeon și cuvioasa Ana, la închinarea primului născut al Mariei pururea fecioara, primind pruncul în brațe:
”29 Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,
30 Că ochii mei văzură mântuirea Ta,” ...

Deci înterpretarea abea acum e ceva mai clară și nu denigrantă... cum văd că fără jenă se cam practică în toată gLumea largă... iar aici mai ceva... că doar „ca la noi la nimenea”. “

Aici am încheiat al doilea citat din postarea lui Vsovivi.
Chiar dacă nu suntem de acord cu maniera lui Vsovivi de a face dreptatea cu anasâna şi de a o pune plocon în braţele pucioşilor, nu putem însă să nu apreciem sinceritatea lui, atunci când concluzionează candid: „ca la noi la nimenea”.

[vsovivi]

Cam asta aţi scris voi:

Într-o postare intitulată Rectificare cu scuzele de rigoare! din 18.02.2010 , Vsovivi se străduieşte, chiar cu riscul de a se contrazice pe sine de la o zi la alta, să demonstreze că pucioşii n-ar fi confundat într-un mesaj anterior zilele de sărbătoare Tăierea împrejur şi Întâmpinarea Domnului, (aşa cum fusese semnalat într-o postare de pe Forum), ci că noi suntem aceia care n-am văzut (sau, n-am citit) bine. Să vedem dacă aşa stau lucrurile.

1. Nu mă străduiesc deloc ci voi vă străduiţi pe sute de pagini cu tone de maculatură gen arici pogonici ori urzica să vă demonstraţi ''talentele''.
2. Nu mă contrazic deloc ci am zis că atunci când am făcut eroarea de a cădea în erezia interpretării voastre aruncată apoi în spinare la pucioşi, deşi mi se părea bizar ca să nu existe cele 40 de zile între, m-am luat după interpretarea voastră crezând că pucioşii chiar susţineau ceea ce defapt susţineaţi voi căci aţi citit prost şi aşi interpretat absurd!
3. Nu m-am contrazis deloc ci putea fi şi aceiaşi zi căci preasfânta nu avea ce 40 de zile să aştepte fiind o naştere din pururea fecioară şi era preacurată şi minunată dar din smerenie a păzit datina şi tradiţia ca să se curăţească Israel de necredinţă.
4. Nu încercam să demonstrez, căci n-am ce să demonstrez şi nu avăcâţesc ci din teamă să nu emit erori de interpretare, să nu rămână ele aşa greşite, am rectificat spre corecta citire căci priceperea vine de la CLD.
5. Pucioşii n-au confundat nimic ci au postat pe site Cuvântul lui Dumnezeu ca deobicei iar cei ce au citit absurd spre a lor pierzare încearcă acum să se disculpe onorabil printr-un nesfârşit efort de a transforma totul în circ, în publicitate, în teatru ieftin şi exagerat, adică în sictir, poante, ironii, răsuceli, fofilări, scamatorii, caterincă, şi altele uneltiri viclene ca din simpatie pentru năzbâtii şi prostii de toată coma să mă înduplec de ele şi să le dau dreptate... dar n-au!
6. Deci, nu numai că nu vreţi să vedeţi dar nenorocirea este că nici nu vreţi să auziţi! Nu vreţi decât să miştocăriţi ca să demonstraţi că voi aveţi dreptate... Dacă aţi avea v-aş da şi v-ar da oricine dar nu aveţi cum, fiindcă nu aveţi rigoare, nu aveţi consecvenţă, nu aveţi luarea aminte ca să nu greşiţi în deducţiile voastre şi astfel vă faceţi de râs căci minciuna voastră iese la lumină!

apoi urmează citatul; nu-l mai dau că se ştie despre ce e vorba, despre ziua tăierii împrejur şi peste 40 de zile cea a închinării, ci continui să arăt ce aţi scos pe guriţă:

În acest citat apare prima mistificare a lui Vsovivi. Deşi pucioşii scriu negru pe alb ochii mei văd mântuirea Ta, Vsovivi falsifică sensul original fără nici un scrupul, după cum are el nevoie ca să-i iasă “demonstraţia”: “zice că văzură ochii mei Mântuirea Ta... deci nu văd ci văzură, deci deosebirea în verbul a vedea și nedeosebirea în momentul clipei numit acum, căci văd este spre viitor iar văzură este după plinire...”

1. Diferenţa dintre văd şi văzură şi a văzut este în verbul scris din cele două citate din CLD precum şi din textul biblic, deci n-am falsificat nimic ci văd e la prezent sau spre viitor orientat iar văzură. a văzut, e la trecut. Deci cei ce falsifică fără scrupule limba română ca să le iasă la demonstraţiile lor sunt cele două lingviste, MM şi Estera, care ne fac să credem că e vorba de acelaşi timp al verbului şi acelaşi cuvânt ieşit din gura bătrânului Simeon!

2. Nu e nici o mistificare ci iată lingvistele fără scrupule că nu fac diferenţe între timpii verbelor şi între cuvinte şi nici între cele 2 zile despărţite de cele 40 rânduite pentru curăţire:

“Am în coborârea Mea de azi pe marele ierarh Vasile, şi am încă în amintire ziua când părinţii Mei M-au dus la opt zile după naşterea Mea să fiu tăiat împrejur în trup, după datina legii, şi Mi-au pus numele Iisus, aşa cum îngerul M-a numit prin vestirea lui, şi a văzut bătrânul Simeon în ziua aceea mângâierea lui Israel, după cum Duhul îi vestise lui că nu va gusta moartea până ce nu va vedea pe Unsul Domnului, şi M-a luat el în braţe şi M-a binecuvântat şi Mi-a zis: "Cu ochii mei văd mântuirea Ta, gătită înaintea popoarelor spre luminarea lor, iar acum, Stăpâne, slobozeşte pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău".”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 14-01-2010)

„O, cât de supus M-am arătat acum două mii de ani, Dumnezeu din Dumnezeu fiind Eu! Iată, au trecut patruzeci de zile de la praznicul naşterii Mele din mamă Fecioară şi am ajuns acum la praznicul întâmpinării Mele de către bătrânul Simeon în templul din Ierusalim, când M-au dus părinţii Mei să Mă închine Domnului, după cum era datina în Israel. Ne-am supus unul altuia, Eu lui Simeon, şi el Mie, căci aşa lucrează cei ce au Duhul Domnului călăuzitor lor, şi a văzut Simeon făgăduinţa Duhului Sfânt împlinită pe pământ, pe Mesia Mântuitorul, lumină neamurilor şi mărire pentru poporul cel credincios. Amin.”14-02-2010


Evanghelia după Luca, la capitolul 2:
''28 El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29 Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,
30 Că ochii mei văzură mântuirea Ta,
31 Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,
32 Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.''


Deci după cum se vede textele rostite de bătrânul Simeon în cele două zile sunt complet diferite, dar pentru cele două lingviste nu contează!

Textul pucios este însă foarte limpede în erezia lui, şi vom comenta din el pas cu pas mecanismul erorii pucioşilor:

1. Erezia este scoasă de voi din pălărie prin scamatorie şi aplicată textului ca să vă iasă demonstraţia (eu nu demonstrez), căci textul din CLD nu conţine nicio erezie ci aceste două lingviste citind prost şi rău intenţionat au produs erezii peste erezii pe care le aruncă în spate la alţii, la pucioşi, la text, mie, cui se nimereşte... căci ele scot ereziile pe bandă rulantă şi apoi miştocărind se ceartă cu ereziile lor demonstrând că ereziile sunt erezii... păi e evident că ereziile sunt erezii dar ele nu apar din text ci prin citirea lor defectuasă, răuvoitoare, căci ele mint inventând şi apoi demonstrază că propriile minciuni sunt erezii zicând că pucioşii le-ar fi scris, căci lor le pare că aşa reiese din text... dar nu reiese aşa din text cum spun ele ci aşa îşi crează ele singure un duşman imaginar, un sofism, care le va învinge până la urmă căci se luptă cu propriile himere şi mori de vânt şi cu cât li se pare că parcă le-ar birui cu atât cresc altele mai mari şi mai învârtitoare ce le ameţesc exact ca date pe linghişpil, fiindcă ele au năravul de a pune minciuna pe seama altuia şi apoi îl termină pe acela cu minciună cu tot pentru că zic ele că acela a minţit... deci sunt nişte avocate lingviste ce se dau pe linghişpil intrând într-un cerc concentraţionar vicios, tot mai odios... Se învârt ca şi câinele după coadă, ba mârâind ba jucându-se, sperând ca să fie de vină pucioşii pentru ''alergările'' lor obositoare căci ele produc satisfacţii distractive spre decredibilizare publicului... dar cu aia vor şi rămâne până la urmă din păcate, cu aplauzele pentru ''talentele'' literare, premiul cel mare pentru băşcălie.

1.(Comentariu: azi înseamnă ziua serbării Tăierii împrejur a Domnului, deci a opta zi după Naştere)
2.(Comentariu: încă odată se confirmă că e vorba de amintirea, deci comemorarea zilei Tăierii împrejur, deci a opta zi după Naştere)
3.(Comentariu: Într-adevăr, potrivit Legii, în a opta zi se punea şi numele pruncului)
4.(Comentariu: deci în ziua Tăierii împrejur a Domnului)
5.(Comentariu: Deci L-a văzut pe prunc în acea zi a Tăierii împrejur, căci El era mângâierea lui Israel, aşa cum i se vestise lui Simeon de către înger că nu va muri până nu-L va vedea pe El)

da, corecte observaţiile dar iată ceea ce ziceam mai sus cum se confirmă, concluziile fantomă:

6.(Comentariu: Atunci când l-a văzut, L-a întâmpinat şi L-a luat şi în braţe, în aceeaşi zi a Tăierii împrejur)
7.(Comentariu: Aşadar pucioşii identifică în mod eronat ziua Tăierii împrejur cu ziua Întâmpinării Domnului, deşi între ele era un interval de 40 zile - 8 zile = 32 zile = 4 săptămâni)

Deci iată cum apare erezia din mintea lor şi zic nonşalant că pucioşii identifică eronat zilele, păi nu voi le-aţi identificat eronat? nu voi aţi zis şi că ce a grăit Simeon în cele două zile diferite e acelaşi lucru? Că mie mi-e clar că există diferenţe, şi chiar dacă nu ar fi fost lămurirea din 14.02.2010, era clar pentru oricine că Bătrânul Simeon grăise altceva in ziua tăierii împrejur iar Domnul a afirmat că : ''...şi M-a luat el în braţe şi M-a binecuvântat şi Mi-a zis...'', lucru care v-a stârnit aiureala din capete, ca să credeţi că ei pretind inexistenţa celor 40 de zile până la împlinirea Cuvântului rostit de Simeon! căci voi aţi identificat zilele ca find aceleaşi prin deducţie textuală greşită deşi se specifică foarte clar că e ziua tăierii împrejur! Deci dacă era ziua tăierii împrejur atunci de ce aţi identificat-o voi cu ce s-a întâmplat peste 40 de zile ca să ziceţi fie că Domnul minte fie că pucioşii confundă zilele? Deci cine e autorul ereziei cu confundarea zilelor? Domnul ştia Adevărul căci El este, pucioşii au postat pe site şi n-au zis nimic, ci este exact ce a zis CLD, deci cine mai rămâne în ecuaţie? eu m-am corectat şi deci a mai rămas doar unii, nu dăm nume, ca autor al ereziei... cine sunt ele oare?

[vsovivi]

Ce fac pucioşii ca să spele ruşinea necunoaşterii Scripturilor? La exact o lună emit altă misivă “din cer”, care corectează eroarea din misiva precedentă, subliniind (ca să fie clar pentru toată lumea) că între cele două evenimente la care se făcuse referire (Tăierea împrejur şi Întâmpinarea Domnului) este o distincţie clară, de care ei ar fi perfect conştienţi (dar de ce n-au fost conştienţi şi în mesajul lansat cu o lună în urmă? Trebuia neapărat ca cineva să-i critice în public, atrăgându-le atenţia că sunt pe alături cu interpretarea Bibliei?):

„O, cât de supus M-am arătat acum două mii de ani, Dumnezeu din Dumnezeu fiind Eu! Iată, au trecut patruzeci de zile de la praznicul naşterii Mele din mamă Fecioară şi am ajuns acum la praznicul întâmpinării Mele de către bătrânul Simeon în templul din Ierusalim, când M-au dus părinţii Mei să Mă închine Domnului, după cum era datina în Israel. Ne-am supus unul altuia, Eu lui Simeon, şi el Mie, căci aşa lucrează cei ce au Duhul Domnului călăuzitor lor, şi a văzut Simeon făgăduinţa Duhului Sfânt împlinită pe pământ, pe Mesia Mântuitorul, lumină neamurilor şi mărire pentru poporul cel credincios. Amin.”( Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 14-02-2010) .

Vsovivi ori nu vede, ori se face că nu vede, că cele două texte (primul - eronat, al doilea - corectiv) nu sunt emise în aceeaşi zi, ca să se completeze sau să se clarifice unul pe altul, ci sunt datate diferit: 14-01-2010 şi 14-02-2010.

Şi iată ca la final să facă ele nici mai mult nici mai puţin afirmaţia că textul din 14-02-2010 corectează textul din 14-01-2010 dăruit prin Cuvântul lui Dumnezeu, zicând că pucioşii s-ar fi corectat, aşa cum m-am corectat eu. Păi eu m-am corectat căci eu crezusem minciuna lingvistelor că pucioşii ar susţine... dar pucioşii nu au ce corecta căci ei au postat aşa cum a grăit CLD, iar cum textele sunt ambele valabile, reiese că Bătrânul Simeon era plin de Duhul proorociei din moment ce după 40 de zile plinise proorocia care i se dăduse lui de la Duhul mai înainte iar apoi de ziua tăierii împrejur a zis văd: ''Cu ochii mei văd mântuirea Ta,... ''.

Deci nu e nimic eronat ca să trebuiască a fi corectat la sugestia celor două lingviste, nimic, ci e de autocorectat mintea strâmba, în care până şi lucrul drept se strâmbă aşa cum spunea Trâmbiţa nr.3.

Şi de ce ar fi trebuit textele să fi fost emise în aceiaşi zi? Păi ele se referă la două zile diferite despărţite de 40 de zile... iar cel care nu a văzut nu am fost eu ci aţi fost voi minţindu-mă şi pe mine că pucioşii ar susţine prostiile pe care le pricepeţi voi din texte dar iată că eu m-am corectat de minciuna debitată de voi mai repede ca voi, înaintea voastră, iar voi acuma aţi dat-o, ca deobicei, la-ntors aruncând pisikaa în curtea mea şi scoţînd zvonul că tot eu sunt acela care n-am văzut, ca deobicei trecându-mă mereu la ''nu e prima oară'' adică făcându-mă recidivist; păi eu n-am fost atent la ce susţineaţi deoarece chiar putea fi posibil ca ziua să fi fost una singură, să fi fost aceleaşi zi pe motviul că preacurata pururea fecioară Maria nu avea ce curăţiri să aştepte dar iată că din smerenie totuşi au mers la templu abea după 40 de zile, păzind rânduiala dată, ca pe o lege; deci cine trebuia să se curăţească în perioada aia de ''lepră şi orbire''? de necredinţă adică?!........ şi aşa v-am crezut erezia pe care aţi debitat-o, cum că pucioşii ar susţine... poi nu voi aţi citit şi m-aţi minţit şi apoi singur m-am păcălit căci nu vedeam motivul respectării celor 40 de zile? dar iată ce un motiv temeinic exista... Care? (dar nu-mi veniţi apoi ca sectanţii zicând şi voi ca argument al ţinerii celor 40 de zile, că chiar ar fi avut de ce anume să se curăţească, fiindcă era fiul lui Iosif!!! adică un simplu om, că atunci am să vă spun clar că sunteţi lingvistele lui antichrist!, şi acum v-o spun că doar se pare că v-aţi făcut avocatele lui, a lui jegoană după vînt şi ai lui)

Dar cum am citit apoi din Biblie să mă conving, şi mi se părea că nu se specifică numărul zilelor ci doar zilele curăţirii, şi am zis că din moment ce preasfânta Maria nu avea cum a se curăţii mai tare fiind ea însăşi preacurăţenia personificată, se putea ca să se fi plinit în aceiaşi zi proorocia... lucru pe care iată că şi Domnul am impresia că tocmai acest lucru vrea să-l scoată tainic în evidenţă şi astfel eu cred că cele 40 de zile de curăţire ale preasfintei nu există pe fond pentru ea ci doar ca respectare a rînduielilor lăsate prin Moise, căci legea e pentru toţi aceiaşi... şi cu ocazia celor 40 de zile altcineva s-a curăţit, în tot timpul acesta: necredincioşii, Israelul cel vechi... Simeon şi cuvioasa Ana, cei ce au aşteptat cu dor ziua venirii lui Mesia, naşterea, tăierea împrejur, ziua de închinare a pruncului Iisus la Templul din Ierusalim înaintea Domnului, căci fusese dăruit şi închinat, ca prim născut, Domnului.

[mariamargareta]

Ca de obicei, Vsovi se străduieşte să facă din rahat bici, dar în entuziasmul lui infantil nu realizează că biciul lui nu pocneşte (dar face stropi), oricât de tare ar plesni Vsovi din el. Textul cu pricina suna astfel:

“Am în coborârea Mea de azi pe marele ierarh Vasile, şi am încă în amintire ziua când părinţii Mei M-au dus la opt zile după naşterea Mea să fiu tăiat împrejur în trup, după datina legii, şi Mi-au pus numele Iisus, aşa cum îngerul M-a numit prin vestirea lui, şi a văzut bătrânul Simeon în ziua aceea mângâierea lui Israel, după cum Duhul îi vestise lui că nu va gusta moartea până ce nu va vedea pe Unsul Domnului, şi M-a luat el în braţe şi M-a binecuvântat şi Mi-a zis: "Cu ochii mei văd mântuirea Ta, gătită înaintea popoarelor spre luminarea lor, iar acum, Stăpâne, slobozeşte pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău".”(Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din 14-01-2010)

Deci ce zice Vsovi? Iată ce zice (printre alte bazaconii):

“... voi aţi identificat zilele ca find aceleaşi prin deducţie textuală greşită deşi se specifică foarte clar că e ziua tăierii împrejur! Deci dacă era ziua tăierii împrejur atunci de ce aţi identificat-o voi cu ce s-a întâmplat peste 40 de zile ca să ziceţi fie că Domnul minte fie că pucioşii confundă zilele? Deci cine e autorul ereziei cu confundarea zilelor?”

Care să fie “deducţia textuală greşită” prin care se identifică în textul pucios ziua Tăierii împrejur cu ziua Întâmpinării? Păi iată ce spune textul cu bucluc:

“Am în coborârea Mea de azi ( Comentariu: este vorba de comemorarea Tăierii împrejur a Domnului, pe stil vechi pucioşesc) pe marele ierarh Vasile, şi am încă în amintire ziua (Comentariu: aici se scoate în evidenţă o zi specială, şi anume cea de la 8 zile după Naşterea Domnului) când părinţii Mei M-au dus la opt zile după naşterea Mea să fiu tăiat împrejur în trup, după datina legii, şi Mi-au pus numele Iisus, aşa cum îngerul M-a numit prin vestirea lui, şi a văzut bătrânul Simeon în ziua aceea (Comentariu: deci este vorba de ziua aceea, adică aceeaşi zi amintită mai înainte, ziua Tăierii împrejur) mângâierea lui Israel (Comentariu: întrucât “mângâierea lui Israel” este Domnul Iisus Hristos - Pruncul născut din Fecioară, însemnă că aici se spune că Simeon L-ar fi văzut pe Prunc în a opta zi. Biblia spune însă cu totul altceva: că Simeon L-a văzut pe Prunc abia la a patruzecea zi după a Sa Naştere) după cum Duhul îi vestise lui că nu va gusta moartea până ce nu va vedea pe Unsul Domnului, şi M-a luat el în braţe (Comentariu: Conjuncţia copulativă “şi” plasată între verbele “a văzut” - a văzut bătrânul Simeon în ziua aceea - şi verbele care urmează – “M-a luat el în braţe” şi “M-a binecuvântat” şi “Mi-a zis” arată că toate s-au petrecut în aceeaşi zi, în ziua aceea: ziua Tăierii împrejur) şi M-a binecuvântat şi Mi-a zis: "Cu ochii mei văd ( Comentariu: verbul “văd” este aşadar asociat aceleiaşi zile, ziua Tăierii împrejur, deci pucioşii confundă indubitabil aici, în acest text, cele două evenimente : Tăierea împrejur şi Întâmpinarea Domnului) mântuirea Ta, gătită înaintea popoarelor spre luminarea lor, iar acum, Stăpâne, slobozeşte pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău".

După război, mulţi viteji se arată. Abia după o lună, pe 14 .02 2010, pucioşii revin cu un alt “Cuvânt” în care încearcă să dreagă busuiocul, după ce fuseseră avertizaţi pe acest Forum că au dat cu bâta-n baltă. Dar de ce n-au făcut această corecţie pe loc, în acelaşi “Cuvânt” din 14 .01. 2010?

Aşdar, dragă Vsovi, dacă vrei cu orice preţ să faci din rahat bici, ai grijă că atunci când pocneşti din el nu poţi evita stropii.